Fericirea e sa stii sa iti doresti ceea ce ai deja.
– Sf. Augustin
Conceptul de fericire este unul dintre cele mai delicate concepte in ziua de azi. De ce? Pentru ca avem parte de o diversitate asa de mare de modele si posibilitati de a trai care ne sunt „servite” prin intermediul mass-media in diversele forme de promovare (inclusiv online), incat ajungem sa nu stim exact ce ne mai dorim de fapt. Advertisingul ne deseneaza fericirea in diverse moduri si noi urmarim orbeste aceste asa-zise idealuri.
Cautam
Ne caracterizeaza acest lucru. Si e si normal, psihologic vorbind trebuie sa ne descoperim personalitatea. Sa aflam ce ne place si ce nu, ce ni se potriveste si ce nu. Apoi sa ne redescoperim. Trebuie sa avem conflicte, esecuri, succese. Trebuie sa iubim, sa uram, sa construim, sa distrugem.
Insa cine directioneaza acest efort al cautarii? Reusim noi mereu sa construim viziunea necesara ca sa ne conturam pas cu pas drumul dezvoltarii personale si profesionale? Sau ne lasam purtati de vant in directii bizare uneori?
„Ai grija ce-ti doresti pentru ca se poate implini” suna cu o aroma de fatalitate alt citat. Pentru ca se refera exact la aceia care nu constientizeaza suficient incotro sa indrepte lanterna cand cauta.
Ce avem de fapt marea majoritate dintre noi? Vieti obisnuite, cariere in desfasurare care se pot dezvolta frumos dupa ani de zile de perseverenta si ambitie. Avem relatii in care putem investi tot ce avem noi mai bun fara sa ne tenteze „ambalajele” alea bune doar de rating.
Avem ocazia sa ne facem prieteni, sa ne alegem apoi prietenii, sa ne plimbam in alte zone fara sa sta neaparat la 3-4-5 stele, sa urcam pe munti sa admiram privelistea, sa citim carti bune, sa scriem, sa ascultam ce muzica ne place, sa mancam uneori cate o prajitura in vreo cofetarie, alteori sa mancam cartofi prajiti intr-un loc nou, sa vizitam muzee, sa petrecem cateodata in vreun club fara sa avem alcoolemie de ordinul zecilor.
Avem ocazia sa avem o viata obisnuita, cu bune si rele, cu limite pe care le putem depasi constant, usor-usor, ca sa reusim sa ne construim putin cate putin viata care ne place.
Fericirea este un etern santier in lucru.
– Ioan Daniel Teompa
In ultima vreme cel putin, avem ocazia mereu sa ne aratam fel si fel de slabiciuni. Si de fapt nu avem incotro. Pentru ca viata noastra, viata asta moderna, e in asa fel facuta incat limitele noastre par mai evidente ca oricand. Si astfel apar si slabiciunile.
Probabil ca un om foarte atent la aceste aspecte dar si foarte rabdator poate scrie o carte despre acest subiect. Insa nu ar fi o carte gen „10 pasi ca sa obtii succesul” sau „Cum sa faci sa devii o persoana cu influenta” etc. Pentru ca astfel de carti se bazeaza exact pe slabiciunile noastre, pe complexele pe care le creeaza insasi societatea prin diversitatea de modele pe care le promoveaza.
Si sunt atatea modele, atatea mesaje promovate, atatea atitudini in viata de zi cu zi de care ne lovim, pe care le observam vrand-nevrand, incat lucrul acesta ne dezorienteaza. Si dam dovada de atatea slabiciuni, din toate punctele de vedere, de la religie la prejudecati privind sexul, de la sentimente confuze la extremism bizar dar si feroce. Cu adevarat ca ultimele decenii dar si urmatoarele constituie un adevarat test de maturitate pentru noi oamenii.
Vrem sa parem cat mai puternici, sa aratam ca ne maturizam. Incercam sa dezvoltam liderul din fiecare ca sa schimbam lumea, punem prea multa baza pe aspectul financiar. Dar astea nu sunt decat aparente care ascund multa confuzie, neliniste in cazul multor persoane… ca si cum am alerga printre zei fara sa stim la care sa ne inchinam.
Si una dintre cele mai mari slabiciuni e ca de multe ori uitam de noi, de ceea ce ni se potriveste, de ceea ce ne dorim, de ceea ce ar trebui cu adevarat sa facem. Ritmul vietii e atat de alert, incat alergam dupa fel si fel de iluzii, dar parca fugim de noi insine.
E timpul sa ne regasim, sa ne construim identitatea cum trebuie, nu din reclame sau din replici din filme ori versuri din videoclipuri.
Suntem nefericiti de multe ori pentru ca asa alegem sa fim, nu pentru ca am avea motive reale. Nu cumva celebrul citat „Gandesc deci exist” poate fi parafrazat „Am spirit deci exist”?
7 răspunsuri
earl nightingale spunea ca fericirea este realizarea progresiva a unui obiectiv maret
si intr-adevar, esti fericit si te simti extraordinar atunci cand lucrezi pentru indeplinirea unui obiectiv pe care ti l-ai propus, chiar daca necesita mult efort, sacrificii, etc… satisfactia pe care ti-o da merita tot efortul depus
Fericirea poate fi tradusa, ca si concept, in functie de ce consideri ca este cu adevarat esential, intr-un final…Ce ai mentionat tu mai sus e spus intr-un mod mai practic si mai putin filozofic, ceea ce e foarte ok :)
Yes!Absolut valabil,pertinent si adevarat articolul !Sunt cateva tone de spus pe tema asta .
Fericirea se simte traind…Traind viata, traind visul, traind idealul, traindu-ti propria poveste…sau traind clipa…zambind, cantand, dansand pe ritmul propriei tale melodii pe care ai creat-o partitura cu partitura in baza aspiratiilor si gandurilor tale…Bine spus: „Fericirea este sa stii sa iti doresti ceea ce ai deja”…acest lucru implica sa stii sa dansezi pe propria ta melodie…Ei bine, la auzul propriei melodii, fiecare om, priceput sau nu, devine coregraf,prim-solist, dansator de ocazie, animator sau individ care, cu sau fara intentie, ii poate calca pe ceilalti pe picioare, poate dansa pe langa ritm sau poate strica tot farmecul melodiei si asa ajunge sa piarda ceea ce a avut…
Foarte bine punctat :”Fericirea este un etern santier in lucru”
Este adevarat ca azi fast-food-ul s-a mutat si la noi in suflete si functionam la turatie maxima:lucram repede,citim repede,circulam cu masina repede,vorbim repede,mancam repede,iubim repede. Viteza nu este neaparat un lucru rau,ritmul alert ne poate inviora,elibera si umple de energie,dar, desi lumea se afla in miscare, nu evolueaza liniar si uniform ci parcurge niste zig-zag-uri in labirintul carora ne pierdem reperele.Daca ne extragem din acest vartej ametitor si facem putina dirigentie cu propria persoana ajungem la concluzia ca fericirea nu se vaneaza, goana dupa castiguri la loto,o vila pe malul marii,o masina de fite,un avion de lux,hainele de firma sau o viata opulenta sunt doar niste ingrediente frivole care ne fac doar proprietari de bunuri,dar nu si proprietarii fericirii…pentru ca fericirea inseamna substanta.
Fericirea se invata pe drum intrucat ea este o cautare, o perpetua intrebare a omului asupra lui insusi si asupra lumii intregi, o permanenta dezbatere, un dialog niciodata definitiv incheiat, fericirea este o scoala in care nu conteaza cine da si cine primeste, dar in care toti au de castigat.Suntem facuti sa vrem mai mult, sa evoluam, iar daca vrem sa cautam fericirea trebuie sa muncim mai mult pentru ea si asta implica sa trecem prin anumite etape si sa parcurgem un periplu cognitiv complex si continuu pentru a putea inalta caramida cu caramida o constructie solida si mareata .
Incitant subiectul.
Interesant articolul si bine punctat, iar Otilia a adus niste completari foarte pertinente.
Si citind gandurile voastre, am redescoperit adevarul cuvintelor: „Fericirea este calatoria, nu destinatia”.
Va doresc… O calatorie minunata
Alina,
Multumesc pentru aprecieri. Multumesc de asemenea si Otiliei pentru comentariu. Sa ai si tu de asemenea o calatorie minunata :)
Fericirea fiecare o simte altfel. Unii se simt fericiti cu putin,altii vor cat mai mult. Si totusi e greu sa definesti exact cand esti fericit. De multe ori crezi ca esti,dar atat de putin tine fericirea ,care este totusi iluzorie, iar in cele mai multe cazuri suntem cu adevarat proprii nostrii fauritori de visuri, si atunci suntem fericiti.
Buna seara,da frumos articol si adevarat tot odata deoarece asa este bani nu sunt totul pe acesta lume intradevar depindem de ei dar cel mai mult depindem de noi si sunt atatea lucruri simple care de multe ori uitam sa le vedem sunt persoane care tot timpul isi doresc alceva dar pana la urma tot ele au de pierdut ca nu stiu sa aprecieza pe cei care sunt sinceri cu ei si ii iubesc neconditionat fara sa ceara in schimb averi sau cine sie ce lucruri scumpe cea mai mare bogatie din puctul meu de vedere este linistea sufleteasca, dragostea,acea iubire care o poti darui celor dragi, sa privesti un apus sau rasarit de soare sa privesti dimineata roua de pe flori inpreuna cu persoana iubita o si cate lucruri frumoase sunt pe acesta lume de care noi de multe ori uitam eu va doresc sanatate si numai bine.