Am primit cu bucurie vestea ca putem trece granita aratand doar buletinul. Ca putem lucra la fel ca si ceilalti si pentru aceleasi rezultate sa avem aceeasi plata ca si ceilalti. Ca vom putea lasa doar pentru o perioada familiile si ne vom intoarce cu banii necesari sa facem o casa, sa incepem o afacere, sa ne croim un drum pentru viitorul alor nostri. Ca vom fi fericiti! Asa a fost oare?
Ce nu ne-a spus nimeni, ce nu am luat in considerare, a fost dezechilibrul pe care il producem chiar cu „ai nostri”, cu cei pentru care suntem dispusi sa facem aceste sacrificii. In perioada de pana acum, am vazut exemple fie in media, fie in jurul nostru de situatii de felul acesta.
Hai sa vedem povestea de astazi si astept comentarille voastre!
Cu voce timida si cu ochii plini de asteptare, micutul isi priveste tatal si il intreaba:
– Taticule, cat castigi pe ora?
Tatal, preocupat si cu un zambet sever, raspunde:
– Fiule, aceste lucruri nu te privesc pe tine. Nu ma mai deranja, te rog!
Copilul insista:
– Dar, taticule, spune-mi cat castigi pe ora?!
Reactia tatalui fu la fel de severa, si totusi, ca sa fie lasat in pace, raspunde:
– Cinci dolari.
Atunci copilul il intreaba:
– Tata, poti sa-mi dai doi dolari, te rog?
La aceasta intrebare, tatal se supara si cu multa bruschete ii spune:
– Acesta este motivul pentru care ai vrut sa stii cat castig pe ora? Du-te in camera ta si culca-te, ca trebuia deja sa dormi! Si sa nu ma mai deranjezi… baiat profitor!!!
Putin mai tarziu, stand ingandurat in fata televizorului, tatal reflecta putin la discutia cu baiatul sau. Se simte putin vinovat si realizeaza ca a fost prea dur cu el. Se gandeste ca poate cel mic are nevoie de bani sa cumpere ceva de mare interes pentru el si-si face mustrari de constiinta ca l-a repezit. Se ridica si pleaca spre camera copilului, deschide usa usor, baga capul si vede ca cel mic inca nu a adormit. Intra in camera si il intreaba cu voce scazuta:
– Dormi, fiule?
– Nu, tata…
– Uite, fiule, ai aici cei doi dolari pe care i-ai cerut…
Baiatul intinse manutele si lua banii si, luminandu-se la fata, spuse:
– Multumesc, taticule!
Si bagand manuta sub pernuta mai scose trei dolari. Si ii spuse tatalui sau:
– Taticule, acum sunt fericit… am deja cinci dolari!
– Bine, fiule. Acum, spune-mi pentru ce aveai nevoie de bani? il intreba tatal curios.
Copilul raspunse, cu ochii stralucitori:
– Taticule, ai putea sa-mi vinzi o ora din timpul tau?
7 răspunsuri
Trist dar adevarat, noi cand plecam la munca, fie in strainatate, fie chiar si in tara, nu ne gandim ca insusi copilasii nostri au de suferit. Noi ne gandim cum sa facem mai multi bani, dar nu ne gandim ca lucram ca roboteii, iar cand venim acasa nu stim cum mai rapid sa ne indindem sa ne odihnim. Sper ca in viitor se vor rezolva aceste probleme ;)
Frumos, foarte frumos spus. Daca s-ar putea ca astfel de povesti sa apara zilnic in viata noastra a tuturor, in toate sursele de informare media, radio, tv, reclame, SMS-uri pe telefon, et., ar fi si mai minunat. Povestea asta seamana cu reclama aceia cu ….spiridusule….trebuie sa inchid ca s-a putea sa sune tati….si el suna destul de rar…..
Multumim din suflet pentru povesti. Faceti-le sa vina in fiecare zi.
Foarte fain!!!
O poveste ce poate fi interpretata ca un argument PRO al vechiului: „banii nu aduc fericirea!”
Asa e din pacate mergem in straini si apoi traim ca sa muncim(toata ziua) si asa trece viata
e cumva vreo coincidenta faptul ca exact in aceeasi perioada a trimis si Adi Soare un newsletter cu povestea asta?
@ Iuli
Da, este pura coincidenta… si asta nu inseamna decat ca este o realitate care trebuie pusa in discutie inainte sa faca din ce in ce mai multe ”victime”.