E usor cand castigi… si foarte dificil cand pierzi. Vei afla extrem de repede adevarul despre tine insuti cand ceea ce „posezi” se demoleaza in jurul tau. Toate iluziile, filozofiile, „minciunile” pe care ti le spuneai tie insuti in legatura cu puterea ta… Toate aceste „tampoane”, asa cum le numea Gurdjieff, mecanisme prin care ne protejam sinele fals de lumea reala. Toate cad, una cate una…
Ramai gol, doar tu si vointa de a te reconstrui pe baze corecte, durabile, inradacinate in prezent. Tu si rabdarea de a face pasi mici catre destinatie, calatorind pe o mare nesigura… Tu si rabdarea…
Structura
Incheiam prima parte a articolului cu o zicala: „Diavolul nu te poate determina sa faci ceva, poate doar sa incerce; dar asta nu schimba situatia ca ai de-a face cu diavolul”.
Poate e o exagerare sa comparam propria noastra minte cu „diavolul”. Insa nu e mai putin adevarat ca tot acest complex emotional-mental ne tine prizonieri pe propria corabie si ne face sa navigam direct inspre furtuni. Nu doar ca incearca sa ne determine sa facem ceva, ci si reuseste.
Avem de-a face cu o structura puternic intiparita in noi, care nu vrea sa piarda si nu are rabdare sa reconstruiasca. Cu lacomie, vrea totul acum pentru a-si acoperi adevarata fata: frica, groaza chiar, ca isi va sfarsi existenta fara a se „implini”. Fara a avea „succes”…
E o structura care prin graba, prin agitatie ne face sa pierdem clipa prezenta si sa intram in propriile ei mecanisme – trecutul si viitorul. Pana si graba si agitatia au farmecul lor… :) Iti introduc in corp anumite senzatii care in timp devin placute, ca o mancare ce stii ca nu e sanatoasa dar din care nu te poti opri sa consumi zilnic.
Granita
„Diavolul”, intunericul mintii cu care avem de-a face ne „seduce” cu iluziile sale. Traim intr-un secol al vitezei in care virtutile rabdarii si ale rezultatelor obtinute pe termen lung nu sunt chiar atat de apreciate. Succesul (in termeni lumesti) este in primul rand o atitudine mentala… la fel si esecul. Iar rabdarea (sau lipsa ei), ei bine, ea poate fi la granita…
Al Pacino, actorul, spunea ca oamenii care sunt in frunte in orice domeniu sunt cei care se tem cel mai mult, intrucat numai ei sunt constienti cat de mica este, la nivelul lor, granita intre succes si esec.
Rabdarea de a ramane in prezent si a cauta solutii noi in interior versus graba de a cauta in minte dupa solutii trecute sau imaginate… iata o scena care se petrece intotdeauna in viata noastra. Si o alegere ce ne poate scoate la lumina, ne poate aduca corabia la tarm in siguranta.
Acceptarea
Probabil unicul mod in care putem „trece marea” cu rabdare este asumarea responsabilitatii pentru propriile actiuni.
Aceasta nu inseamna ca intotdeauna vom face actiuni constiente, izvorate din prezent, din sinele nostru autentic – desi e de dorit. Realitatea este ca de multe ori inca vom actiona din impulsul mintii, care, cu graba, doreste castigul cu orice pret. Insa acceptarea esecului temporar este la fel de importanta ca intampinarea succesului.
Accepta partea grabita din tine. „Negociaza” cu ea, fa-o sa-i placa transformarea ei.
Usor de zis, greu de facut, poate… insa am constatat ca pe masura ce „intri” mai profund in tine, prin meditatie, prin liniste deplina, rabdarea isi face loc in viata. Si vom mai vorbi despre asta in viitor. :)
