Acasa » Cersetorul din noi

Acum cateva zile am intalnit un cersetor care mi-a reamintit ceva extrem de important.

De fapt nici macar nu cersea. Statea pe un scaun intr-un tramvai, murdar, cu ochii goi, strangand in mana cateva ziare si un pachetel. M-a impresionat in mod deosebit in acel moment… si m-a facut sa ma gandesc la conditia noastra, ca si fiinte umane. Suntem noi oare atat de diferiti de el?

Fantomele societatii

Ii vedem pe strada sau in mijloacele de transport in comun. Unii au chiar cont in banca sau fac parte din adevarate organizatii ca in “Filantropica”. Multi sunt insa extrem de saraci, bolnavi, fara nici o speranta.

Izolati de societate, respinsi de oameni atunci cand cer macar pentru a supravietui zilnic, cersetorii reprezinta limita de jos a unei societati bolnave. O societate ai carei membri se vad pe ei insisi separati, in permanenta competitie, concurenta si lupta pentru “mai mult” si “mai bine”.

Suferim de o adevarata “boala a imperfectiunii”. Nu suntem multumiti cu ceea ce suntem, cu ceea ce avem, vrem sa fim in alt loc, sa fim altcineva… trecem prin viata ca o fantoma, ca un suflet ce nu-si gaseste locul si bantuie in cautarea linistii “eterne”. Ironia face ca linistea sa fie exact in locul in care cautam cel mai putin – in interior, in echilibrul corp-ganduri-emotii-spirit.

Ideea noastra ca “nu e in regula ce se intampla – in viata mea, a altora, a planetei in general” ne determina sa actionam pentru a incerca sa ne “reparam” viata. De aici lupta pentru a “trage pentru tine mai mult” care face posibile multe situatii oribile pentru mintea noastra, inclusiv saracia extrema si cersetorii. O simpla consecinta a unei intelegeri eronate despre noi insine si felul cum se desfasoara viata.

La mila soartei

Oare e vreo diferenta intre noi si cersetori? Evident, ati spune, e vizibil. Asa este, dar invizibil, e vreo diferenta? Avem noi ganduri si emotii chiar atat de diferite de ale lor? Credinte, convingeri, valori diferite?

Doar intr-o foarte mica masura. La nivel esential, de baza, resortul care ne conduce pe toti este lupta pentru supravietuire, evitarea durerii si cat mai multa placere. Este inscrisa chiar in gene, o mostenim, o transmitem mai departe, ne conduce viata in mod inconstient, involuntar.

Din acest punct de vedere, majoritatea ne comportam ca si cum am fi “la mila soartei”. Si noi, “oamenii respectabili” si cersetorii functionam dupa aceleasi impulsuri. Nu avem puterea de a ne controla propriul destin, astfel ca pasam responsabilitatea altora pentru a “ne fi bine” si dam vina pe “altii” (oricare ar fi ei) pentru “imperfectiunea” propriei vieti.

Nu exista nici o diferenta intre propriile slabiciuni si agonia cersetorilor. Inconstient, majoritatea intretine un mod de a trai “molau” bazat pe institutii ale societatii (apropo, nu e vorba doar de institutii guvernamentale; si religia si casatoria sunt tot institutii!). Iar asta pentru a fi “salvati”, “iubiti”, “apreciati”, “realizati”, “protejati”, pentru a li se induce “starea de bine”.

Cersetorul nu reprezinta decat proiectia pe strada, in vazul lumii, a ceea ce majoritatea dintre noi suntem in interior. Oameni fara o putere reala, dependenti de un sistem bolnav, cu mintea plina de credinte, filozofii inutile, fara prea mare cunoastere clara, practica despre viata sau noi insine.

Pasul “dincolo”

Sa ne simtim jigniti ca suntem la fel ca ei? Sau sa lasam orgoliul la o parte si sa vedem partea buna a situatiei?

Exista si “aspiratii” dincolo de acea lupta la care ne predispun genele si care exprima cersetorul din noi? Bineinteles. Trezirea constiintei noastre de fiinte umane, energetice, spirituale reprezinta un pas important in “eliberarea” noastra de sub impulsul genetic primordial.

Din pacate nu toti ne putem permite luxul de a-l face. Avem nevoie de un minim de “stabilitate” in propriile vieti pe care cersetorii nu il au. Dincolo de ea ne asteapta libertatea adevaratei noastre identitati. Dar despre aceasta vom vorbi in viitor.

Descarcă Gratuit Ebook-ul: ”A murit Facebook-ul?”

Descoperă cum funcționează Algoritmul Facebook în 2024 și cum să-l folosești pentru a-ți crește exponențial vizibilitatea și vânzările! 10 metode simple și la îndemâna oricui prin care să crești exponențial vizibilitatea și engagement-ul postărilor tale.

9 răspunsuri

  1. Suntem intr-o permanenta cautare a linistii “eterne”. Doar ca atunci cand o vom gasi vom porni imediat la drum. Sa cautam un loc mai bun, cu mai multi bani, cu mai multe avantaje.

    Chiar si atunci cand vom intalni perfectiunea, vom stramba din nas si ii vom gasi defecte.

    Zi de zi se intampla asta. Le gasim defecte celor din jur pana reusim sa ii indepartam de langa noi. Aruncam cu pietre in cei care construiesc. Doar-doar in acest mod ne vom simti mai putin frustrati de propria si eterna noastra infrangere.

  2. Ca de fiecare data,articolele tale, Marius ,sunt adevarate lectii de viata;dar pentru a putea patrunde in continutul lor iti trebuie un „dictionar de metafore” sau un minim din ” cunoasterea „despre care vorbesti si in acest articol.

    In timp ce am vazut titlul ,chiar ma gandeam nu numai ca mentalitatea de cersetor exista in majoritatea dintre noi ,dar chiar cersim :afectiune,intelegere,toleranta, respect,atentie etc,ba unii cersesc chiar opusul celor enumerate.Tu zici ca aceasta denota slabiciunea noastra, a majoritatii; si ca ne desparte doar un pas de „eliberarea” adevarata.Dar,ce fel de pas?Abia astept articolele tale cu acest subiect.

    Ovidiu e si mai radical :nu numai ca cersim ,dar mai dam si cu pietre in altii(majoritatea)…..Chiar n-o fi nimic de facut?

  3. Ovidiu – cam asa e. Din fericire unii mai constientizeaza si o iau in sens opus. Linistea e greu de gasit in afara, cu mai multi bani, putere, functii, oameni de care sa depindem…Dam cu pietre din ignoranta…asa am fost invatati de mici…

    Ionescu – da, avem o mentalitate de cersetori desi nu o constientizam sau chiar o negam. Mintea, emotiile noastre sunt parte a acestui urias matrix social care ne-a programat sa depindem unii de altii. Cine vrea sa iasa in afara lui…trebuie sa se pregateasca sa traiasca ‘singur’. Intr-o zi o sa va povestesc o experienta de acest gen…

    Da, avem putin pana la ‘iesirea’ din acest tipar. E usor de inteles cu mintea – e greu de pus in practica datorita obisnuintelor trecutului…dar incet-incet o facem noi si pe asta. In definitiv, nu ne-am nascut sa traim sclavi !

  4. Cat de frumos articolul tau si comentul care completeaza!
    Nu-i asa ca cersetorii mizeaza pe mila propagata in jurul lor ? Nu-i asa ca ne incearca cateva secunde un sentiment de compasiune la neputinta lor ?

    Frumoasa imaginea descrisa: cersetorul in frac si cersetorul cu picioarele goale; imagini paralele. Vieti neintelese si netraite.
    Imi ramane pe buze un : DE CE ?

  5. Suntem cersetori de iubire, mai presus de toate…

    Si nu ne invata nimeni ca trebuie sa dam si sa primim in acelasi timp… Nu dam pt. ca nu ni se da… si nu primim pt. ca ne este rusine, ori pt. ca ne e frica sa nu se termine…

  6. Iubire, daruire, armonie, curaj, incredere, libertate, adevar, gratie, maretie, entuziasm, expansiune, actiune, posibilitate, putere…

  7. daca nu suferim de altceva, suferim de jale, singuratate, tradare, orgoliu…
    Daca fac click pe fiecare in parte ma trezesc cu infinituri de forme… numai rabdare sa am sa le numar pe toate…

  8. Cand imi spun ca as dori ceva, imi dau seama ca sunt de fapt o cersetoare a ceva ce nu a venit … sau de care nu m-am saturat…

    Si tot ce mi-am dorit nu mi-a dat Dumnezeu… mi-a dat in schimb altele la care niciodata nu m-as fi gandit… Si mi-am dat seama ca ceea ce mi-a dat imi trebuia mai degraba decat ceea ce i-am cerut…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


litera.ro
10 metode simple și la îndemâna oricui

Descarcă Gratuit Ebook-ul: ”A murit Facebook-ul?”

Descoperă cum funcționează Algoritmul Facebook în 2024 și cum să-l folosești pentru a-ți crește exponențial vizibilitatea și vânzările!