Comunicarea Nonviolenta este o comunicare altfel, alcatuita insa din elemente vechi de cand lumea. Marshall Rosenberg, autorul conceptului de Comunicare Nonviolenta (CNV) spune ca CNV este un plus de constientizare, ce duce la o comunicare mai autentica, cu mai mult respect pentu sine si pentru umanitatea din celalalt. Mentionam la finalul articolului “Cum te simti, de fapt?” ca vom povesti saptamana asta si urmatoarea despre un alt fel de comunicare. Era vorba despre Comunicare Nonviolenta.
Ce propune Comunicarea Nonviolenta
Comunicarea Nonviolenta propune sa comunicam intre noi cu compasiunea necesara pentru a-l vedea pe celalalt ca pe un alt “noi”. Adica sa ne exprimam deschis si sa primim empatic exprimarile celor din jur.
Un element important este constientizarea propriilor sentimente, pentru a nu aduce confuzie in comunicare. La fel de importanta este empatia: a te pune in pielea celuilalt si a-ti imagina ce simte si cum percepe ceea ce se intampla, a intelege de ce actioneaza asa si nu altfel. Exercitiul empatiei foloseste la perceperea si acceptarea diversitatii. Nu e asta o parte centrala a umanitatii?
Comunicarea Nonviolenta propune sa nu mai folosim agresivitate cand comunicam, fie ea directa sau indirecta. Agresivitatea in contextul CNV se refera la absenta compasiunii. Marshall Rosenberg considera a fi agresive judecatile de valoare sau cele cu tenta morala, clasificarile, generalizarile, comparatiile, negarea responsabilitatii si invinovatirea altora, orice limbaj care contine formulari imperative si insinueaza obligatii sau datorii. Opusul Comunicarii Nonviolente este deci “comunicarea alienanta”, in care judecam, invinovatim, pretindem si clasificam oamenii.
Structura unei comunicari pline de compasiune
Vom lua acum un exemplu de exprimare nonviolenta si o vom… diseca (sa notam totusi ca nicio exprimare nu a fost ranita in cadrul acestui procedeu!).
Cand vad ca nu raspunzi intrebarilor pe care ti le pun, ma nelinistesc. Am nevoie sa stiu ca ma asculti, asta imi spune ca sunt importanta pentru tine. Vrei sa-mi raspunzi, te rog?
Comunicarea Nonviolenta, disecata, are patru componente:
- Observatia – “vad ca nu raspunzi”. Aici e important sa separam intre observatie si evaluare. Daca am fi spus “niciodata nu-mi raspunzi”, am fi transmis parerea noastra, generalizatoare si furioasa. Observatia presupune “fotografierea” starii din exact acest moment, fara legaturi cu nemultumirile sau impresiile noastre din trecut.
- Exprimarea sentimentului – “ma nelinistesc”. Diferentierea importanta aici este intre sentimentele reale si cum credem noi ca ne trateaza ceilalti. Si daca am fi folosit “ma simt neimportanta?” Ca sa facem economie de cuvinte, zic. Oricum, de asta se plange, in cele din urma, nu?
Ei bine, nu. A te simti neimportant nu este un sentiment. Este ceea ce credem noi ca ceilalti cred despre noi: ca suntem neimportanti. Sa spui ca te simti neimportant pentru cineva este o acuza mascata.
- Exprimarea nevoilor – “Am nevoie sa stiu ca ma asculti, asta imi spune ca sunt importanta pentru tine.” Aici e simplu: iti constientizezi nevoia si o comunici si celuilalt. E un exercitiu de constientizare, de deschidere si de incredere, pentru ca pentru multi dintre noi inseamna sa ne aratam vulnerabili.
- Cererea – “Vrei sa-mi raspunzi, te rog?” Nu orice incepe cu “vrei sa…” este o cerere insa. Mai exista si pretentiile. Le recunoastem usor pentru ca genereaza agresivitate daca nu sunt satisfacute. Legea de aur a cererilor este ca nu poti determina pe cineva sa faca ceva ce nu vrea. Pamantul e putin cam rotund pentru a ne permite sa fim agresivi. Nu poti cere decat ceva ce interlocutorul tau e dispus sa iti ofere.
Cum poti aplica pana saptamana viitoare
- Observa, nu evalua. Fotografiaza momentul de acum si uita ca s-a intamplat la fel si data trecuta. Asta daca vrei intr-adevar sa rezolvi ceva. Daca de fapt vrei doar sa fii agresiv si sa aduci acuzatii, adu tot trecutul ca martor. Ba chiar ai putea spune ceva de genul “tu mereu…”, “tu niciodata nu…”, “observ un pattern la tine…”. Garantez eu pentru postura de zid pe care o va lua interlocutorul tau.
- Continua exercitiul de saptamana trecuta. Opreste-te si constientizeaza-ti sentimentele. Incearca sa descoperi nuante. Intre deznadejde si disperare, de exemplu, sunt multe diferente.
- E in regula sa ceri ceva, daca iti exprimi o nevoie. Nu mai pretinde insa. Pretentiile implica o amenintare ascunsa: daca nu face ce-i spui tu, vor exista consecinte neplacute.
Saptamana viitoare o sa povestim despre empatie si despre cum sa ne exprimam sentimente mai… dificile: furia fara a fi agresivi si a inspaimanta si aprecierea, fara a crede ca se subintelege.
5 răspunsuri
Asta ne tot invata intelepciunea orientala de cateva mii de ani ,doar modul de exprimare difera putin!Daca il privim pe celalalt cu compasiune si intelegere putem comunica foarte usor nonviolent(CNV).Totul e sa vrem dar mai ales sa reusim sa fim constienti cat mai mult timp cu putinta de sentimentele si starile prin care trecem ! Si putem face asta patrunzand cat mai adanc in interiorul nostru!
Da, Elena. Nu e vorba despre ceva nou. E doar ceva ce stim deja insa am uitat. Sau pentru care nu ne gasim timp: starile noastre. :)
Multumesc pentru comentariu. :)
Un articol foarte interesant. Dar eu am totusi o problema cu fraza aia pe care ai examinat-o. Suna prea…milogit asa, neajutorat chiar, vulnerabil, mi-ar inspira chiar mila persoana care mi-ar vorbi asa. As prefera o fraza nu agresiva, dar nu formulata la modul asta, ci mai…cu prestanta, nu stiu cum sa zic. :) Prefer misterul, nu sa-mi zica omul ala tot ce simte pe tava. Oi fi eu ciudata, cine stie :)))
Oricum foarte fain articolul, Daniela.
Daniela… ce te faci cu cei care invata pe de rost toate acestea cum invatam eu cand eram de-o schioapa regulile de buna purtare si le numaram pe degete, iar de la 10 in sus spuneam ca nu mai ‘ trebuie ‘ (ma rog, nu spuneam neaparat, dar senzatia din suflet cam asta era !! :) )… Si simti cum din sufletul lor musteste furia si frustrarea ca TREBUIE sa vorbeasca asa… Da, da, da… stiu ca este bine ca macar asa sa faca la inceput, mai intai ‘ din gura ‘ ca sa ajunga ‘ din suflet ‘… stiu ca trebuie sa fiu toleranta, sa simt ca i-as lua in brate doar sa se simta si ei iubiti de cineva sub soare !!! oooof !!
De mult, ca sa nu izbucnesc si eu, imi spuneam o poanta drept injuratura si ma bufnea si pe mine rasul si se ducea in ras chiar si dorul de sinceritate, de acea explozie autentica de viata care este totusi cearta (na !! bate-ma, omoara-ma !!) si imi parea al dr… de rau ca rad in loc sa-i dau drumul si eu !!! (esti curioasa?? vorba aia eraaa… ASHALISALAMDANAM !!! :) )
Voi stiti ca nu sunt eu aia bisericoasa, dar Cartea spune bine ca daca nu pui drag in toate – degeaba le mai faci… Cred ca traim astfel de vremuri, eu ma confrunt la tot pasul cu astfel de oameni… Si care se duc acasa si isi iau copiii sau nevasta la bataie, sau sotul la beshteleala…
Uh !! Cat am investit azi in dezvoltarea mea personala??
Fraza asta imi sta in fata ori de cate ori scriu aici, jos la sud-est…
Azi am facut un pas inapoi??? hm…. oricum nu retractez… consolidez pacatul…
Multumesc, Vero :)
Da, e o fraza cu care te expui, ai dreptate. E o fraza pe care o spui unei persoane cu care te simti in siguranta asa, expusa… La urma urmei, misterul si vulnerabilitatea nu se neaga reciproc. CNV e doar o optiune, iei din ea ce ti se potriveste :)
Cristiana, marturisesc: eu asa am folosit CNV la inceput. Pe de rost, pentru ca aveam nevoie de ea si inca nu o internalizasem. A fost initial doar o solutie pentru a rezolva o criza.
E exact ca atunci cand inveti o limba straina. Intai folosesti expresiile din carte si vorbesti ca o fiinta mizerabil de pedanta :) Apoi iti dai drumul si te pomenesti intr-o zi ca ai prins si un accent adorabil.
In dezvoltarea personala pofta vine mancand :D (asta apropos de salam?)