“In momentul in care am inteles profund ca orice este posibil, am vrut sa am si experienta asta”, imi tasteaza Mihai Iordache de la un computer din cealalta parte a lumii. Cumva, desi monitorul nu observa asta, cuvintele lui Mihai imi par a avea o greutate incredibila, imi par a se imprima in aerul din jur.
Si dupa cateva zile mi-am dat seama: e magia pe care o genereaza experienta personala, invataturile deprinse experiential, autenticitatea. Atunci au cuvintele forta si ecou in sufletele oamenilor.
Astazi vreau sa va spun o mica parte dintr-o poveste in plina desfasurare: povestea lui Mihai si a autostopului pentru pace si suflet. Pe parcursul calatoriei, Mihai tine workshopuri, seminarii si discursuri si aduna materiale pentru multe evenimente frumoase.
Un vis
In iunie 2008 Mihai si-a inceput calatoria spre India, Tibet, Nepal si retur. Urma sa fie o calatorie mai speciala. O deosebea de alte cautari de sine si de lume prin calatorii un detaliu legat de modalitatea de transport: autostop si buget de transport tinzand spre zero. Uite, ia o harta si uita-te unde e Nepalul. Ia o harta pe care sa se vada si Europa, ca sa iti poti face o imagine de ansamblu. Cam mare ansamblul, nu? Asa m-am gandit si eu…
Inainte sa plece, prietenii ii spuneau:
“Te intorci repede, sa vezi, n-o sa rezisti!”
“Esti nebun? Ce sa cauti la aia?!”
“O sa mori pe-acolo!”
“Cum sa faci autostopul atata drum? Ceeee… te crezi la Pitesti??!”
Totusi, Mihai a plecat.
“Da. Orice vis poate fi implinit si orice dorinta pamanteana este materializabila. In fiecare dintre noi exista capacitatea de a transforma irealul in posibil. Orice, orice! Daca vibrezi de bucurie cand te gandesti la asta, iti este disponibil. Intotdeauna, orice vis vine insotit de posibilitatea de a-l implini. Altfel nu ar exista!”
Oameni, povesti si Dalai Lama
“Trec prin zone incarcate de violenta si conflict si descopar ca oameni sunt peste tot.”
Calatoria lui Mihai nu s-a desfasurat chiar printr-o recreere a Raiului ci prin lumea asa cum este ea. Iti amintesti conflictele din Tibet? Dar razboiul civil din Nepal, care s-a incheiat doar pe hartie? Iar intoarcerea Nepal-Europa cu buget de transport zero probabil va fi si mai palpitanta. Tot harta de mai sus ne spune Pakistan, Afghanistan, Iran…
Poti descoperi o multime de povesti cu si despre oameni frumosi pe blogul Punctulzero, unde Mihai scrie despre calatoria sa. Eu insa tin sa-ti recomand povestea despre actualul (si cel de-al paisprezecelea) Dalai Lama, Tenzin Gyatso (il stii, ala mic, zambaret, in portocaliu):
“Il vad si ma opresc. Dalai Lama imi face cu mana amical si zambeste. Incurcat, nu stiu daca se refera la mine (doar nu ne cunoastem :)) si ma uit in spate. Atunci imi mai face o data cu mana. (…) Radiaza bunatate si optimism. La cativa metri de el energia pozitiva este molipsitoare.
Explica detaliat pozitiile pentru meditatie si gesticuleaza cu palma deschisa. Vitalitatea sa, tonul vocii si siguranta miscarilor amintesc de luptatorii samurai. Puncteaza spre inainte cu un deget sau doua. Se leagana usor stanga-dreapta si se scarpina des la urechea dreapta. Desi este concentrat si serios, ridurile ii tradeaza zambetul.”
Pentru tine
Dincolo de extraordinarul unei calatorii prin lume facand autostopul, traind si cunoscand o realitate atat de diferita, ramane visul. Puterea si curajul de a face ceva ce-ti doresti, chiar daca e neobisnuit si uneori periculos. Credinta in visul tau si capacitatea de a ignora temerile celorlalti, chiar daca sunt atat de bine intentionati:
“In fiecare zi, oamenii cu care ma intalnesc acum (nepalezi, indieni, pakistanezi, etc) imi spun ca ceea ce vreau eu nu se poate. Si desi le arat ca „e posibil, am facut-o si ieri”, mintea lor nu vrea sa accepte. „Nuuu, ce vrei tu maine chiar nu se poate. Sa faci autostopul in zona asta e imposibil. Vei fi jefuit, omorat sau rapit! Trebuie sa iei autobuzul.”
Informatiile de la ei sunt importante. Ii ascult, calculez riscurile si merg mai departe.”
Ramane un indiciu pentru a recunoaste marile vise si dorinte: “daca vibrezi de bucurie cand te gandesti la asta”.
Si o tema de reflectie: pe tine ce te face sa vibrezi de bucurie?
Ramane gandul ca orice inceput e ca un autostop: stii unde vrei sa ajungi, dar habar nu ai cand vine masina, daca o poti lua pe prima sau mai astepti, nu stii cat va dura drumul si daca vei ajunge la destinatie din prima sau pe bucati.
Daca vrei sa-l sustii pe Mihai
Ai mai multe optiuni:
- intra pe PunctulZero, citeste, bucura-te, lasa un comentariu;
- povesteste si altora;
- da-mi mie un mail la [email protected] si-ti trimit un banner pe care il poti afisa pe site-ul sau blogul tau.
Pana saptamana viitoare, gandeste-te ca tocmai a inceput Autostopul 2009!
14 răspunsuri
Ce poveste frumoasa ! Super, bravo lui ! Si pentru noi – sa ne bucuram…
Oooooooooooooooooooooooooooooooooooooooo!
Asta da, excursie!
Calatorie de (o) viata!
Da, orice este posibil! Si eu stiu asta, acum!
Desi nu intr-o asa „conjunctura” fantastica, precum calatoria lui Mihai, visul meu implinit de final de an 2008 mi-a aratat ca orice este posibil!
Mihai este un deschizator de drumuri miraculos, venit pentru multi sa ne arate acest „ORICE ESTE POSIBIL”, atingandu-ne cu bagheta magica a BUCURIEI.
Multumesc, Daniela draga, pentru articol, nu stiam de Mihai, dar acuma stiu… :) Multi vor mai afla, si viata lor va mai face un salt spre implinire.
Multumesc si de luminarea cu lanterna spre „ce te face sa vibrezi de bucurie”. Asta e esentialul: sa stii ce iti face inima sa cante. Odata stiut, ai deja motorul cu benzina cu tot, ba chiar cu kerosen… :)
Mie asa mi-a fost, si de atunci viata mi s-a schimbat si se schimba mereu, caci intr-adevar, stii ca pleci, dar nu stii cu ce, (nici cu cine :) ) si nici cand mai vine un autostop. Nici unde duce drumul, nici daca il vei parcurge pe tot… Dar asta e farmecul, sa te lasi pe mana Mainii Care A Scris… Cu bucuria de a te simti viu si iubit.
Asta face Mihai, pe care il iubesc enorm, acum ca il si vad, asa de minunat zambaret acolo, intre oamenii zambareti ce l-au gazduit.
Multumesc, Mihai, pentru drumul facut pentru noi toti!
PS Daniela, cum imi fac blogul, o sa-ti cer bannerul pentru Mihai…
Da, Marius :) Si sa intelegem odata ca se poate!
Mikka, eu abia astept sa incepi si tu sa scrii despre calatoria ta. Apropos de a ne lasa pe mana a ceea ce vine, apropos de a te bucura acum de ceea ce primesti, povestea Mihai la un moment dat despre cat de fericiti si zambitori sunt nepalezii, in contrast cu cat de putine avutii au si cu viata grea pe care o duc…
Spunea el foarte frumos ca probabil si-au dat seama ca au ceva: aici si acum, care depinde doar de ei :)
Daniela, bucurie draga!
Asa e si cu peruanii. Dupa ani de zile de cautare a cum sa fiu in prezent (ooo! drum lung pana la „tehnica fara tehnica”… :) ) perunaii aceia, la fel de zambitori ca nepalezii, si zambind deschis din aceeasi cauza – stiu sa pretuiasaca viata, cu ce este ea cu adevarat, nu cu ce credem aiuristic si complicat ca ar fi si ca ne-ar mai trebui – sunt cei care ne-au dat clasa tuturor, cu inimile lor deschise si firescul cu care, de mii de ani, urca muntele si traiesc in fratie cu el, in cea mai pura comuniune.
Nu stiu cum sa fac sa pun poze aici, dar o sa gasesc eu cum, sa vedeti copii si adulti-copii cu fete arse de soare zi zambet arzand pe buze.
Darul lui Mihai, pentru el insusi si pentru cei care afla despre el, este ca a stiut sa vada astea toate. Unii trec pe langa si nu vad… Aici e aici! Sa te prinzi de ce este acolo! Maaare dar, asta, de A VEDEA!
Minunata poveste,Daniela! Imediat o sa caut si „Punctul Zero” dar stiu deja cat e de frumos.Daca spui tu asta ,daca e vorba de oameni care isi urmeaza visul si pe care nu-i opreste nimic in realizarea lui,cum sa nu-mi placa? Oamenii asemeni lui Mihai ne fac si pe noi sa vibram de bucurie.Iar oamenii asemeni tie ne reamintesc faptul ca nimic nu-i imposibil atata timp cat ne dorim cu adevarat sa ne indeplinim visele.Multumesc Daniela,cat de usor ne inveti tu lucruri de viata ! Multumesc Mihai,tu acum traiesti unul din visele mele!
Ei, Mikka, despre secretul nepalezilor si peruanilor vor fi urmatoarele mele articole :) (da’ tinem secret!) Cat despre pozele alea cu zambete parlite de soare, cred ca ai putea povesti foarte frumos si aici :) Ce zici? O invitatie si o provocare (si sa pui multe poze :P )
Da, Elena :) atata timp cat ne dorim si cat vibram de bucurie numai cand ne gandim. Iar bucatica de realism ar fi sa acceptam ca poate visul nostru este un autostop.
Minunat! Minunat!! Mi-ati adus aminte de autostoapele pe care le faceam prin Fagaras, spre Sinca Veche, sase intr-o Dacie, sau catre Pasul Prislop (dincolo de Borsa, pe un ger aprig)cu tractorul, catarati pe busteni de brad plini de rasina.. Poate va iau si va duc intr-o vara.. La poalele Raraului vibratia este aproape la fel cu aceea din Nepal..
Daniela scumpa, cum m-ai ghicit!
„Nu ma mai pot abtine” (ca-n reclama cu Scufita Rosie, imediat dupa Revolutie :) ) si „m-am cerut” deja „la Stapanire”… Adica sa ma primiti la scris „mai asezat”, ca sa pot pune si poze si alte bunatati (muzica si dans, de pilda). Cand postai tu „provocarea”, eu trimiteam formularul… :)
Maare e Universul asta si fantastic, nu?
Vedem… Eu am cerneala si ceva timp, care mi-au fost daruite cu uriasa generozitate in ultima vreme. Daaaa, Doamneee si mai mult!
Si abia astept acele articole despre iubitii nostri! Mama-mama ce de bucurii! :) :) :)
Doamne ce frumos! Sunt cele mai frumoase cuvinte pe care le-am auzit:
„Orice vis poate fi implinit si orice dorinta pamanteana este materializabila. In fiecare dintre noi exista capacitatea de a transforma irealul in posibil. Orice, orice! Daca vibrezi de bucurie cand te gandesti la asta, iti este disponibil. Intotdeauna, orice vis vine insotit de posibilitatea de a-l implini. Altfel nu ar exista!”
Splendid. Vibrez, de bucurie :) . O poveste atat de pretioasa si un articol pe masura.
Daniela, am invatat si am bagat la cap ca „orice vis vine insotit de posibilitatea de a-l implini” si ca „orice inceput e ca un autostop”. In fiecare zi facem autostopul, in fiecare zi avem un vis. Depinde numai de noi daca se-mplineste.
Numai ganduri bune pentru Mihai, calatorul, si multumim pentru tot ceea ce ne-a transmis.
Hehe, Cristiana, astea da senzatii tari, autostop cu tractorul, printre brazi :) Ce e frumos e ca astfel de senzatii tari dau cele mai fabuloase amintiri.
Mikka, o simpla coincidenta :)) Nu? Sau poate ca vibram la acelasi gand, dar in fata unor monitoare diferite. Sa te bucuri de timpul liber! Si dupa ce te-ai bucurat, sa mai primesti :)
Asa e, Vero :) Eu mereu m-am minunat de cat de intelept e Mihai. E o intelepciune speciala, plina de sens tocmai pentru ca vine dinauntru si din experienta. E ca o… taina.
Eleodor, ma bucur de regasire si voi fi mesagerul gandurilor tale. Prin Nepal, mai greu cu internetul :)
ador India este un stat minunat! imi doresc mult sa pot calatori si eu cu autpstopul! cred ca sunt multe aventuri!
Pavel, vezi pe blogul lui Mihai mai multe detalii :) Si mult curaj pentru a incepe calatoria.