Acolo unde stiinta nu se avanta
De-a lungul epocilor toate culturile si civilizatiile au intuit prezenta unei lumi nevazute in spatele lumii fizice. Scrierile de capatai ale omenirii (Bhagavad-Gita, Tao Te Ching, Coranul, Biblia, etc.) sunt adevarate “coduri” prin intermediul carora s-a transmis, in multiple feluri, ideea comuniunii dintre om, natura, universul exterior si cel interior.
“Aceasta lume este iluzie, maya” au spus inteleptii din India. Dincolo de ea exista ceva mai “real”, desi intangibil – ceva ce tine de domeniul Constiintei. Iar acest ceva poate fi perceput! In decursul istoriei, si in zilele noastre, nenumarati exploratori ai acestor tinuturi noi s-au intors, aducand cu ei adevarate “harti” valoroase, cai de urmat in siguranta pentru intreaga omenire. Deci… si pentru fiecare dintre noi!
Ce este real?
S-a spus ca dincolo de acesta lume exista ceva mai “real”. Ce este insa “realitatea”? Sa ne oprim putin la natura sa. Cat de real este ceea ce ne inconjoara? Corpul nostru, monitorul pe care citim aceste randuri, obiectele, fiintele cu care interactionam… oare exista ceva dincolo de ele?
Majoritatea oamenilor cred ca realitatea este exclusiv ceea ce percep cu simturile. De ce n-ar crede asta, de vreme ce inca de la nastere aceasta este “programarea” esentiala pentru traiul in lumea fizica. Deci aceasta a fost si “calea” pe care a mers stiinta in ultimele sute de ani: ceea nu poate fi perceput prin cele 5 simturi… nu exista.
Daca luam ceea ce ne inconjoara (despre care “s-a cazut de acord” ca sunt singurele lucruri reale) spunem ca totul e format din atomi (si diviziunile lor). Dar stiinta moderna ne spune ca pana si acestia sunt formati aproape in totalitate din… spatiu “gol” – care de fapt nu e gol, ci plin cu o energie incredibil de puternica.
Fizica cuantica a trecut dincolo de “vechile paradigme” si a investigat acest domeniu. Si a ajuns la concluzia ca realitatea e oarecum diferita de ceea ce credem, de secole, in occident. Interesant, orientalii descoperisera aceleasi lucruri ca si fizica cuantica acum mii de ani…
Stiinta “renegata”
Aveau orientalii instrumentele stiintei de azi? Nicidecum. Instrumentul lor de investigare era… ei insisi. Fiinta lor complexa, cu structura fizica, mentala, emotional-energetica si spirituala. Cel mai performant instrument din cate exista in universul cunoscut de noi. Prin intermediul incursiunilor in complexitatea fiintei lor, inteleptii orientali au lasat mostenire o vasta cunoastere in ce priveste microcosmosul (ADN-ul uman) si macrocosmosul (universul apropiat si indepartat), validata partial de stiinta zilelor noastre.
Stiinta vestica insa s-a concentrat foarte mult pe analiza a ceea ce tine de lumea exterioara, cu instrumente-lucruri. Dar foarte putin catre lumea interioara a Constiintei. In fapt, chiar cercetarile independente vestice in acest domeniu, folosind propria fiinta ca instrument de investigare (in locul lucrurilor), asa cum fac orientalii de mult timp, sunt cu greu recunoscute oficial, fiind tratate ca “misticism”.
Este un loc unde stiinta nu se avanta – inca. Ceea ce face dificila increderea multor oameni obisnuiti cu ideea “tot ceea ce se recunoaste oficial exista si este real; ce nu se recunoaste oficial nu exista, e o inventie”. Este o atitudine pe care ar fi intelept sa o evitam. In lumea noastra, lucrurile nu sunt ce par a fi. Deschiderea si discernamantul bazat pe cunoastere sunt elemente esentiale in viata. Si avem nevoie sa le cultivatam pentru a ne dezvolta si evolua continuu.
Pe un subiect asemanator – in articolul Tehnologie extrafizica.
