“Am putea sa spunem, fara sa exageram cu nimic, ca investigatia intelectuala reprezinta o marca inregistrata Leonardo da Vinci. Metoda lui de lucru… cu mintea se aseamana foarte mult cu metoda altui geniu. Dar, despre asta, vom vorbi intr-un articol viitor.” – scriam prin octombrie anul trecut.
A venit momentul sa vorbim despre un alt geniu si despre o alta marca inregistrata: Albert Einstein si “experimentul teoretic”.
“Pentru experimentul teoretic nu este nevoie decat de o foaie si de un creion” – obisnuia sa zica Einstein. Iar ascutimea viziunii sale era asemenea varfului de creion care a lasat urme in istoria cunoasterii si a lumii.
Visatorul
Albert Einstein si-a exersat observatia, analiza si puterea de intelegere inca de copil. Pana la varsta de 3 ani parintii sai credeau ca este retardat pentru ca nu articulase niciun cuvant. Intr-o zi, atunci cand a inceput sa vorbeasca, a facut-o fluent, dovedind si un vocabular foarte bogat pentru un copil.
Era un copil retras, caruia ii placea sa citeasca tot felul de carti de popularizare a stiintei. Obisnuia sa analizeze gandurile, informatiile, ideile, situatiile in detaliu, din fiecare punct de vedere posibil, evitand sa-si exprime opiniile pana cand nu considera ca a reusit sa patrunda cu mintea si sa inteleaga intregul univers al situatiei respective. Pierdut in ganduri, era calificat de cei din jur neatent, superficial si visator.
Forta nevazuta
Se zice ca, pe cand era copil, tatal lui Einstein i-a aratat o busola, iar faptul ca – indiferent de pozitie – busola indica aceeasi directie i-a provocat micutului o surpriza imensa, facandu-l sa inteleaga ca este vorba despre o forta nevazuta, pe care nu o poate percepe. (Maxwell enuntase legile magnetismului in 1873, cu sase ani inainte de nasterea lui Einstein.) De mic, Einstein a simtit ca Universul este guvernat de legi, forte, principii de dincolo de vizibil.
Marea intrebare
Printr-un concurs de evenimente (parintii parasesc Germania si se muta in Italia deoarece mica afacere a tatalui nu mai merge bine, Einstein nu mai vrea sa ramana la gimnaziul din Munchen unde regimul era deosebit de dur si nu vrea sa ramana nici in Germania pentru a evita astfel serviciul militar ce devenea obligatoriu dupa varsta de 16 ani), Einstein pleaca in Italia si apoi in Elvetia.
Faptul ca profesorii de la liceul la care se inscrisese (in Aarau, Elvetia) nu erau duri, ci respectau personalitatea tinerilor elevi, l-a surprins foarte placut. Firea reflexiva, cautatoare si visatoare a lui Einstein isi gasise astfel un mediu care stimula libertatea de gandire.
Unii spun ca, intr-o zi, spre sfarsitul uneia dintre orele de matematica din liceu, plictisit de ceea ce se discuta, Einstein isi arunca privirea spre fereastra si admira modul in care razele soarelui luminau imprejurimile. In minte incepe sa-i rasara o intrebare care avea sa-i revina deseori in minte pe parcursul urmatorilor aproape 10 ani: “Cum ar arata lumea daca as privi-o de pe o raza de lumina?”
Intr-o alta varianta, in timp ce era la Berna (unde a lucrat ca examinator de patente la Institutul Elvetian de Patentare), Einstein s-ar fi intrebat cum ar fi daca am putea calatori cu razele de lumina, dupa ce deschisese o carte pentru copii (ii placeau foarte mult copiii) si a vazut cum era explicat pentru cei mici principiul telegrafului: niste omuleti calatoreau in interiorul firului pentru a transmite mai departe informatia.
Experimentul teoretic
Oricare ar fi varianta adevarata dintre cele de mai sus, cert este faptul ca munca lui Albert Einstein la Institutul de Patentare ii ocupa deosebit de putin timp, ceea ce ii oferea ragazul necesar pentru a se ocupa de propriile cercetari.
Scria mult si desena fel de fel de modele care sa-l ajute sa inteleaga mai bine provocarile care-i asaltau mintea. Punea toate intrebarile posibile. Omul de stiinta care nu avea laborator (Einstein studiase fizica la Politehnica din Zurich, pe vremea aceea o institutie de renume din Europa, dar nu gasise niciun loc liber in laboratoarele de cercetare) isi deschidea sertarul spunand ca pentru experimentul teoretic nu are nevoie de un laborator.
In aprilie 1955, la 76 de ani, internat cu probleme foarte grave la inima, simtind apropierea sfarsitului, Einstein cere un creion si o hartie spunand: “Inca exista calcule pe care trebuie sa le fac.” Experimentul teoretic durase exact o viata.
Nu sunt un geniu, doar ma ocup mai mult timp de probleme.
– Albert Einstein
7 răspunsuri
Foarte bun articol, Octav. Probabil ca tu stii asta, insa pentru cei care au citit mai putine despre Einstein, poate ar fi interesant de mentionat ca geniul sau nu s-a manifestat doar in domeniul fizicii. Si, desi este tinut minte in primul rand pentru descoperirile sale, Einstein a fost unul dintre destul de putinii savanti care a fost cu adevarat apreciat si in timpul vietii, si nu doar de catre cei ce lucrau in domeniul fizicii.
A fost un om foarte implicat in societate si care nu ezita sa scrie (si sa publice) opinii in legatura cu viata sociala contemporana. Nu in ultimul rand, este interesant de stiut ca a fost unul dintre, din nou, putinii savanti care au avut bani si prieteni cu bani.
Ca un singur exemplu, la varsta de 50 de ani, el a primit cadou de ziua sa un yacht (de la prietenii lui).
Aparent, si aceasta forma de responsabilitate sociala, si recunoasterea de care a beneficiat in timpul vietii, pot fi vazute ca lucruri banale. Insa daca am incerca sa le corelam cu geniul sau, s-ar putea sa observam lucruri extrem de interesante, indiferent de sensul initial al acestor corelatii.
Draga Octav,
Multumesc pentru reintalnirea cu Einstein.
Este unul din oamenii-far, cum le spun eu. Asa cum ai aratat, el a fost unul din savantii care lucrau pe inspiratie. Poate cel mai cunoscut si cel mai rodnic…
Ce ai povestit tu descrie grozav de bine cum lucra acest om fantastic. Imi amintesc cum am citit undeva ca biograful sau povestea despre felul in care isi decoperea ideile, printr-un soi de „cufundare”in impalpabil. Brusc, dupa ore de „imersiune”, uimit si el de ce vazuse, iesea din liniste, incantat de descoperire si recunoscator Misterului.
Asa cum arata si Andrei, a avut o influenta deosebita in societate, facand public felul sau de a vedea lumea si lansand mesajul sau diverselor categorii sociale. Cautand mai demult am gasit in varianta engleza „Lumea, asa cum o vad”. Aici mi-a placut enorm felul in care el subliniaza misterul, in raport cu sensul vietii. Si cum se vede el, in relatia cu ceilalti.
El spunea: „De mii de ori pe zi imi reamintesc ca viata mea launtrica si exterioara depinde de lucrarea altor oameni, care traiesc sau au murit, si ca trebuie sa ma stradui sa daruiesc in aceeasi masura in care primesc, si inca primesc…”
Daca doriti puteti vedea o varianta a textului pe:
http://lib.ru/FILOSOF/EJNSHTEJN/theworld_engl.txt
El este unul care imi arata mereu si mereu cum e SA INDRAZNESTI.
Nu prea ma prind ce lucru interesant rezulta din cadourile primite de Einstein, initial sau nu.
Da, Einstein este ‘creditat’ cu o multime de idei valoroase.
„Nu poti rezolva o problema pe nivelul la care a aparut. Trebuie sa urci mai sus” – asta se potriveste acum cu criza. Toata lumea incearca sa o rezolve la nivel economic, dar…mare lucru n-o sa se intample…
Va multumesc mult pentru completari! Da, Andrei, da, Mikka, Einstein se implica in chestiunile sociale, sau – cel putin – avea o pozitie ce arata cam intotdeauna un nivel profund de intelegere a realitatii.
Din cate stiu, la un moment dat, si-a exprimat dezacordul fata de obligativitatea indeplinirii serviciului militar adaugand ca este de ajuns ca 2% dintre cei vizati sa se opuna sistemului pentru ca acesta sa fie depasit de situatie si blocat. Fiind o figura deosebit de populara, in perioada imediat urmatoare tinerii au inceput sa poarte in piept insigne cu „2%”.
Bani nu a avut intotdeauna. Situatia lui s-a schimbat probabil dupa ce a ajuns in Statele Unite. Oricum, premiul de cca 1 milion de dolari pe care l-a primit odata cu Premiul Nobel l-a daruit primei sale sotii. (In tinerete isi promisesera sa ia Premiul Nobel)
De asemenea, mai stiu ca era pasionat si de muzica. Daca nu ma insel, canta la vioara, mama lui fiind cea care l-a ghidat si l-a stimulat in acest sens.
Exact, dupa ce a ajuns in Statele Unite s-au schimbat lucrurile. De altfel, el a si spus si scris de mai multe ori ca e recunoscator pt libertatea pe care a gasit-o acolo.
soooooooper articolul…..am luat 10 la fizica pe el.:-)