Un eu salbatic

Si te-au plesnit la palma! Ti-au chemat parintii la scoala. Te-au acuzat de rebeliune. Sau de fapte „reprobabile”. Si ti-au spus ca neaparat trebuie sa te schimbi. Neaparat! Sa devii ca ei. Sa te pui pe treaba. Neaparat! Asta inseamna sa faci lucrurile asa cum le fac ei. Sa gandesti ca ei. Sa iubesti ca ei. Sa traiesti doar asa cum vor ei.

Stiti ce nu inteleg eu de fapt? De ce mai avem nume diferite daca majoritatea oamenilor se poarta, in esenta, aproape identic? Da, da. Comportamentele de consum sunt diferite, nu suntem la fel. Stiu povestea. Numai ca faptele arata altceva. Arata ca nu suntem in stare sa gandim cu propria noastra minte. Arata ca suntem mai slabi din punct de vedere psihic decat vrem sa recunoastem.

Incepe inca din scoala

Atunci dam drumul nuvelei in care ii invidiem pe altii. In care am vrea sa fim ca ei. Exact asa cum sunt ei! Sa avem popularitatea lor, sa avem “statutul” lor. Sa avem banii lor. Sau culoarea ochilor. Inca de atunci copiii isi cultiva in propriul subconstient senzatia de inferioritate. Li se pare ca lumea e prea mare pentru a o putea cuceri.

Cand eram mai mici, eu si fratele meu Claudiu ne temeam de un tip care era considerat cel mai tare la “bataie” la noi in cartier, in Focsani. :) La cativa ani distanta de la acele momente ne venea sa radem de cine ne temeam atunci. Asta ni se intampla tuturor. Proiectam asupra altora imagini de stejari falnici, iar a noastra de executanti docili.

Si de ce oamenii ar considera ca e bine sa faca altfel? De ce? Atat timp cat sunt considerati dubiosi, ori in care nu se poate avea incredere, in cazul adoptarii comportamentului lor firesc?

Eu nu cred ca avem nevoie de a pune etichete. Nu cred ca daca citesc Gazeta Sporturilor sunt mai putin dezvoltat din punct de vedere intelectual decat esti tu, cel care ma critici. Nu cred ca daca merg pe stadioane, la meciurile de fotbal, inseamna ca citesc mai putine carti decat tine.

Nu cred ca tu ai ceva cu adevarat in plus fata de mine. Poate doar esti mai increzut, mai sigur ca nu poti rata (desi e clar ca poti!) si ti-ai fortat destinul pana in punctul in care inertia a inceput sa iti devina aliat de nadejde. Pentru asta meriti felicitari, desigur. Dar nu si eterne plecaciuni. Nu si cedarea meciului inca dinainte ca acesta sa inceapa. Poate ca esti tare. Dar stai sa ma vezi pe mine! Va veni ziua in care singur vei regreta ca m-ai desconsiderat, ca te-ai indoit de mine si mi-ai intors spatele atunci cand aveam nevoie de sprijin.

Daca te regasesti in aceste randuri, daca vrei sa iti demonstrezi tie in primul rand ca poti trai viata ta si nu pe a altora, atunci ai in mine un aliat.

Ce vei face cu eul tau salbatic, dar atat de pretios?
– Mary Oliver

You’ll Never Walk Alone – Liverpool

Nu vezi filmuletul direct pe email sau in reader?
Click aici: Un eu salbatic