Nu va era dor de ceva cat se poate de practic si folositor? Cu totii am observat ca uneori avem o stare care ne permite sa ne exprimam in moduri surprinzatoare chiar si pentru noi, cu un efect deosebit pentru cei din jur, o stare care face ca ideile sa curga fluviu si in care nu stim cum sa ajungem mai repede la un pix si un petec de hartie!
Dar cum ar fi daca am putea stapani aceasta stare? Cum ar fi daca am pocni din degete si, la comanda, starea de inspiratie ar aparea? Sau daca am bate din palme, sau daca ne-am musca un deget :), sau daca am bea apa, sau daca am manca un patratel de ciocolata…
V-ar putea fi de ajutor sa fiti creativi la comanda? Dar, mai intai de toate, credeti ca ar fi posibil?
Din ciclul “Orice este posibil!”
Da! Raspunsul este afirmativ. Spun asta din proprie experienta. Si nu mi-a luat mult pana am imaginat o solutie. Dar mi-a luat mult pana am ajuns sa-mi pun intrebarea! Cam 25 de ani. :)
Nu stiu daca a mai inventat si altcineva asta. Dar stiu ca in urma cu 5 ani am reusit sa ancorez creativitatea de un lucru cat se poate de simplu: acela de a bea apa.
Iar aceasta s-a intamplat dupa ce mi-am dat seama ca era deja ancorata de mult timp (si de la sine) de mersul cu microbuzul, fara ca eu sa intentionez asa ceva.
Pentru cei nefamiliarizati cu termenul de “ancora” (principiul vine din NLP), aduc cateva lamuriri. Este vorba despre o mica minune care are loc la nivelul sistemului nervos: doua sinapse – corespunzatoare unor concepte, obiecte, persoane, emotii, evenimente diferite – care apar simultan, se leaga. (Nerve cells that fire together, wire together.)
Aceasta permite ca – pe viitor – aparitia unui singur stimul din cei doi sa genereze si reactia pentru celalalt. Concret, daca din diverse motive ati izbucnit in ras si un prieten v-a apucat de nas, dupa un timp (10 minute, o ora, o zi etc), atunci cand prietenul/a va apuca din nou de nas exact la fel ca prima data, va veti simti la fel de binedispus ca si atunci cand radeati. Exista si niste reguli pentru ca ancorarea sa reuseasca, dar ideea este ca un stimul extern care a avut loc simultan cu o stare interna, poate, pe viitor sa determine el singur starea interna.
Din seria “Incearca asta acasa!”
Cum aplicam acestea astfel incat sa ajungem sa “imblanzim” creativitatea? Parcurgem urmatoarele etape:
Etapa I – La panda
Cum apare creativitatea, ca un calut naravas si imprevizibil, sarim pe el si-i punem capastrul si saua! Pentru asta, trebuie sa avem instrumentele pregatite. Ne gandim din timp cu ce am vrea sa ancoram starea creativa si, din acel moment, vom cauta ca intotdeauna sa avem la indemana acel lucru si sa fim pregatiti sa-l folosim. Cu alte cuvinte, stam la panda.
Spre exemplu, putem ancora creativitatea cu:
- o melodie anume (sau un refren, pentru ca este mai scurt)
- un desen anume (un meme, de exemplu)
- mancatul unui patratel de ciocolata
- mestecatul unei gume
- a bea o gura de apa
- o gura de suc
- o gura de bere :)
- a inghiti o pastila (a propos, chiar cred ca o sa contactez o companie farmaceutica pentru a-i convinge sa faca o pastila a creativitatii!). Aveti grija ce pastila!
- suptul unui cubulet de zahar
- o bomboana
- a spune o rugaciune
- a spune o multumire adresata lui Dumnezeu
- a face un nod pe o sfoara
- a presa doua degete intr-un anume fel
- o atingere anume a mainii/nasului/urechii
- si multe altele
Puteti sa gasiti si voi alte exemple. Si chiar va rog sa completati lista. In principiu, trebuie sa fie ceva la indemana si destul de scurt ca perioada pentru ca, imediat ce apare o idee, sa faceti actiunea pe care ati ales-o.
Etapa II – Traieste bucuria
Tehnica pe care v-o spun acum are un minus atunci cand este folosita pentru primele, sa zicem, 10 ori. Ea nu ancoreaza din start creativitatea, ci bucuria care urmeaza unei idei. Veti ajunge sa ancorati creativitatea din aproape in aproape. Nu stiu cum este la voi, dar eu traiesc o bucurie speciala atunci cand am idei. Ceea ce trebuie sa faceti in etapa aceasta este ca, imediat dupa ce aveti o idee super, sa va lasati in voia acestei bucurii si…
Etapa III – Arunca ancora
… imediat ce ea apare, sa faceti acea actiune pe care v-ati ales-o in etapa I. Atentie, mai ales la inceput – cand ideile s-ar putea sa nu fie geniale, bucuria s-ar putea sa nu fie prea intensa si sa fie de scurta durata.
Daca ati ales sa va ciupiti urechea, faceti-o repede, de doua – trei ori, pana sa va treaca starea si, mai ales, exact atunci cand starea are cea mai mare intensitate. De principiu, dupa relativ putin timp (2-6 saptamani in care aplicati cat puteti de des tehnica), ideile vor fi din ce in ce mai bune, iar bucuria va fi mai intensa si va sosi in valuri de cateva secunde (ideile vor veni inlantuite), asa ca va va fi mai usor sa ancorati starea.
In timp, din aproape in aproape, veti ajunge sa stapaniti aceasta stare de bucurie. Daca reusiti sa ancorati de 4-5 ori stari (foarte) puternice de bucurie datorate faptului ca v-au venit idei, este suficient.
Etapa IV – Apasa butonul
De data aceasta, rolurile se schimba. Nu veti mai fi pasivi, asteptand ca ocaziile (adica ideile) sa apara, ci veti trece la actiune: le veti provoca chiar voi. Cautati sa pregatiti un mediu propice si apasati butonul (adica faceti acel lucru de care ati ancorat bucuria provocata de venirea unei idei).
De ce este important ca mediul si momentul sa fie propice? Pentru ca, daca ceva va irita extrem de intens sau va da o stare foarte proasta, riscati sa va stricati ancora. Starea mai intensa si mai puternic ancorata o va elimina pe cealalta. Ori, daca ati reusit sa ancorati doar o stare de bucurie firava, nu veti reusi sa indepartati si starea de iritare si sa provocati si aparitia ideilor, ci veti ancora starea intensa de iritare in gestul respectiv, ceea ce inseamna ca ati stricat ancora buna. Atentie, deci!
Etapa V – Reinnoieste ancora
Pe masura ce ideile pe care le considerati geniale apar, nu uitati sa va reinnoiti ancora, adica sa faceti din nou gestul/actiunea ales/aleasa atunci cand starea de bucurie este intensa. Asta va face ca ancora sa fie din ce in ce mai puternica iar ideile provocate din ce in ce mai bune.
Celor care au mai mult de 30 de ani, s-ar putea ca articolul sa le aprinda un beculet. Cand aveam cam trei-patru ani, erau la TV niste desene animate cu Dr. Balthazar. Trebuia sa gaseasca tot felul de solutii si pentru asta se folosea de laboratorul sau deosebit de echipat. Insa, inainte de toate, isi prajea doua oua ochiuri care il ajutau sa inoveze.
Iar acum am sa va dau o veste buna
In cca 3-4 saptamani vom incepe seria de intalniri “Exercitii de creativitate”. Este vorba despre workshopuri de 90-120 de minute in care vom declara razboi mintilor adormite si le vom pune la treaba!
Workshopurile se tin in Bucuresti si vor avea, cel putin pentru un timp, intrarea gratuita. Nu vor fi doua la fel si se vor derula in ritm de unul pe luna. Deoarece numarul de locuri este limitat la 12, se vor face inscrieri. Va voi tine la curent, asa ca stati pe-aproape.
13 răspunsuri
Am gasit 2 aspecte interesante (pentru tine) in ceea ce scrii: „in urma cu 5 ani am reusit sa ancorez creativitatea de un lucru cat se poate de simplu: acela de a bea apa” si,”Pentru cei nefamiliarizati cu termenul de “ancora”; principiul vine din NLP”.
Sa incep cu al doilea aspect: conceptul „ancora” se afla in vocabularul psihologiei generale si de aici in psihologia clinica si psihoterapie de f.f.f. multa vreme. De mult mai mult de cind s-a apucat Bendler sa scrie carti comerciale de NLP.
Referitor la primul aspect, tu ai descoperit ceea ce psihologii, care o pregatire stiintifica in ceea ce se cheama psihosomatica, ti-ar fi spus ca ai probleme cu rinichii, care nu genereaza energie, deoarece tu nu bei apa.
Si cind corpul uman este supus stresului isi restrictioneaza consumul de energie la cele necesare, supravietuire.
Asadar, functionai de multa vreme in regim de avarie.
In regim de avarie Omul nu are timp de creativitate ci doar protectie.
Asadar, ai putea sa apaleyi la un psiholog clinician pentru consiliere, care poate fi denumita coaching. Acesta, psihologul va coopera cu medici de nefrologie si cu specialisti in acupunctura ca sa iti revii,
Si atunci vei descoperi câte stie si psihologia si specialistii sai,psihologii.
Multumesc mult, Eusebiu!
Deosebit de interesant comentariul legat de apa si de functionarea rinichilor. Totusi, este valabil ceea ce am mentionat in articol! Nu am zis nicaieri ca eram insetat, sau ca trebuie sa fii insetat, inainte de a aplica procedeul cu apa. :)
De altfel, beneficiul somatic (sa zic asa) pe care l-ai avea daca bei apa dupa o perioada „in care ai functionat in regim de avarie” nu survine chiar imediat. Poate tu stii mai multe despre acest lucru. (Din cate stiu, in primul moment in care simti setea, organismul este dezhidratat de cca 30 de minute. Este posibil ca si mecanismul invers sa dureze ceva timp.)
Apoi, eu chiar nu intentionam sa se inteleaga din articol ca trebuie sa bei multa apa ca sa ancorezi/sa activezi starea creativa. Avand in vedere comentariul tau, SUBLINIEZ NECESITATEA CA FACTORII INTERNI SI EXTERNI SA FIE FAVORABILI SAU MACAR NEUTRI. Daca te doare stomacul de foame, este mai greu sa fii creativ; daca n-ai baut apa de ieri, e prea putin posibil ca sangele sa aiba fluiditatea necesara pentru a asigura o functionare optima a rinichilor si creierului tau etc.
Pentru ancora este de ajuns o gura de apa, daca se opteaza pentru asta. (Eu aveam tot timpul pe birou un pahar pe care scria CREATIVITATE, cu apa.) Dar nu este neaparat sa fie vorba despre ceva de mancat/gustat! De fapt, chiar recomand ancorele kinestezice. Prezinta o serie de avantaje: sunt la indemana oricand si oriunde, „apasarea butonului” se face rapid, pot trece neobservate (sau, chiar daca sunt observate, au toata sansa sa fie gesturi/atingeri firesti).
Eu nu sunt specialist in psihologie si ma bucur mult ca intra pe site asemenea persoane. Totusi, te astept cu perspective diferite decat cea critica! Astept opinii constructive si m-ar bucura sa ne impartasesti experienta aplicarii metodei (eventual chiar sugestii de imbunatatire) sau, de ce nu, sa ne impartasesti alte experiente utile/relevante in ce priveste tema abordata. Suntem aici sa invatam, sa cream, sa generam sinergie. Si te asigur ca poti fi unul din autori (daca vrei)!
1. Imi place comentariul lui Eusebiu.
2. Eu am constatat ca foarte multe idei imi vin in timp ce fac dus. O metoda empirica de-a mea pentru stimularea creativitatii este sa imi notez imediat ce imi apare o idee noua. Si datorita sotiei mele, de curand sunt inzestrat cu un iPod pe care imi notez oriunde as fi (mai putin la dus:) ideile care imi vin. Recitind ideile brute dupa cateva zile, se leaga idei destul de creative.
Ca tot a venit vorba de nlp, eu am facut un curs foarte misto la Extreme Training cu trainerul Dan Lambescu, pe Dezoltare Personala cu NLP. Am fost super multumit. Am vazut acum ca au mai lansat ceva pe Strategie si Persuasiune (cu NLP). Probabil o sa merg si la asta. Vi-l recomand. Pentru cei interesati gasiti detaliile aici:
http://www.traininguri.ro/?section=106
Nu-mi place comentariul lui Eusebiu, in schimb imi place mult articolul tau, Octav, pentru ca este vorba despre creativitate – adica subiectul meu preferat, aerul fara de care nu pot respira. Un exercitiu foarte simplu si la indemana oricui, care ar trebui incercat de cat mai multi oameni, astfel am deveni mai creativi. Din fericire eu am inspiratie si idei aproape non-stop, adica nu am nevoie sa-mi creez ancore pt a-mi trezi creativitatea, dar sunt sigura ca majoritatea oamenilor au mare nevoie de asa ceva. Este extraordinara ideea cu workshopurile. Felicitari :)
Excelent articol Octav. Felicitari!
Sa stii ca mie mi s-a aprin beculetul. In ancora mea este o persoana (mai precis discutia cu acea persoana). Ce spui despre asta (sunt curioasa)
Si cred si eu ca este excelenta ideea cu workshopurile.
Numai bine si articole la fel de bune.
Draga Octav,
Multe idei grozave si, asa cum ti-ai dorit sa ne aduci, pline de „pratic si folositor”.
Acuma, daca ai ajuns la ancorarea din ce in ce mai fireasca in ceea ce pare un „banal” „a bea apa” (super target atins! bravo!) te apropii de inspir, si devine din ce in ce mai natural sa creezi, fara prea multe ancore.
Ce mi-a placut mie cel mai mult, dincolo de „a sta la panda” – asta e felul in care ascultam si cerem inspiratia, exact asta e!statul la panda-, e partea cu bucuria. Asta e de fapt terenul solid in care se infige ancora, ca o sonda petroliera care foreaza adanc si face sa tasneasca sangele pamantului. In acest caz, inspiratia, ideea aia dupa care sapam. Bucuria e semnul numero uno ca suntem pe terenul stabil al creatiei si ea da chiar seva, consistenta procesului.
Ca una care tocmai am descoperit cum e a combina ce simte inima cu ce traduce mintea, ma bucur enorm cand cineva pune bucuria pe locul ei, acela de suport, sustinator, hrana pentru idei si semn al inspiratiei.
Si si mai mult ma bucur cand cineva povesteste despre asta, caci de bucurie e placut sa se bucure cat mai multi!
Va multumesc mult pentru comentarii si completari!
Nobine, legat de punctul 2, si eu cred ca notarea imediata a ideilor este o masura absolut necesara. Eu folosesc cartelele de metrou, oricat ar parea de hazliu. Am 1-2 agende la indemana, dar folosesc cate o cartela (care se afla mai aproape si pe care o folosesc apoi si la combinari). Ai mare dreptate si cu „recitirea” ideilor brute! Periodic, scriu ideile de pe cartele in agenda, etapa in care „esenta” ce incape pe o cartela se metamorfozeaza in 1-2 pagini de agenda. In al treilea rand, o idee scrisa face loc alteia, in timp ce o idee nescrisa blocheaza (pana este uitata).
Stefan, nu-l cunosc pe dl. Lumbescu. In schimb, stiu ca specialistul in NLP cu cea mai inalta recunoastere din Romania este Catalin Zaharia. Daca nu gresesc, http://www.mindmaster.ro este site-ul de unde se pot afla mai multe detalii.
Gabi, e putin mai complex la tine. Din cate imi dau seama.
Ancorele pot fi V(izuale) A(uditive) K(inestezice) O(lfactive) G(ustative). Din ceea ce imi spui, sunt angajate cel putin simturile V si A, dublate probabil si de un anumit sentiment.
Mikka, superb ai zis: bucuria este semnul ca suntem pe terenul creatiei.
Octav, mersi mult.
Ma gandeam eu …
E nevoie de schimbare ? N-as vrea sa raman fara ancora :)
Gabi, e nevoie de schimbare numai daca doresti tu asta. Vezi tu, Eusebiu avea dreptate in ce priveste existenta acestor cunostinte de dinainte de aparitia NLP-ului. Creierul asa functioneaza in mod natural; NLP-ul nu a facut decat sa „vanda” mai bine aceste tehnici.
:) Daca iti pleaca ancora, poti ancora starea de altcineva sau de altceva.
:) Mersi mult.
Sper sa nu plece din mintea mea fiindca practic, fiecare are libertatea lui :)
Am inteles ideea, mai si glumesc.
In plus, voiam sa-ti spun ca nu stiu daca e vorba si de sentimente, cat mai mult despre admiratia pe care o declanseaza acea persoana in mintea mea.Asta imi stimuleaza creativitatea.
Poate ca totusi nu e „ancora”… ???
Octav, in principiu te sustin. Ancora o folosesti pina iti creezi „piedestalul”. Adica, pina iti creezi mecanismul psihologic care iti va aloca resursele mentale,fizice etc pentru realizarea acelei sarcini ş.a.
Ce este Schimbarea daca nu o trecere de la dorinta la incastrarea ei in adincurile structurii noastre si materializare.
Eusebiu,
ai dreptate.