Andrew Carnegie este mai putin cunoscut in Romania. Este confundat de multe ori cu Dale Carnegie. Putini romani stiu ca pe Dale il chema Carnagey de fapt. Si ca apoi si-a schimbat numele in Carnegie, chiar in anul in care Andrew a plecat din aceasta lume. Voita sau nu, miscarea sa a fost inteligenta. Si mai ales, exceptionala a fost intreaga sa activitate. Cea care l-a transformat in cel mai mare speaker motivational al omenirii.
Urcusul lui Andrew
A ajuns unul dintre cei mai bogati oameni din lume. Nascut in Scotia si plecat in SUA pentru o viata mai buna, Andrew Carnegie a fost unul dintre marile suflete ale umanitatii. Stiti de unde a plecat? A inceput sa lucreze ca baiat ce strange bobinele intr-o fabrica de textile, castigand 1,20 de dolari pe saptamana. Si a ajuns in varful lumii. Industriile otelului si cailor ferate ii vor fi recunoscatoare pentru totdeauna.
S-a implicat in multe actiuni filantropice. Cartile au avut un mare sprijin in persoana lui. Spiritul de pace in lume, de asemenea. Si-a donat o mare parte din avere unor asemenea cauze. L-a interesat sa schimbe ceva in jur. Sa ramana in memoria oamenilor ca un deschizator de drumuri.
Ce inseamna asta? Inseamna sa faci ceea ce multi considera ca-i o nebunie! Ceea ce putini (sau nimeni!) oameni au mai facut vreodata. Sa pleci dintr-o stare de mari lipsuri si sa ajungi sa schimbi lucruri importante in societatea in care traiesti. Iata parcursul unui om.
Bezna autoimpusa
Chiar in ultimul sau interviu, jurnalista italiana Oriana Fallaci a vorbit despre lipsa de viziune a liderilor lumii de azi. Se intampla asta pentru ca a disparut pasiunea. Ne lipseste focul!
Aud fete care umbla cu baieti pentru ca “mda… e de treaba cu mine… tin la el…”. Vad baieti care stau cu o fata pentru ca “a fost alaturi de mine si mi-a vorbit frumos atunci cand sufeream”. Dar lipseste iubirea patimasa! Lipseste acea stare care te face sa te simti intr-un mod unic!
Ceea ce se intampla in dragoste se intampla si in business, politica ori alegerea drumului in viata. Ne-am pierdut pasiunea! Ne-am pierdut curajul de a decide! Ne-am pierdut puterea de a ne urma visul! Si undeva pe drum, ne-am pierdut pe noi insine.
Sansa de a continua
O echipa de fotbal de club are sansa de a se revansa peste 3 zile in fata propriilor suporteri pentru infrangerea de astazi. De cele mai multe ori, cu totii avem aceasta oportunitate. Dramatizam prea mult. Ne pierdem timpul in vaicareli paguboase si care nu aduc nimic constructiv. Forta interioara, atitudinea de tigru si creativitatea ne pot propulsa spre varf cu o viteza uluitoare pentru adversari! Ne vom intalni acolo.
„Pasiunea este vantul care umfla panzele corabiei. Uneori o scufunda, dar fara ea corabia n-ar putea merge.”
– Voltaire
4 răspunsuri
Minunat articol , Ovidiu !! :)
Pasiunea e cea care ne indeamna sa continuam, chiar daca toate lucrurile ne par potrivnice , sa invatam din esecurile noastre, si nu sa le dramatizam , sa acceptam greselile ca facand parte din drumul nostru spre succes, sa le intelegem si sa nu cautam consolari pentru fiecare eroare …. pasiunea ne ajuta sa facem „lucruri nebunesti”, sa ne ascumam riscuri, sa avem sperante, sa credem in visele noastre si sa castigam. :)
Adela, cuvintele tale ma fac bucuros :) .
Nebunia ne face viata mai frumoasa si mai plina de momente palpitante :) .
Un articol care ne mai trezeste putin! :)
Mi-ai dat energie, Ovidiu! …si atitudine de tigru.
In ziua in care nu voi mai reusi sa fac asta imi voi da demisia :) .