Oamenii ies in strada. Totul incepe cu un protest pasnic de sustinere a unei cauze nobile. Isi amintesc de problemele lor si sar la manifestatii la adresa puterii. Si se incheie cu violente de o parte si de alta a baricadelor. Pana cand una dintre parti cedeaza si strazile se golesc.
E un scenariu simplu ce a avut loc si in decembrie ’89 si care prinde contur si acum. Atunci, cea care a cedat a fost Conducerea. Multi asteapta ca acelasi lucru sa se intample si acum. Ce nu par a intelege oamenii este ca acest lucru nu are prea mare importanta.
Cauze
Si asta nu datorita „lipsei de alternative” (pleaca unii care n-au facut nimic, vin altii care au mai fost inainte si care n-au facut nimic, la randul lor). Ci datorita unui motiv mult mai profund, pe care multi cautatori il intuiesc si pe care masele il ignora. Cauzele esentiale ale situatiei din tara nu sunt aici.
Si in acelasi timp sunt.
Nu sunt aici intrucat politica nu este un joc intern, intre granite. El depinde intotdeauna de puteri din afara care stabilesc coordonatele principale, lasand conducatorilor locali (si celor condusi) iluzia votului, legilor, deciziilor si rezultatelor. Inclusiv iluzia invrajbirii unora impotriva celorlalti.
Sunt aici intrucat fiecare cetatean este „responsabil” (inconstient, bineinteles) pentru situatie. Suma constiintelor individuale in ceea ce priveste cine cunosti tu ca esti, ce simti ca este viata pe care o traiesti, cine consideri ca sunt ceilalti… suma aceasta determina calea ta interioara, ca natie. Si care, la un moment dat, poate avea forta de a depasi orice ingradiri din afara ale „altor puteri”.
Cercul vicios
Iar noi avem calea nemultumirii.
Fiecare are cel putin o nemultumire. Individual sau colectiv, frustrarea ne insoteste aproape intreaga viata. Incercam sa modificam prezentul cu forta si cand nu reusim (intrucat, de obicei, asta se intampla) ne enervam si mai tare. In cele din urma, chiar si atunci cand reusim transformarea, ceva tot ne supara. Tot nu e totul asa cum ar trebui.
Si o luam de la capat.
Motivul esential este, evident, la nivel spiritual. Identificarea cu micul personaj lumesc al acestei vieti in detrimentul Infinitei Fiinte Interioare. Pana nu ajungi sa o cunosti, cercul nemultumirii va continua sa se invarta haotic in mintea ta, in emotiile tale, in personalitatea ta. Indiferent ca o Conducere se schimba cu o alta, prin alegeri sau prin revolutii.
Nu am spus nimic nou pentru cautatori. Dar in strada ies alt gen de oameni, pentru care astfel de idei au, inca, putin sens. Cum au la fel de putin sens pentru mass-media, ce hraneste populatia, inconstient, cu iluzia ca prin actiune poti obtine ceva semnificativ.
Esentialul
Intr-un fel, da, este semnificativ pentru viata ta ceea ce poti obtine. In niciun caz oamenii care lupta pentru idealuri exterioare nu trebuie judecati – ci dimpotriva, apreciati pentru curajul si disponibilitatea lor pentru sacrificiu. Este important sa ai un scop inalt pe care sa-l atingi – iar daca scopul il reprezinta schimbarea politica, economica, sociala, si poti face bun ceva in acest sens, pentru toata lumea, cu atat mai laudabil.
Insa de cele mai multe ori uitam (daca aflam vreodata…) ca scopul esential este cel interior. Sau, mai bine spus, sa invatam sa controlam energia fizica, mentala si emotionala pentru a materializa, pentru a crea realitatea dorita in acest plan, „imaginand” situatii dorite pe care sa le atragem. Inclusiv schimbarea politica.
Asta nu inseamna doar sa stai si sa imaginezi fara a actiona – ci inseamna a actiona dupa ce ai lucrat in interior, nu inainte.
Si daca vrei rezultate pe termen lung, sa creezi din starea de recunostinta, nu din cea de nemultumire. Calea nemultumirii e buna la inceput, cu totii o parcurgem… dar la un moment dat, schimbarea autentica decurge din recunostinta pentru intreaga viata.
Stiu, acest lucru este greu, aproape chiar imposibil pentru o masa de milioane de oameni. Si nici macar nu depindem doar de noi… ci de miliardele de frati ai nostri de pe acesta planeta, multi din ei cu intentii opuse cresterii, armoniei, pacii, evolutiei.
De aceea, totul poate incepe doar de la mic la mare, de la grupuri restranse catre intreaga planeta. Si in astfel de grupuri suntem toti cautatorii.
4 răspunsuri
Imi place ce zici Marius.
Observ ca noi romanii se pare ca nu ne unesc decat problemele, situatiile grele, momentele cand ajungem cu cutitul la os.
Prea rar vezi oameni uniti pentru o cauza nobila,
pentru a construi ceva…dar cand e vorba de de distrus ceva, de demolat, de aruncat in aer…repede ne adunam.
Da sunt de acord si subscriu la ce zici tu, ai anume ca
adevarata lupta trebuie dusa in interior.
Zicea un fost legionar (Iulian Constantin) ca in scoala, unde se pregateau viitoarele elite intelectuale ale tarii, au fost invatati sa duca mereu 2 razboie:
* Primul sa fie cel interior, cu propriile pacate.
* Si al doilea exterior, cu cu raul din lumea exterioara.
Asa si noi, nu putem duce al doilea razboi, fara ca întai sa trecem prin primul.
„Vine momentul in care traind doar in nemultumire legat de viata ta, job, relatii, bani etc iti dai seama ca nu aduci nici o schimbare..esti doar nemultumit si Atat….In momentul in care vei gasi acel spatiu in tine sa fi Recunoscator pentru ceea ce ai in viata ta, la job, in relatii, legat de bani..tot ce nu iti mai serveste, care te nemultumeste va disparea si va cadea ca un castel de carti de joc…” – de la Lia, o prietena de pe Facebook, care a dus mai departe ideea de final a articolului :)
Foarte bine punctat, „Asta nu inseamna doar sa stai si sa imaginezi fara a actiona – ci inseamna a actiona dupa ce ai lucrat in interior, nu inainte.” – sper să înţeleagă cât mai mulţi oameni că aceste idei sunt f. practice şi bazate în realitate.
E ciudat ca in aceste zile de proteste, eu am incheiat o relatie de prietenie (nu a fost alegerea mea) fara sa simt durere, ci doar tristete; am inteles totusi ca fiecare avea alt drum de parcurs. Ciudat este ca am acceptat totul linistita, impacata si fara nici un fel de inconfort, ca si cum ai primi picaturile de apa ale ploii pe care le lasi sa curga, care te purifica. Sa fie asta semnul ca m-am reintors chiar si pt.putin timp in inima si ca sunt plina de recunostinta?