Traim vremuri de transformare. Ar insemna sa fim naivi daca ne-am imagina ca actuala criza economica a aparut din senin. Indiferent ca e vorba de ceva provocat sau doar o consecinta a modului defectuos in care a fost gestionata economia mondiala in ultimele decenii, criza pare a fi abia la inceput.
Ce nu se constientizeaza inca este faptul ca o criza umana, ce insoteste inevitabil pe cea economica, va avea costuri atat de mari (in urmatorii 3-5 ani, spun eu) incat probabil nimeni nu-si va mai permite sa ignore ce este cu adevarat important.
Rigid sau flexibil?
Si anume: suntem cu totii fiinte umane. Angajat sau manager sunt doar functii sociale pe care fiinta noastra umana, cu aceeasi esenta creatoare, le indeplineste in scurta sa calatorie pe acest pamant.
Am scris mult despre „teoria” constiintei in companii. Consider ca acum este momentul in care liderii companiilor sa-si asume o adevarata „misiune de pionierat” prin initierea unor masuri deosebite. Nu sunt investitii extrem de costisitoare, insa impactul lor in ce priveste supravietuirea sau chiar cresterea pot fi, in unele cazuri, hotaratoare. Da, e criza, prioritatile sunt altele, in mod natural (supravietuirea, profitul) – insa poate tocmai acum e momentul sa ne gandim la un alt tip de viitor.
Voi spune de la inceput ca masurile nu se refera la „cum pot scapa companiile, concret, de criza economica” – desi efectele lor pot atinge si acest aspect. Ele se refera la criza umana a carei accentuare e inevitabila din multe motive ce tin de schimbari ale climei si naturii, prabusire a mediul si contextului social, transformari ale Soarelui, profetii autoimplinibile si multe altele. Motive de care companiile sunt destul de putin constiente si care se pot dovedi determinante pentru fizicul, mentalul si emotionalul omului din spatele fiintei sociale angajat sau manager.
Exact acesta lipsa de constienta a determinat companiile sa urmeze reglementari, proceduri, strategii corporatiste rigide, indreptate indeosebi catre obtinerea de profit si imagine in detrimentul protejarii si dezvoltarii celei mai importante resurse – capitalul uman. Oarecum de inteles si acceptat, nimeni nu este de condamnat avand in vedere propriul model despre lume – nici companiile, deci. Schimbarea e necesara insa, pentru companii, exact la nivelul acestui model. Altfel, ideile prezentate vor avea, probabil, putin sens.
In fapt, realist vorbind, tocmai din cauza lipsei de flexibilitate, masurile (destul de simple, de altfel) sunt mai potrivite pentru companii private de dimensiunii mici si medii, cu patroni romani. Acestea nu depind in luarea deciziilor de reglementari corporatiste aplicabile grupului multinational urias, unde totul se misca extrem de greu si interesele (de a implementa sau nu ceva) sunt mult mai mari. Pana la urma insa, hotarator este gradul de constiinta al liderilor reali, indiferent de marimea organizatiilor.
Eu vad doua lucruri esentiale ce pot fi facute (probabil mai sunt si altele, bineinteles). Depinzand de „intensitatea” cu care se constientizeaza si se incep aceste programe, ele pot da rezultate in 1-3 ani.
Nivelul general
Primul din ele se poate aplica la nivelul intregii companii. E vorba, am mai spus, de dezvoltarea competentelor oamenilor astfel incat modul lor de a gandi si a actiona sa fie adaptat noii viziuni despre modelul vietii si universului.
Companiile vorbesc de valori – insa pentru ca ele sa fie “traite”, oamenii au nevoie sa se dezvolte ca fiinte umane, descoperind si traind propriile lor valori. Au nevoie de reglarea propriilor lor mecanisme de intelegere, cunostere si autocunoastere, a strategiilor folosite in mod inconstient in viata care se rasfrang pe plan profesional. Au nevoie de a intra in contact cu propria lor „umanitate”.
Programarea Neuro-Lingvistica, Inteligenta Emotionala si Coaching-ul nu mai sunt demult necunoscute in Romania. Unele companii au introdus parti din ele in pregatirea oamenilor, altele inca nu. Prin traininguri de acest fel s-au putut acumula noi cunostinte teoretice – aplicatia lor insa este mai dificila, intrucat fiecare om are propriul sau ritm. Si nu exista suficient timp pentru a astepta dupa fiecare, astfel ca rezultatele probabil nu sunt pe masura investitiilor. Insa e o deschidere, un efort catre ceva superior – efort ce poate fi continuat cu noi instrumente.
Ceva care sa duca oamenii mai aproape de natura lor reala. O intelegere a modelului energetic al naturii si universului in care traim cu totii si cu care suntem conectati. O intelegere a esentei energetice si spirituale a fiintei noastre umane, care sa ne ajute sa ne recapatam sanatatea, vitalitatea, prosperitatea, bucuria de a trai.
Asta NU inseamna sa ne apucam sa umplem companiile de filozofie religioasa, spirituala sau New Age. E vorba doar de a selecta cateva informatii esentiale pe care inteleptii din vechime le cunoasteau, confirmate acum de descoperirile fizicii cuantice, si a le aduce la cunostinta oamenilor. E mult vid de cunoastere in companii si multa sete insa, chiar daca ea nu vede in mod direct.
Insa modul defectuos in care merg lucrurile in societate nu face altceva decat sa valideze haosul existent in mintea si emotiile oamenilor, fie ei manageri sau angajati, si nevoia de o forta care sa alinieze totul: constiinta. Mici traininguri de prezentare a unor realitati mai inalte, fie numai ca si teorie, pot oferi oamenilor o alta perspectiva in lumina careia sa-si conduca viata si munca.
Sanatatea este un domeniu asupra carora companiile au senzatia fie ca nu e responsabilitatea lor, fie ca ceea ce fac e indeajuns. In noul model sanatatea fizica si emotionala este cea mai de pret resursa a capitalului uman si va fi ingrijita in mod prioritar.
Atat de multe terapii complementare extrem de eficiente, aplicate chiar si de medicii alopati, asteapta doar sa fie “bagate in seama”. E vorba de utilizarea remediilor “naturiste” – medicament, de dispozitive de investigare si tratare specifice medicinei energetice, de exercitii si practici de autovindecare (voi pomeni doar Chi Kung si Tai Chi, intrucat pe acestea le studiez) si de multe altele. In mod sigur se pot gasi solutii pentru utilizarea lor, in mod oficial, si in cadrul companiilor – desi, in acest moment, acest nivel de constientizare e inca departe.
Realist vorbind, pare imposibil pentru o companie de mari dimensiuni (cu mii sau zeci de mii de oameni) sa ofere rapid astfel de instrumente tuturor – atat din motive financiare cat mai ales din timpul indelungat necesar pentru implementare si obtinerea rezultatelor. Insa o data cu deschiderea catre aceasta viziune solutiile incep sa apara dintr-o dimensiune superioara celei cunoscute. Dar despre asta, data viitoare.
Un răspuns
Imi venise ideea sa scriu ceva separat despre motivarea non financiara constienta, dar am realizat ca unele lucruri expuse in acest articol pot fi folosite in acel sens. O sa scriu mai pe scurt, totusi.