Probabil ca sunt multe articole disponibile pe tema asta pe internet si la fel, poate si in multe carti. Poate unele le-am citit si eu de-a lungul timpului, iar altele sigur nu le-am citit inca.
Ce este mai important, insa, e ca in perioada asta acest aspect ma preocupa. Anul care tocmai a trecut a fost un an in care m-am odihnit dupa cativa ani intensi in care aproape ca nu am luat pauza de munca si, mai mult de atat, am facut multe dintre lucrurile pe care simteam sa le fac.
As putea spune ca libertatea a fost ingredientul cheie al anului ce tocmai a trecut. Si as sublinia, daca ma uit la intrebarea-titlu a acestui articol, ca libertatea este si primul ingredient cheie pentru mine, ca sa fiu atent la ceea ce se intampla in viata mea si in jurul meu. Si de aici si un bagaj mult mai mare de idei noi si creative si puterea de implementare.
Imi dau seama ca de fapt creativitatea exista (ca „resursa” disponibila) in fiecare secunda a vietii mele, insa, daca nu sunt atent, pot sa o ratez in doua feluri:
- Pur si simplu sunt prea orbit de ideile deja testate pana acel punct in viata.
- Ma intreb „De ce?” (sau altcineva ma intreaba asta) si imi dau seama, pentru ca poate este ceva atat de nou, ca nu am raspuns la intrebarea asta. Ce urmeaza? Dezumflarea si amabdonarea, in mare majoritate a cazurilor.
De aici deduc ca atentia si increderea in propriile idei sunt urmatoarele ingrediente cheie , nu care faciliteaza neaparat „aparitia” ideilor creative si inovatoare, dar care sa imi permit sa le vad si sa le implementez.
Bun, dar de ce nu as fi atent sa vad aceste idei, mai ales daca in trecut mi-am dovedit ca atunci cand le vad, este foarte bine? Si asa mi-am dat seama ca exista cativa factori perturbatori.
In primul rand este vorba de oboseala
Da, cand sunt obosit nu mai am suficienta energie ca sa observ ideile noi. Hartile mentale deja cunoscute sunt mult mai usor de accesat decat sa stau si sa descopar noi trasee.
In al doilea rand apare si stresul
Stresul poate sa fie unul fictiv, atunci cand imi pierd vremea cu a face scenarii despre lucruri care nu exista si nu vor exista. Mai poate sa fie atunci cand altii pun presiune pe mine pentru acelasi tip de lucruri care nu exista si nu vor exista.
Si nu in ultimul rand, sunt planurile
A avea un plan, si mai ales unul cu detalii specifice, nu mai imi permite sa fiu deschis la lucrurile noi care apar pe drum, chiar daca ele s-ar putea dovedi sa fie mai bune decat ceea ce am planuit la un moment dat in trecut.
Asta este ceea ce mi-am dat seama la o scurta „radiografie” cu mine insumi si ma ajuta ca sa stiu la ce sa am grija in viata mea.
Tu cum stai cu creativitatea si ce ai observat ca te stimuleaza? Dar in schimb, ce te tine in loc?
19 răspunsuri
Ce nu ma lasa sa fiu creativa? Ce nu ma lasa sa fiu inspirata? Amintirile. Actionez si reactionez in situatiile de fiecare zi pe baza a ce am trait / facut candva. Daca continui sa ma las condusa de ele, actionez ca un program, totul este deja instalat.
Eu acum lucrez la stergerea acestor amintiri. Devin creativa atunci cand sunt intr-un punct in care nu exista nimic, totul este gol, nu exista amintiri… sau cum ai zis si tu, idei deja testate. :)
Planurile crezi ca ar fi o ‘piedica’ pentru a fi creativ?
Pai, totusi… e bine sa ai scris pe hartie ce vrei sa faci cu tine/restul. Ca altfel, nu sti incotro sa te indrepti.
Dupa cum spuneai si tu, gandite uneori prea in detaliu, poate ar ‘sufoca’ creativitatea din noi, si totusi – nu e bine sa avem acele obiective(cu noi insine/restul) asternute pe o foaie cand si cand? Ca sunt afectate de diversi factori care le schimba/modifica cursul – e altceva (poate nu suntem chiar asa de liberi precum am vrea uneori), dar asta nu ne impiedica sa fim creativi si sa ne urmam visele, nu? :)
Nu-mi dau seama efectiv. La mine e automat, curge. E un flux continuu care constituie fondul personalitatii mele, ca o muzica in surdina care este mereu prezenta acolo si pe care o pot accesa oricand. E ceva natural, firesc, de la sine.
Nu stiu. Creativitatea face parte din mine de cand ma stiu. Tot timpul imi vin idei, inspiratii, chiar si cand am zile posomorate si fara chef de viata, sau ma napadesc amintiri triste…cumva se alchimizeaza in idei noi, in arta.
Nu-mi dau seama ce anume stimuleaza creativitatea. Nu mi-am pus problema asta niciodata. Cred ca totul, de la ce traiesc pana la ce citesc, de la aroma unui peisaj superb sau magia stelelor noaptea pana la emotia intensa provocata de vreun cantec. Sau oamenii deosebiti. Da, si ei ma inspira rau de tot. Sau dragostea, hehehe.
Salut Mihai,
Mă simt restricționat atunci când TREBUIE să fiu politicaly corect, când TREBUIE să urmăresc un rezultat precis, când trebuie să ajung undeva, când am de demonstrat ceva, când e dezordine în jur.
Mă simt stimulat și îmi vin idei la greu atunci când sunt implicat în activități fizice și când trăiesc emoții intense, puternice. Ieri am fost la cai, după aproape un an și am lucrat cu trei cai, care răspundeau diferit, fizic și emoțional…
Cred că știu, sunt creativ după câteva clipe de a fi PREZENT.
ps. te invit să bem o cafea cândva să ne cunoaștem mai bine, să povestim despre creativitate. Vreau să scriu o carte și poate îmi spui ce e relevant pentru tine. ;-) Ce zici?
Creativitatea e libertate iar libertatea e un drept necesar :).
Sunt o persoana libera asa ca nimic nu ma tine in loc sa fiu creativa in fiecare clipa din zi si asta pentru ca in mintea mea nu exista conditionari ca „trebuie” sa fac ceva impus.
Imi las pur si simplu mintea libera si deschisa pentru orice si fac tot ceea ce VREAU, astfel din inconstient imi vin idei pe care le pun imediat in practica.
Mihail, as vrea sa discutam mai multe despre acest subiect care si pe mine ma masioneaza.
Sunt creativa atunci cand imi place ceea ce fac.
Imi place asa de mult, incat simt bucuria si savoarea lucrului pe care-l am de facut. E ca si cum m-as indragosti de proiectul respectiv. Si totul curge, se leaga, o fi starea de flux?
De cele mai multe ori in meditatie imi vin o gramada de idei geniale :) legate de proiectele la care lucrez. Stiu, stiu, in meditatie nu e tocmai cel mai potrivit moment, dar probabil ca atunci se face mai mult spatiu in mintea mea :)
Stimularea creativitatii se realizeaza de cand este copilul mic. Fiecare interdictie de genul „nu pune mana pentru ca strici”, ” nu asa se construieste din cuburi, ci asa cum iti arat eu”, ” fa ca mine, eu sunt trecut prin viata si stiu” – intoxicarea copilului cu ceea ce „este bine” cu „drumul stiut si batut” impiedica dezvoltarea creativitatii. Un copil care a crescut cu astfel de interdictii va respecta poate regulile, daca este docil, dar nu va deveni creativ. Istoria (faptele trecute care ni se lipesc) este un sprijin dar si un impediment, este ideea de a merge pe cararea batuta, este mult mai facil.
Lenea totusi poate fi atat un factor care poate sta la baza creativitatii (iti este lene si atunci creezi ceva ce-ti usureaza munca)dar sa o si impiedice.
Uneori si un simplu cuvant te poate ajuta sa traiesti. Este un cumul de stare, fapte pe care cred ca doar Creatorul il cunoaste in totalitate dar ne mai da uneori si noua bucuria de a-l trai. Si ce bucurie?!
PS La teorie sunt bunicica dar in practica… fiul meu ar spune ca-i aplic prea multe interdictii, mai ales ca nu-l las sa se exprime cat si-ar dori el prin decupaje ciudate de hartie. Incerc sa obtin un echilibru pentru ca si creativitatea exprimata haotic… fara un plan si o atentie la detalii, doar ideea si atat nu cred ca este suficient.
@Gabriela, sa stii ca si mie imi vin o gramada de idei grozave cand meditez, am observat asta, e interesant. Deci nu doar mie mi se intampla :)
@ Carmen – Succes pe acest drum si in a gasi un echilibru intre creativitate si experienta :)
@ Laura – Dupa cum ai vazut articolul e scris la persoana I singular + „Asta este ceea ce mi-am dat seama la o scurta “radiografie” cu mine insumi si ma ajuta ca sa stiu la ce sa am grija in viata mea.”.
Tu stii pentru tine ce este bine, si nu pentru lumea larga, ci pentru tine doar. La fel si eu, in acest moment al vietii mele…asta vad. Daca tie un plan si un obiectiv iti stimuleaza creativitatea, atunci e foarte bine :) Important este sa fii atenta si sincera cu tine.
@ Vero – Se vede inca odata ca esti un spirit creator :)
@ ioan – Fain punctate ideile de „trebuie” si „prezent”. Sigur, mi-ar placea sa ne cunoastem sa avem un prim ceai la o poveste. Imi poti scrie pe musat.mihail(at)gmail.com
@ Florina – Cat de libera te consideri pe o scara de la 1 la 10, unde 10 = absolute freedom? ;)
Sigur, da-mi un email si ne vedem…parca pe email am mai vorbit, oricum, uite adresa e mai sus in comentariul ca raspuns catre @ioan.
@ Gabriela – Poti transforma meditatia in starea de A Fi…de fapt asta insemna meditatia, nu doar in „izolarea” intr-un cadru de pauza si relaxare si conectare, ci aducerea acestor elemente in A Fi :)
@ Biona – Pe caile cele mai neasteptate pot sa apara si lucrurile cele mai frumoase. Poate tocmai asta au facut oameni ca Einstein, Da Vinci, Eminescu, MJ, Mozart…au iesit din tipare, si chiar daca au fost si controversati, aproape fiecare dintre noi ne bucuram de minunatiile creatiilor lor :)
Poate cateodata e bine sa nu il intelegi pe copilul tau, ci sa inveti de la el :)…dar e doar o presupunere…nu am copii, deci nu vreau sa dau sfaturi despre zone unde nu am fost.
@ Bianca
Imi place cum ai descris creativitatea mai sus, ceea ce mi-a atras atentia insa este faptul ca nu reusesti sa aplici tot ceea ce ai descris. E greu sa educi si sa cresti un copil creativ, dar ce pare haotic pentru tine poate fi creatia visurilor lui, asa ca, eu zic sa-l lasi liber sa se exprime.Incurajarea si suctinerea sunt foarte importante pentru orice copil indiferent de varsta care o are, si sunt convinsa ca tu poti face o treaba excelenta in acest domeniu.
spor si succes in continuare.
DA, este adevarat ca planurile pot fi o piedica in calea creativitatii. In acelasi timp cred ca iti poti face un plan ca sa fii creativ. Poti avea o abordare pasiva si sa astepti ca sa-ti cada ideeile in poala, sau iti poti antrena creierul pt fi creativ. De fapt nu trebuie sa fie o vorba de o dihotomie. Aceste abordari nu se exclud una pe cealalta. Se pot completa. Nu?
@ Cryistyian – Asta e valabil in cazul tau sau imi dadeai mie un sfat? ;) Ideea este sa vezi ce si cum e cu creativitatea in cazul tau…
„Creativitate”este un subiect foarte amplu si foarte placut ,pe care ai reusit sa il subliniezi in linii mari,felicitari pentru acest lucru,insa parerea mea este ca,in orice clipa a vietii unui individ,creativitatea poate fi subjugata sau sau dimpotriva ajutata sa creasca asemeni unei flori ce primeste toata dragostea si ingrijirea de care are atata nevoie.Toti suntem speciali in felul nostru si fiecare e pasibil de a creea ceva unic in viata individuala sau viata altcuiva,cu toate ca uneori ne lovim foarte tare de realitate care de cele mai multe ori ne tine in loc si nu ne mai da voie sa creeam sau sa credem in dorinta de a crea ceva.Chiar daca unii dintre noi nu creeaza ceva palpabil,toti creeam de cele mai multe ori ceva mai subtil sau delicat,chiar si atunci cand reusim sa aducem un zambet sau macar o umbra a acestuia pe chipul cuiva ,putem spune ca a am creeat ceva,poate noi nu ne dam seama dar persoana care a receptionat sublimul mesaj cu siguranta isi da seama ce efect am avut si am lasat in viata ei.Si poate chiar daca „libertatea”miar fi ingradita,cu siguranta spiritul creativ nu va putea nimeni sa il ingradeasca sau macar sa ameninte acest reper,asadar in final as dori sa subliniez faptul ca in orice domeniu sau imprejurare creativitatea iti poate aduce doar merite de care mai apoi sa fi mandru,daca toti ne-am da seama ca putem schimba ceva in primul rand in viata noastra si apoi poate in a altora atunci am fi cu siguranta pe drumul cel bun si a putea fructifica ceea ce inspiratia ne daruieste pentru a creea,nu am fost decat subiectiv in ceea ce am scris,asta este parerea mea personala pe care as putea sa o dezvolt mai mult dar nu cred ca este nevoie,uneori esenta este insusi spiritul creativ al fiecaruia,iar in lumea noastra de vise mereu cream si vom crea cate ceva.