In momente de criza, exista doua tentatii: sa credem ca nu putem face nimic sau sa credem sa putem face miracole. In jurul nostru abunda mesaje extreme, unele care par sa prevada Apocalipsa iar altele imbibate de iluzii infantile…
Ca de fiecare data, solutia este Masura. Echilibrul. Calea de Mijloc. Mai precis, influentez ceea ce pot si imi accept limitele. Accept si inteleg ca nu pot schimba Lumea, ci poate doar Lumea Mea, si acesta este deja un pas foarte mare…
Un instrument util in acest sens este Cercul Influentei / Cercul Ingrijorarilor dezvoltat de Stephen Covey. Covey sustine ca ne putem concentra energia in doua directii: Cercul Ingrijorarilor (ceea ce ma preocupa, dar nu pot influenta direct, de exemplu comportamentul altei persoane sau sistemul de pensii) si Cercul Influentei (ceea ce pot influenta direct).
Victima in Cercul Ingrijorarilor
In functie de „locus-ul” atentiei noastre suntem mai degraba reactivi (in Cercul Ingrijorarilor) sau proactivi (in Cercul Influentei). Oamenii reactivi isi concentreaza eforturile asupra Cercului Ingrijorarilor, se victimizeaza, micsorand astfel foarte mult Cercul Influentei. Dimpotriva, oamenii proactivi se concentreza asupra lucrurilor pe care le pot influenta, marind continuu Cercul Influentei.
Concentrandu-ne energia in Cercul Ingrijorarilor, starea noastra interna este puternic afectata. Aici dorim sa schimbam situatia economica din Romania, atitudinea partenerului nostru de copil sau modul in care parintii nostri ne-au educat.
Avem senzatia ca „ne luptam cu morile de vant”, ca suntem „prea mici pentru o lume atat de mare”. In plus, gasim usor „tapi ispasitori” – seful care nu ne intelege, colegii care nu ne respecta, prietenii care nu ne apreciaza suficient.
Este Cercul lui „daca” si al lui „a avea”. Ne spunem mereu: „Daca as avea un sef mai bun…”, „Daca as avea studii superioare” sau „Daca as avea bani”. Si totul ramane la stadiul de ipoteza, starea generala fiind de neputiinta.
Puternic in Cercul Influentei
Din contra, Cercul Influentei este cercul lui “a fi”. Intelegem ca putem fi parte a solutiei. Putem fi mai rabdatori in familie sau este nevoie sa devenim mai competenti la serviciu. Indiferent de ce se intampla in exterior, in Cercul Influentei ne preocupa doar ceea ce putem face noi.
In Cercul Influentei ne intrebam “Cum am contribuit eu la aceasta situatie?” sau “Cum sunt (si) eu responsabil de starea de fapt?”. Este momentul in care ne dau seama ca singura persoana pe care o pot schimba intr-un anumit context sunt eu. Si… nu e deloc usor!
In Cercul Influentei starea interna este pozitiva, fiind orientati catre actiune si catre solutii. Nu in ultimul rand, aceasta atitudine ne creste senzatia de forta interioara si increderea in noi.
Inchei aici, cu intrebarea: “Ce poti face TU, in fiecare domeniu al vietii tale, pentru ca si tu si ceilalti sa traiti mai frumos?”
5 răspunsuri
„ca de fiecare data solutia e masura”?Care masura a resemnarii sau a neputintei?Pai tocmai in vremurile astea ni se cere sa ne depasim propria masura care uneori echivaleaza cu propria neputinta.
Cartea lui Covey e ok dar nu mai mult de atat,ca de altfel toate cartile motivationale care in situatiile limita de viata nu fac doi bani,atunci nu te mai gandesti ce a scris x sau y.
Multe articole de aici,de pe site, par scrise intr-un mod atat de pueril incat stau si ma intreb daca cei care le scriu au depasit vreodata stadiul teoretic.
Daca am putea pune in balanta toate cartile motivationale intr-o parte si mizeria vietii cotidiene in cealalta parte tare mi-e teama de rezultat.
Cred ca fiecare dintre noi,cei care vrem sa ne dezvoltam ar trebui sa ne scriem propria noastra carte,cu propriile noastre sfaturi si sugestii.Pentru ca fiecare autor a scris de fapt ce i se potriveste lui insusi nicidecum altora.
Daca n-ar fi asa aceste carti ar ramane in noi,dar de obicei a doua zi ne trezim la fel,doar cu noi insine cu ce avem in suflet,bun sau rau.
Si inca ceva,o parere personala.Fara Dumnezeu nu se poate.
Nu vorbesc de un Dumnezeu „sarac” (al bisericii) ci de Cel care asteapta de la noi sa facem primul pas,altfel nu se va intampla nimic.De fapt,Iisus a fost cel mare speaker motivational din istorie,n-a vorbit in metafore,insa ma intreb de ce majoritatea celor care merg la biserica sunt mereu amarati cand ei ar trebui sa fie cei mai fericiti.Dar probabil dumnezeul lor e unul al neputintei si al resemnarii de aia nu se schimba niciodata nimic cu ei.Sau poate e Dumnezeu contra implinirii noastre?Sau a saracit si nu mai are de unde da?Spun asta pentru ca eu cred ca El asteapta ceva de la noi altfel n-ar avea nici un sens doar sa credem ca El exista ,e ca si cum as avea un Ferari la scara dar nu l-as folosi niciodata,eventual doar m-as uita la el si atat.
Cred ca aceste carti au fostfacute ca sa poata rezona lumea cu situatiile de acolo.
Normal ca sunt facute din punct de vedere personal – cheia este sa stim cum sa adaptam ceea ce citim pt propriile noastre vieti.
Eu una rezonez mult mai usor cu povestea unui om, stiu ce a trait omul ala, ce rezolvari a gasit si iau ce e mai bun pt mine si incerc sa invat din greselile lor.
Si eu sunt adepta echilibrului si in fiecare situatie incerc sa gasesc calea de mijloc. Rezolvarile chiar stau in masura.
Majoritatea acestor oameni care scriu aceste articole nu doar ca au trecut de la teoretic la practic dar au facut-o pt multi oameni, au ajutat multi oameni sa puna in practica sfaturi, sunt coachi, traineri…
@Raluca: Felicitari pentru articol. Unul foarte valoros; a fi proactiv inseamna a fi independent, iar omul va trebui sa devina independent in domeniile in care doreste sa fie maret. Va trebui sa experimentam cuvantul „responsabilitate”… In orice caz, mi-a venit acum in minte un citat fain, ceva de genul: „Lumea e preocupata cu problemele ei. Parola de acces catre lume e independenta ta.”
Bravooo inca o data Raluca, un articol deosebit si util.
@Cri: Poate ca acele situatii limita de viata ne apar in cale tocmai pentru a invata ceva din asta si pentru a experimenta in mod direct si intelege anumite lucruri cu privire la ceea ce suntem noi. Nu te mai gandesti la ceea ce a scris x sau y pentru ca aceasta este strict alegerea ta, care poate fi constienta sau inconstienta. Dar poate ca citind undeva in trecut anumite chestii si poate chiar experimentandu-le, raspunsul tau intr-o situatie critica aparuta este altul, cu o nuanta mai colorata decat inainte.
Daca am pune in balanta toate cartile motivationale intr-o parte si mizeria vietii cotidiene in cealalta parte, rezultatul va fi tot acela pe care noi insine il vom da. Va castiga o parte sau cealalta a balantei, in functie de ceea ce noi alegem sa ne raspundem. „Viata nu este ceea ce vine la noi, ci ceea ce alegem sa primim noi din ea.” Ca alternativa, ia o maturica, fugi in parc si fa un pic de curatenie in interior, stand asezata pe o paturica si uitandu-te la cerul cu nori albi sau instelat. Dupa cateva alte astfel de relaxari sau altele potrivite tie, starea ta interioara va fi un pic mai buna, facandu-te astfel sa privesti viata cu ochi mai stralucitori, iar banii, fericirea etc se vor instala incet-incet. Cand exista pasiune in ceea ce faci, vin si celelalte ca o consecinta fireasca. Sau desigur, poti alege cealalta cale…poate e mai potrivita in acel moment ptr tine… suferinta maxima, iar cu timpul curatenia se va asterne de la sine…. In orice caz, dorinta de a schimba lumea in vreun fel reprezinta „waste of time”, sa ne ocupam de noi, ca oricum lumea nu se va schimba decat dupa ce vom face noi asta – (aici din experienta proprie)
Intr-adevar, fiecare e unic, deci fiecare „cu cartea lui”, fiecare cu experientele si trecutul sau, dar cu siguranta stii cum se mai spune: „Oamenii normali invata din propriile greseli, cei destepti invata din greselile altora.” Poate cateva lucruri din ce spun Covey, Kiyosaki, Trump, Carnegie s.a. sunt conforme si cu fiinta ta si merita experimentate si insusite. Cu timpul ele pot deveni parte din noi, dar trebuie sa existe intentia(dorinta) si apoi alegerea de a le avea in viata noastra parte din noi. Pentru a exista intentia(dorinta), este imperios necesar sa existe o nevoie stringenta. Calea mea a fost cu experimentarea suferintei, ptr a se naste nevoia, apoi intentia s.a., insa pot exista si alte cai.
Poate ca sunt amarati ptr ca atunci knd intra in biserica de fapt se gandesc imediat la ce ar putea primi ptr k merg la biserica. Fericire, bani, bucurie, maturitate etc etc. Ei poate k merg din datorie la biserica. Schimb la schimb. Asteapta o tranzactie de acolo, care nu este de tipul win-win. Doar Dumnezeu sa dea cate ceva, ei nici mkr nu s-au gandit ca ar fi o idee sa ofere ceva inainte sa intre in biserica. Mkr un suflet deschis si cu o farama de iubire si pasiune in interior. :P
2 povestioare dragutze aici despre fericire:
http://www.povesticutalc.ro/povesti-Oglinda-Inteleptului.html
http://godessdiana88sex1.blogspot.com/2010/08/ucenicia-lui-platon-pe-langa-socrate-o.html
Cu siguranta vor deveni si ei din ce in ce mai fericiti pas cu pas…
Crezi k Dumnezeu asteapta ceva de la noi… Ciudat… Cred k prin aceste cuvinte afirmate chiar si tu astepti ceva de la noi si in special de la tine. Oi fi si tu vreun Dumnezeu? Sau poate vreo particik din el? :P:P:)
Ei bine, probabil k Dumnezeu se va schimba cand eu, tu, el, ea, noi ne vom schimba fiecare in parte si intr-un mod unic.
„Nu te agita atat, lucrurile cele mai bune se intampla atunci cand le astepti mai putin!” (GJG Marquez)
Bucurie si Echilibru !!!
Va doresc o seara minunata si o noapte excelenta!
Imi plac foarte mult articolele voastre!!!
Tot ce se traieste in interior se reflecta la exterior…- Daniel Sevigny
Este important sa stim ca noi insine suntem cea mai importanta persoana!!!
Femei si barbati examinam in amanunt orice lucru, ne facem griji pentru orice fleac! In mintea nostra se petrec regii…ce poate nu vor exista niciodata! Ingrijorarea ucide!!!
Toata viata am avut tot felul de probleme, mai mici, mai mari, mai grave…ne lasam coplesiti, doborati…uitam cata frumusete si farmec are viata…toate au avut o rezolvare si noi am facut asta…
Am citit undeva ca suntem bolnavi cu totii de „scuzemie”. Da, suntem asi a invoca tot soiul de scuze…dar pentru a ne convinge pe noi, nu pe altii…
Deci, e bine sa nu ne mai batem capul cu tot soiul de maruntisuri si sa le dam o mai mare importanta decat o au…iar viata ne-o putem face in asa fel incat sa nu mai fim obsedati de nimicuri…in orice exista imperfectiune.
Gandurile sunt asemenea unui bulgare de zapada…un gand duce la altul…de aici se nasc adevarate drame…
Indiferent cine esti si ce faci, nu trebuie sa uiti ca nimic nu este mai important decat propria fericire si liniste interioara, la fel de importanta este fericirea si linistea celor dragi! Scopul vietii noastre nu este acela de a le face pe toate…cel mai bine este sa ne bucuram de tot ce este bun si frumos. Deci e bine sa nu mai risipim clipe inportante cu fleacuri, viata este un dar de pret…totul trece, nimic nu mai revine.
Umpleti-va sufletele cu mult frumos, dragoste, iubire, zambiti, ascultati multa muzica, pierdeti-va in natura…altceva nu mai conteaza…cu atat ramanem!!
@ Cri: De acord cu un singur lucru – „Nihil sine Deo”.
@ Gloria: Orice model este evident o reprezentare simplificata a realitatii, insa tocmai prin aceasta simplificare ne ajuta sa o intelegem si sa ne intelegem. Ma bucur ca si tu esti o prietena a cartilor si o adepta a masurii…
@ Catalin: Multumesc pentru feedback. Cred ca a fi proactiv inseamna a fi responsabil, iar a ne asuma cu adevarat responsabilitatea pentru viata noastra nu e intotdeauna usor, dar este singura cale catre Devenire…
@ Maria: Foarte frumoase indemnuri! Mi-a placut termenul de „scuzemie” :-)