Daca in articolul trecut am definit procesul de coaching, acum parca va aud punand intrebarea: “Acum stim ce este, dar cum mi-ar putea fi coaching-ul de folos?”.
Raspunsul este probabil dezarmant pentru “fanaticii” coaching-ului: nu cred ca este un panaceu, o metoda potrivita pentru oricine, oricand, in orice moment al vietii si care da rezultate cu orice coach am lucra.
Pe de alta parte, cred ca este o metoda din care fiecare poate lua ce i se potriveste si il poate ajuta in Calatoria sa proprie…
Incepem cu o metafora
Una din metaforele definitorii pentru coaching este ghinda care are deja tot ceea ce ii este necesar pentru a deveni stejar.
Si o analiza a beneficiilor coaching-ului ar putea incepe cu “avantajele” ghindei de a se transforma in stejar. Fiind stejar, ghinda creste si se inalta catre cer. Copacul are frunze si fructe, poate rodi si da viata. Acum are radacini adanc infipte in pamant, este stabil si puternic. Mai mult, ofera umbra calatorului obosit dar lasa si lumina sa ii strabata frunzisul des. Este, impreuna cu ceilalti stejari, padurea!
Si continuam cu beneficiile coaching-ului
Beneficiile coaching-ului? Intr-un cuvant: devenire. In mai multe: crestere, inaltare, curaj, asumare, responsabilitate, constientizare, integrare.
Dar pentru a descrie mai in detaliu beneficiile acestei metode, voi relua modelul prezentat in articolul anterior, bazat pe cele doua concepte: “a fi” si “a face”.
Astfel, putem delimita in cadrul oricarui proces de coaching trei etape:
1. Obiective initiale (ce doreste clientul “sa faca”). La inceputul unui proces de coaching, clientul isi propune o serie de obiective pe care doreste sa le atinga. In functie de specificul clientului, obiectivele pot fi de natura personala (ex.: imbunatatirea unei relatii, atingerea greutatii optime) sau profesionala (ex.: atingerea obiectivelor de vanzari, adaptarea la un nou post managerial).
2. Constientizare (ce incepe clientul “sa fie”). Indiferent de tipul obiectivelor, un proces de coaching eficient largeste (si uneori modifica) sistemul de referinta al clientului. Astfel, acesta isi depaseste temeri si credinte auto-limitative si constientizeaza ceea ce isi doreste cu adevarat.
Acum, obiectivul, care de multe ori se poate modifica, devine strans legat de sistemul de valori si de identitatea sa. Concomitent, motivatia intrinseca este superioara si devine mult mai clar “de ce” este importanta atingerea obiectivului (de exemplu: vreau sa ajung la greutatea de 70 de kilograme deoarece aceasta este greutatea optima inaltimii mele si ma ajuta sa imi mentin un stil de viata sanatos, care este foarte important pentru sistemul meu de valori).
3. A face (cum incepe clientul “sa faca”). Finalul unui proces de coaching reusit este reprezentat de trecerea “in act”, la actiune. Acum, cand increderea in reusita este mai mare decat indoiala, clientul gaseste resurse, planifica si actioneaza pentru indeplinirea obiectivului sau.
Coachingul se finalizeaza de obicei cu claritatea atat de necesara succesului (dupa cum spunea Brian Tracy) – un plan de actiune detaliat, cu responsabilitati bine definite si incadrate in timp.
Sintetizand, cred ca coaching-ul ofera un raspuns puternic la intrebarea: ”Cum sa FAC sa FIU?”
Inchei aici descrierea beneficiilor si voi reveni saptamana viitoare, aducand in discutie “instrumentele” de coaching (tacerea, ascultarea activa si intrebarile).
2 răspunsuri
Crezi ca as putea sa numesc mai pe romaneste coachingul… ‘sfatuire’ ??
Iar cele din urma cuvinte: tacerea, ascultarea activa si intrebarile sunt elemente cu care (culmea !!) operez zilnic intr-un proces foarte complex (sfatuire spirituala). Tac, ascult in timp ce incurajez din miscarile capului in general – ca sa nu intrerup omul – si apoi pun intrebari fatza de care el trebuie sa stie ca NU I LE PUN DIN CURIOZITATE, CI SUNT INTREBARILE PE CARE EL TREBUIE SA INVETE SA SI LE PUNA SINGUR, pentru se lamuri el insusi pe viitor ce doreste de la el insusi, analizandu-se mereu, chiar daca mai apeleaza la altcineva pentru a se sfatui… Oamenii invata astfel sa se cunoasca ei insisi, prind curaj si incredere in ei insisi, se invata unii pe altii mai departe… Par a se destepta si traiesc mult mai activ propria lor viata…
Buna Cristiana,
Grea dilema – traducerea cuvantului coaching in romana …Eu folosesc cuvantul din engleza, tocmai pentru a evita confuzii, poate acompaniere imi suna mie mai potrivit.
Mi se pare foarte frumos ceea ce faci tu – sfatuitor personal! Are Robert Dilts o carte, in care defineste coachul ca un „awakener”, cel care trezeste,pare ca esti deja acolo.
Procesul pe care l-ai descris este cu siguranta (si) coaching; dar cred ca important este ceea ce trezesti in oameni, nu neaparat denumirea.
Raluca