Recent, intr-unul din newsletterele de dezvoltare personala la care sunt abonata am citit o afirmatie care m-a pus pe ganduri: “Calitatea vietii tale depinde de numarul de conversatii inconfortabile pe care esti dispus sa le porti.” Mi-a placut atat de mult incat mi-am pus-o ca status pe Facebook si imediat am primit reactii de tipul “Ce este aceea o conversatie inconfortabila si cum iti poate ea imbunatati viata?”
Incercand o explicatie, mi-au venit in minte doua situatii – cred eu – des intalnite, cand evitam sa purtam conversatii inconfortabile si, ca urmare, ne franam evolutia sau pur si simplu ramanem blocati in contexte care nu ne avantajeaza.
Un prim exemplu s-ar putea referi la o femeie aflata intr-o relatie cu un barbat care nu este la fel de implicat ca si ea. Desi vede si simte ca acesta o trateaza superficial, ea prefera sa amane la nesfarsit o discutie sincera si asteapta ca lucrurile sa se imbunatateasca de la sine, sperand ca barbatul isi va da singur seama ce bine se potrivesc si isi va lua un angajament serios. Intre timp, ea nu isi exteriorizeaza ingrijorarea si asteptarile, pretinzand ca situatia este OK.
Mai mult, isi rationalizeaza comportamentul de evitare spunandu-si ca “nu vrea sa para disperata” sau ca “il va speria daca il intreaba direct care este stadiul relatiei”.
Teama
Lasand la o parte faptul ca, prin respectarea unor reguli simple de comunicare, nu ar fi nevoie sa para disperata si nici sa sperie persoana cu care vorbeste, teama care sta de fapt la baza acestei evitari este ca: 1. va afla un adevar neplacut (ca barbatul nu isi doreste o relatie stabila) si 2. va trebui sa actioneze in consecinta (sa decida daca poate accepta o astfel de relatie, sa infrunte din nou realitatea de a fi single, sa reinceapa procesul de cautare a unui nou partener).
La job e la fel
Un alt exemplu clasic este cel al angajatului nemultumit de jobul sau, de conditiile de munca, de salariu etc. care nu isi expune niciodata aceste nemultumiri (cel putin nu oficial). Ca si femeia de mai sus, el se auto-convinge ca “sefilor nu le pasa” sau “oricum numai cei cu pile sunt avansati”, continuand sa vina zilnic la un serviciu unde este nefericit si unde nici nu ofera performanta.
Desigur, daca ar purta o discutie onesta pe aceasta tema, ar putea afla una din variantele:
- trebuie sa produca rezultate mai bune sau sa mearga la studii de specializare ca sa fie luat in calcul pentru o promovare;
- va primi o marire de salariu sau o avansare, dar la pachet cu mai multe responsabilitati si mai multa munca;
- nu i se pot indeplini doleantele si va trebui sa isi caute un alt loc de munca daca prezentul nu il multumeste.
In toate cele trei variante, angajatul ar trebui sa iasa din zona “calduta” si sa actioneze concret pentru schimbarea sau ameliorarea situatiei. Daca insa nu este pregatit sau nu doreste sa faca niciun efort, el va evita pe termen nelimitat discutia clarificatoare si va perpetua bucla nemultumire-lipsa de performanta-nemultumire.
In concluzie, daca as incerca o definitie empirica, as spune ca o conversatie inconfortabila este o discutie dificila dar necesara pentru clarificarea / deblocarea unei situatii pe care trebuie sa o porti cu o persoana cu care te afli intr-o relatie importanta (personala sau profesionala) si pe care insa o amani ca sa nu iesi din zona ta de confort.
De ce o amani?
Printre altele, pentru ca exista numeroase beneficii secundare asociate cu comportamentele neconstructive: comoditatea (“de fapt jobul e OK pentru ca nu trebuie sa ma stresez prea mult”), un sentiment de falsa siguranta (“macar am un loc de munca si nu am chef acum sa-mi caut altul”), renuntarea la un castig pe termen lung in favoarea castigului imediat (“mai bine intr-o relatie nesatisfacatoare decat singura”) etc.
Datorita acestor beneficii secundare pe care le constientizam mai mult sau mai putin, suntem rezistenti la schimbare si ni se pare dificil sa facem pasii necesari pentru a imbunatati situatia de care suntem nemultumiti. Si in pofida tuturor indemnurilor si articolelor motivationale, :) realitatea ne dovedeste ca majoritatea dintre noi asteptam pana cand situatia respectiva devine intolerabila, abia atunci fiind dispusi sa actionam.
Insa riscul de a amana pana in ultima clipa o conversatie inconfortabila este acela de a nu mai putea comunica in mod calm si increzator in momentul cand aceasta are in sfarsit loc, ci de a ne lasa prada supararii sau frustrarii, afectand atat modul cum decurge discutia cat si rezultatul sau.
Asa ca, daca te-ai regasit intr-unul din cele doua exemple de mai sus sau in situatii asemanatoare, intreaba-te ce beneficii secundare te impiedica sa actionezi catre schimbare si mai ales ce vei avea de pierdut daca nu porti la timp acea conversatie inconfortabila…
10 răspunsuri
Mmm…excelent spus…exact cum ziceam mai demult, pana omul nu ajunge la fundul sacului nu iese din zona de confort (ca asa mai sunt si eu cateodata)…Ideea e sa-si dea seama mai repede…asta e, invatam si evoluam…
Doamne, cata dreptate ai!!!
… Interesant…
Si prin extrapolare, cu cât ai mai multe conversatii inconfortablile cu un alt om cu atât relația dintre tine si omul respectiv e mai puternica /productiva / satisfacatoare….
@Marius si Elena: Multumesc. :)
@Nicoleta: Perfect de acord.
Nu-mi vine sa cred ce bine a picat articolul de mai sus in aceasta perioada a vietii mele.Intotdeauna m-am gandit ca nu ma ajuta cu nimic AMANAREA lucrurilor sau discutiilor importante,esentiale.Ce ma ingrijoreaza cel mai mult este ca imi propun sa nu mai AMAN si nu prea reusesc sa o tin tot asa.Imi spun ca poate nu e momentul potrivit,poate dau gres ……..chestii d-astea,dupa care bineinteles ma oftic si-mi propun data viitoare sa fiu mai ferma.Cred ca asa sunt eu!Am sa citesc de mai multe ori acest articol poate,poate se prinde.
Mai puternica sau… mai inexistenta as spune eu.
Dar si asta tine de alegerile noastre.
Uneori o discutie inconfortabila duce inevitabil la o ruptura, la indepartare. Se prea poate ca avantajele secundare sa fie totusi mai multe si mai ok, astfel incat sa nu vrem sa ajungem la acea ruptura inevitabila.
Mai e o chestiune care e tot un fel de scuza – ceea ce nu stii nu te raneste. Astfel, daca nu intrebi, nu afli si you can make it work out.
In general sunt foarte vehemente si aleg sa port aceste discutii inconfortabile si din pacate am avut de pierdut, astfel incat acum incep sa fiu mai prevazatoare si mai rabdatoare inainte sa iau decizia de a deschide conversatie.
E adevarat…in timp mi-am filtrat bine compania, am scapat de multa lume, de care ma pot lipsi fara regret.
@Cristina: Multumesc, intotdeauna ma bucur cand un articol de-al meu „pica” bine pentru un cititor. Asta imi si propun de altfel: nu sa dau sfaturi ci doar sa provoc la auto-analiza.
@Gloria: In NLP exista un principiu conform caruia fiecare om face alegerile care i se par cele mai bune pentru el in momentul respectiv. De aceea te rog sa nu iei ceea ce voi scrie ca pe o judecata la adresa ta ci doar ca pe o parere personala. In primul rand, daca discutia este “vehementa” (daca nu poti sa-ti expui punctul de vedere fara sa izbucnesti in plans, sa te infurii, sa ridici vocea, sa acuzi etc.) inseamna ca ai asteptat prea mult pana sa porti discutia respectiva. In al doilea rand, acceptarea unei situatii neplacute datorita unor beneficii secundare foarte puternice este o lama cu 2 taisuri. Nu este corect fata de tine insati in primul rand deoarece iti refuzi sansa de a gasi ceva mai bun si iti faci rau prin acumularea unor nemultumiri neexprimate (“raul” de multe ori il somatizezi, adica se poate manifesta si prin boli sau stari fizice proaste, dar nu intru in detalii). Nu este corect nici fata de iubit, angajator etc. sa te porti urat sau sa nu-ti faci treaba in contul unei nemultumiri de care el nu stie si pe care nu esti nici tu dispusa sa o rezolvi. In fine, repet, fiecare isi face propriile calcule si decide ce si cat este dispus sa suporte. Totusi, felicitari ca ai inteles importanta diplomatiei cu care e de preferat sa abordezi o conversatie inconfortabila. :)
Randuri care provoaca, simplu si la obiect toate drumurile duc la TEAMA .. in cazul meu la job am fost si sunt adepta „ne spunem totul pe fata” provocand aceste discutii inconfortabile, consecintele fiind mereu benefice pentru cariera mea, pe cand in plan privat, in singura relatie care a contat, nu am reusit sa starnesc conversatia serioasa legata de „incotro? si cum?”. Imi era teama de un raspuns care sa echivaleze cu un refuz sau o ruptura ceea ce a fost o greseala deoarece ruptura tot s-a realizat: intr-o seara prin email el decisese sa punem punct.
Morala: Ruptura a intervenit oricum dar acum lectia e invatata, sper…:)
Teoretic totul e snur,dar practica demonstreaza amanare,neincredere in propriile forte,tergiversarea de a lua „taurul de coarne”,frica de ceva nou total necunoscut,teama ca si minimum de care dispun acum nu-l voi mai avea.Desi,stiu ca raporul intre mine si obiectul de interes este din ce in ce mia viciat astep ca un factor extern sa decida in locul meu.Asa se intampla in relatiile de orice natura in raportul CONDUS-CONDUCATOR.A venit timpul ca aceste angoase sa se autodizolve,amanarea sa ia sfarsit ba printrun cutremur,ba prin interventia altor factori asupra carora nu putem avea influenta.Vedeti cat de complicata e schimbarea ? Nu avem curaj pt.propria noastra persoana dar de a interveni in decizii majore,de a schimba constiinta factorilor decizionali si politici atat de la nivel superior cat si in interiorul comunitatii in care locuim. Ne dam PUTEREA PE MANA ALTORA care ni s-a dovedit in repetate randuri ca nu stiu ce sa faca cu ea sau si mai grav sa ne subordoneze pentru ca au gasit in noi niste fricosi sau LASI.Nici cand esti singur in cabina de vot nu sti ce sa faci cu puterea ta ENORMA in acele cateva momente cand esti doar cu tine. La asta ma gandesc cand rostesc sfanta mea tara ROMANIA.TOTI SANTEM VINOVATI PENTRU ACTUALA SITUATIE MAI MULT DECAT JALNICA,pentru MAJORITATEA ROMANILOR.Ne ascundem in spatele neputintelor noastre apoi aruncam cu c…. ca tara asta e de tot …. aratand cu degetul in toti ,niciodata noi-eu-tu-ei…Avem grave probleme cu asumarea raspunderii.Daca ROMANIA ar fi o femeie frumoasa cu care fiecare dintre noi ar face dragoste ,tot asa am permite fiecarui neavenit sa o barfeasca ? VA MULTUMESC GeorgedeDrobeta