Astazi am sa va spun o poveste adevarata. S-a intamplat mai ieri, e inca vie in mintea mea si povestea ar trebui sa fie a oricarui parinte, a oricarui dascal, a oricarui om care vrea sa devina mai bun.
A fost odata… Nu, se intampla chiar azi!… un grup de copii care stau impreuna cel putin 6 ore pe zi. Sunt baieti si fete cu personalitati diferite, copii extraordinari, copii nemaipomeniti care de cele mai multe ori nu sunt apreciati la adevarata lor valoare.
Norocul meu a fost acela de a avea ocazia sa lucrez cu ei. Pot sa invat sa fiu un om mai bun de la ei. Pot sa invat sa fiu copil din nou.
De-a lungul timpului, lucrand impreuna de mai bine de un an, am auzit vrute si nevrute despre ei de la parinti… mai mult critici. Am si vazut cateva „lucruri negative” la ei, dar am fost convinsa ca sunt trecatoare. Si asa a fost!
Copiii sunt buni, chiar daca gresesc. Copiii sunt cuminti, chiar daca mai fac si prostii. Copiii sunt destepti, chiar daca nu iau intotdeauna 10 in carnet.
Depinde de noi, adultii, sa ii vedem asa cum sunt cu adevarat si sa scoatem la iveala ce e mai bun din ei.
Eu am decis sa o fac si… s-a facut … coada la ganduri bune!
Ganduri bune pentru prietenul meu
La ultima ora de comunicare din aceasta saptamana mi-am propus sa creez impreuna cu copiii „Panoul gandurilor bune”. Nu este neaparat o idee originala, dar este una extraordinara.
Panoul nostru se numeste: „Ganduri bune pentru prietenii mei”
In momentul in care au auzit despre ce este vorba s-au implicat total. Nu a fost nevoie de explicatii, nu a fost nevoie de „trasare de sarcini”, nu a fost nevoie de nimic, doar de o idee. Panoul nostru s-a creat aproape singur si in cateva momente s-a umplut de ganduri bune.
Toate certurile, toate tachinarile, toate supararile au fost uitate. Toti scriau ganduri bune pentru prietenii lor si fiecare era nerabdator sa citeasca mesajele ce ii erau adresate.
Copiii aveau lacrimi in ochi. Umblau prin sala cu mainile pline de hartiute cu mesaje: „mi-a spus ca sunt frumoasa”, „mi-a spus ca m-am imbracat frumos”, „mi-a spus ca scriu frumos”, „mi-a spus ca sunt cel mai bun prieten”, „ii place parul meu”, „ma iubeste”, „sunt buna”, „sunt cuminte”, „sunt darnic”… aceste cuvinte rasunau din gura copiilor.
Zambetele erau peste tot…ura, jignirea, cearta, bataia nu mai faceau parte din viata lor. Era minunat!
Reteta pentru parinti
Parintii ma intrebau: Ce ai facut cu ei?… Da-ne si noua reteta!
Reteta este simpla si la indemana oricarui parinte: arata-i copilului tau ca e bun. Transmite-i acest lucru si fa-l sa-l transmita mai departe prietenilor. Fa-l sa gandeasca pozitiv, sa spuna lucruri frumoase si sa aiba curaj sa primeasca laude si aprecieri.
Stimuleaza lucrurile bune, nu te grabi sa le pedespsesti pe cele rele. Fii un parinte pozitiv, in putinul timp pe care il petreci cu copilul tau. Exemplul tau va fi urmat de el si schimbarile vor fi extraordinare!
2 răspunsuri
Foarte bun articolul. Sunt mamica unei fetite dragalase de numai 1.7 luni si intr-adevar fiindca imi petrec mai tot timpul cu ea am tendinta de a o critica foarte des. In schimb sotul meu ( fiind si el cadru didactic )impartaseste opinia ta de cele mai multe ori. Pe viitor voi aplica cu mai multa staruinta gandirea pozitiva. O lectie deosebita si care ar trebui invatata si repetata si de noi cei mari ( pacat ca noi nu mai credem ).
@ Manuela
Sa-ti traiasca fetita si sa creasca mare si sanatoasa!
Este adevarat ca depinde de noi parintii ce transmitem copiilor, iar faptul ca ai langa tine un sot care transmite copiilor ( de la scoala si de acasa ;) mesaje pozitive… sunt sigura te va ajuta si pe tine sa faci la fel.
De multe ori in familie sarcinile sunt impartite… unul critica, altul lauda si apoi… rolurile sunt schimbate. Important este ca in viata copilului sa existe un echilibru si atmosefera din familie sa fie una pozitiva.