Una din replicile pe care reuseste sa le retina elevul de curs primar, la Limba romana, este cea spusa de Alexandru Lapusneanu in nuvela „Alexandru Lapusneanul” de Costache Negruzzi: „Prosti, dar multi…”
Aceasta replica memorabila pare sa fi fost pe buzele celor care au scris contractele de credit la unele banci din Romania, contracte care au fost folosite in perioada de maxima exuberanta a creditului romanesc. Pe atunci, romanul doritor de confort si statut social a asaltat cu veselie agentiile bancare, inchizand zambitor ochii in momentul in care si-a pus semnatura in partea de jos a romanelor foiletonice ce contineau conditiile de rambursare a creditelor pe care erau pe punctul de a le lua.
Aceasta miscare de masa a populatiei a fost, cel putin in parte, determinata de refularile pe care le-a produs comunismul, apoi primii ani ai „democratiei salbatice” de dupa revolutie. Au imbratisat cu nonsalanta creditul bancar ca o salvare din nevoi sau pentru a-si atinge standardul de viata pe care si-l doreau.
Au pornit de la ideea: „luam acum, platim (vedem noi) mai tarziu” si de la presupunerea ca lucrurile nu au cum sa mearga prost. Au semnat si s-au ingropat. De ce? Pentru simplu motiv ca nu au facut minimum de efort pentru a intelege clauzele contractuale si posibilitatea ca veniturile lor sa se diminueze. Cu alte cuvinte, din lipsa unor informatii minime de finante personale.
E usor sa acuzi. Eu am fost mult mai favorizat: unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am invatat de la mama mea (contabila de meserie) este ca:
In cazul in care semnezi un act, citeste-l cu atentie, de parca ar fi condamnarea ta la moarte. Ai grija, sa nu ti-o semnezi cu propra mana!
Aceasta recomandare am transmis-o fiicei mele, desi are doar 14 ani. I-o voi repeta intr-una, de fiecare data cand am ocazia. Daca fiecare parinte ar fi facut la fel, romanii nu ar mai fi semnat cu aceaiasi usurinta contracte de credit cu bancile din Romania.
Acum, la cativa ani dupa declansarea crizei economice si financiare, romanii regreta semnaturile pe care le-au dat. Cu salariile inghetate de patroni, reduse de stat sau, mai rau, disponibilizati, romanii se trezesc ca au, in familie, un singur salariu care nu le ajunge sa acopere ratele pe care le au la credite.
Acestia sunt cei mai oropsiti. O mare parte dintre „ceilalti”, care inca reusesc (la limita) sa acopere ratele bancare, vad cum bancile, prevalandu-se de conditiile din contractele de credit, maresc fara retineri comisioanele sau dobanzile la creditele existente, fara motiv sau din motive „de criza”. Si uite asa, o rata lunara de 100 de euro ajunge la 120 de euro, apoi la 150 de euro, apoi… cine mai stie.
Clientii incep sa se revolte
Primul pas este sa mearga la banca, sa se planga. Li se raspunde invariabil: „e criza, suntem nevoiti sa crestem rata, asa scrie in contract”. Omul injura, se cearta cu functionarul bancar (care, evident, este doar un paratrasnet). Pleaca acasa, spune sotiei, se plange prietenilor si cunoscutilor. Toti ridica din umeri. Tensiunea creste si simte nevoia sa si-o descarce. Cum nu poate sa iasa in strada si sa strige de unul singur, incepe sa injure bancile si sistemul bancar… pe internet. Forumurile sunt pline de oameni frustrati, unii la capatul puterilor (psihice si financiare), care isi descarca naduful in spatiul virtual.
Fenomenul a mocnic un timp, pana ce au aparut persoane cu stofa de lideri, care au inceput sa organizeze si sa canalizeze aceste sentimente: au infiintat grupuri ale clientilor nemultumiti, care vor sa negocieze cu bancile. Astfel de grupuri vor sa declanseze in paralel sute de procese sau procese colective cu bancile la care au credite pentru a modifica termenii abuzivi a contractelor sau pur si simplu pentru a forta banca sa renegocieze contractul.
Lucrurile au inceput sa se complice, deoarece:
- grupurile de clienti nemultumiti au gasit avocati care sa le reprezinte, unul dintre ei fiind Gheorghe Piperea;
- conform Ordonantei de Urgenta 50 privind creditele de consum, bancile trebuie sa semneze acte aditionale cu clientii in care bancile vor sa introduca „pe usa din dos”, in aceste acte aditionale, clauze favorabile lor, cum ar fi transformarea comisionului de risc in comision de administrare (sursa).
Ca atare, clientii bancilor se organizeaza, fie pentru a denunta conditiile dubioase ale contractelor deja semnate, fie pentru a preintampina introducerea unor clauze, la fel de dubioase, cu ocazia noilor acte aditionale care trebuie semnate, conform OUG 50/2010.
Iata o lista a catorva grupuri de acest fel si cateva date statistice referitoare la ele (pentru data de 9 septembrie 2010):
- Volksbank – membri: 2152, mesaje >3200
- Alphabank – membri: 347, mesaje >240
- BCR – membri: 885, mesaje >2800
- Raiffeisen – membri: 248, mesaje >470
- BRD – membri: 118, mesaje >65
- ING – membri: 471, mesaje >632
- RBS – membri: 134, mesaje >300
- Bancpost – membri: 246, mesaje >790
- OTP – membri: 242, mesaje >480
- Banca Romaneasca – membri: 71, mesaje >130
- Banca Transilvania – membri: 61, mesaje >140
- Piraeus – membri: 24, mesaje >10
- Unicredit – membri: 17, mesaje >5
Concluzii care se pot desprinde din informatii prezente pe grup si din analiza datelor de mai sus:
- grupurile sunt active de cel mult trei luni;
- in primele noua zile ale lunii septembrie sunt, in unele cazuri, mai multe mesaje decat in toata luna august;
- cresterea grupurilor pare a fi explodat in luna septembrie;
- cel mai mare grup este cel al clientilor Volksbank (2152);
- cel mai mic grup este cel al clientilor Unicredit (17);
- cel mai activ grup este cel al clientilor Bancpost (mai mult de 3 mesaje pe membru, in 9 zile de activitate).
Cauza „exploziei” numarului de noi membri din luna septembrie se datoreaza, fara indoiala, expunerii de care au beneficiat aceste grupuri in presa financiara si nu numai. Mass-media s-a dovedit a fi sensibila la stire, nu pentru ca ar dovedi spirit civic, ci pentru ca e o stire cu priza la public.
Ce vor acesti oameni?
Cateva motive:
- sa atraga atentia bancilor;
- sa devina suficiet de puternici pentru ca bancile sa-i ia in considerare ca partener de discutii;
- sa desfiinteze clauzele abuzive din contracte;
- sa renegocieze clauzele contractuale;
- sa modifice unele prevederi legale pentru ca asemenea situatii sa nu se repete;
- altele cereri, mai mult sau mai putin legate de aspectele de mai sus.
Ce au obtinut sau vor putea obtine acesti oameni?
Deja au obtinut punctele 1 si 2. Probabil vor reusi, la nivel individual, punctul 4. Ma indoiesc profund ca aceste grupuri isi vor mentine „constiinta civica” dupa ce obtin punctul 4, in sensul continuarii „luptei” pentru a obtine punctele 3 si 5, pentru „restul populatiei”.
Esti nemultumit de conditiile creditului tau?
Daca da, ai putea sa te inscrii in grupurile de discutii care contin clienti ai bancii la care ai creditul. E bine sa citesti cat mai multe mesaje din arhiva gruplui, desi e destul de greu sa citesti mii si mii de mesaje. Ai putea filtra mesajele dupa cuvinte cheie, legate de problemele tale.
Daca vei considera necesar, ai putea sa te alaturi masurilor legale pe care vor sa le declanseze aceste grupuri (darea in judecata a bancii pentru a obtine modificarea clauzelor contractuale).
Acum, in situatia in care te afli, trebuie sa faci ce nu ai facut atunci cand ai semnat contractul de care esti nemultumit:
- sa te informezi despre „regulile jocului”, citind cat mai multe articole pe teme de finante personale, mai ales cele pe teme de credite bancare;
- sa te informezi despre prevederile legale legate de creditare;
- sa citesti cu atentie contractul tau de creditare.
Apoi:
- sa-ti faci un plan cu privire la revizuirea contractului;
- sa studiezi mesajele din grupurile de clienti nemultumiti ai bancii la care ai contractul si sa vezi in ce masura actiunile lor pot sa te ajute pe tine.
Nu te afli in aceasta situatie?
Profita de aceasta poveste adevarata pentru a invata ceva. De asemenea, deschide ochii si citeste cu atentie actul aditional pe care va trebui sa-l semnezi cu banca, in conformitate cu OUG50/2010. Ca sa nu-ti para rau mai incolo!
Resurse si referinte utile:
Informeaza-te! Astept si comentarii despre situatia ta, in masura in care doresti sa spui public ce ai pe suflet.
6 răspunsuri
Un articol echilibrat si informativ, felicitari.
La partea legata de mentinerea “constiintei civice” dupa ce obtin punctul 4 as avea o observatie. Unii tocmai pentru asta „luptam” de aproape doi ani, nu de numai doua saptamani.
Ramane sa vedem cum vor decurge lucrurile in continuare, iar cel mai bun barometru in acest sens cred ca se va dovedi grupul BNR din lista respectiva.
Foarte bine structurat si gandit articolul. Felicitari. Imi pare bine ca nu am luat in considerare un credit bancar cand am deschis un magazin in Roamnia, sper ca pe viitor sa nu fiu nevoit sa apelez la sistemul bancar de acolo. Nu stiu cand/daca va ajunge piata serviciilor in Romania la un nivel sa zicem acceptabil. Avem enorm de lucru la educatie si mentalitate, de acolo se trag 90 % din probleme.
Succes!!!
Cristi, Germany
@Flavian
multumesc pentru aprecieri :)
sigur, sunt bloggeri care au scris despre acest fenomen si continua sa scrie. din pacate cei care au luat credite fara sa analizeze termenii contractului nu citesc blogurile economice…
@Cristi
meltumesc pentru laude :)
incet-incet, piata produselor financiar-bancare v-a evolua (spre „mai bine”). probabil aceasta evolutie va fi in salturi si va fi determinata de situatii cum este cea relatata in articol.
Am cateva obiectii la ce spui in prima parte a articolului unde din pacate esti putin pe aratura.
Daca ai fi facut un contract in perioada 2006-2008, aceea de varf al creditarii, ai fi observat ca la toate bancile existau clauze abuzive. Chiar daca CITEAI sau NU contractul oricum nu aveai de ales. Ca sa iti dau un exemplu, eu am fost la 6 banci din octombrie 2007 pana in februarie 2008 (cand am si luat credit), in ordine ing, abn-amro, reiffeisen, bcr, brd, din nou abn-amro, volksbank. La 4 din aceste banci existau comisioane abuzive. Nu aveau comisioane abuzive ING si ABN care insa aveau conditii drastice de creditare la care nu m-am putut incadra (si nu e vorba de limita de indatorare din venit, la aia m-am incadrat cu succes, dar veniturile mele erau la acea vreme prin drepturi de autor si bancile astea nu le acceptau.
Deci am citit contractele la fiecare banca, am vazut comisioanele abuzive si satul de facut dosare (3 la numar) de zeci de pagini am ales raul cel mai mic (din acel moment) volksbank.
in situatia mea au fost mii de oameni, care NU AU AVUT DE ALES, in momentul semnarii contractului.
Ce au facut insa BNR, ANPC pentru a proteja oamenii din aceasta tara? NIMIC! O lege in geneul OUG50, in care sa se specifice clar necesitatea unei formule de calcul transparente ar fi trebuit data din 90′ nu in 2010.
Ca sa nu mai spun ca sunt alte cateva mii de oameni care pur si simplu nu au cunostinte juridice si habar nu au ce inseamna un contract. Pentru ei, dar si pentru ceilalti, autoritatile statului ar fi trebuit sa-si faca datoria si nu au facut-o!
Inainte sa ne acuzi pe toti ca suntem fazani si am semnat fara sa citim, mai bine ai face o analogie intre legile din tarile dezvoltate si cele din romania, si intre modul in care autoritatile din franta de ex inteleg sa-si apere populatia si modul in care autoritatile din romania inchid ochii la orice abuz.
cred ca nimeni nu citeste scrisul mic .. din pacate asa sunt pacaliti