Constientizand faptul ca in acelasi timp avem si obligatii. Si ca este imperios necesara aceasta dualitate.
Cred in responsabilitatea libertatii. Ce inseamna asta? E atunci cand poti sa arunci o hartie pe geamul trenului si n-ar sti nimeni. Dar ai sti tu. E atunci cand ai putea sa iti pacalesti partenerul de tranzactie si ai putea sa gasesti o explicatie credibila. El n-ar sti niciodata ca l-ai pacalit. Dar ai sti tu. E atunci cand iti poti insela iubita ori sotia. Doar o data, intr-un anumit moment. Ea n-ar avea cum sa afle asta vreodata. Dar tu ai sti si ai trai cu asta.
De ce 90% dintre salariati traiesc cu impresia ca ei castiga prea putin
Pentru ca uneori chiar asa e. :) Insa, de cele mai multe ori isi fac toate calculele doar in jurul propriului lor univers. Iau in calcul doar propria lor realitate.
Si usor-usor se autoconving de faptul ca problemele lor sunt cele mai mari din lume si ca cei din jur ar putea sa dea dovada de mai multa intelegere. In aparenta, o comunitate nu sta intr-o singura persoana. In realitate, depinde enorm de fiecare dintre cei care fac parte din ea.
Si daca un mar arata bine pe dinafara, dar e gaunos pe dinauntru motivele reale pot fi gasite in gradina care adaposteste copacul mama. Gradina formata din fiecare copac mama, tata sau bunic. Fiecare membru a creat aceasta situatie. Vina nu poate sari de gardurile acelei gradini. Dar repercusiunile se vad mai ales in viata copiilor care pasesc pe scena vietii.
Alintatul face bine doar indragostitilor. Pentru ca in rest, el e una dintre cauzele principalele pentru formarea unei societati handicapate din punct de vedere atitudinal. A unor oameni imbatraniti si lasati la vatra inainte de vreme.
Ce stie un mucos, asa cum sunt eu, de astfel de lucruri… Stie, atunci cand isi vede colegii de generatie. Stie, atunci cand vede amortirea si superficialitatea care se pretind a fi materialele din care va fi cladit viitorul acestei tari. Stie, atunci cand vede scutirile medicale aduse pe banda rulanta in scoli. Si stie, atunci cand vede lucrari de bacalaureat in care se scrie faptul ca „Ion era smecher si bazat in agatatul gagicilor proaste”.
Ce e de facut? Dar oare chiar ne place sa ne rupem din timpul nostru de citit ziare de scandal si sa gasim astfel de raspunsuri si solutii?
Pentru ca daca am face-o, am realiza ca niciodata un banc primit pe messenger nu va fi la fel de savuros precum o piesa de teatru. Ca niciodata un pdf nu va putea inlocui vraja unica a unei carti adevarate. Ca verdeata din parc e mult peste sucul plin de chimicale din mall. Si ca scrisul pe calculator e bun, dar ca in timp vei deveni o leguma daca vei uita sa scrii o scrisoare.
Oamenii astia ajung sa lucreze in multinationale si sa isi barfeasca managerii pentru faptul ca primesc prea putini bani. Dar ei ce ofera in afara de cafeaua bauta la dozatorul special instalat in firma?
Dincolo de titlul rigid al acestui articol, pentru drepturile tale poti lupta incepand prin a nu te mai sabota pe tine. Fa asta si deja vei fi inaintea celor mai multi din jurul tau.
4 răspunsuri
Ai mare dreptate, Ovidiu! Oamenii nu se vor trezi din starea de amorteala pana ce nu vor realiza ca e responsabilitatea lor sa ofere inainte sa pretinda…iar cu superbii omuleti din multinationale ce -si beau linistiti cafeaua la dozatorul din firma chiar ai nimerit-o. Multi colegi te considera iinvechit/depasit, chiar imi dau peste nas ca nu mai apar „pe mess”; cum adica sa nu ai „mess” la serviciu? Ca-n Romania toata lumea „sta pe mess” la serviciu; pardon: cica mai arunca un ochi, cand au o clipa de ragaz :)oare nu se poate arunca la fel un ochi pe un articol de specialitate in acea clipa de ragaz? Or chiar pe un articol de dezvoltare personala :)? Si as spune eu esti mult mai castigat…in ambele cazuri: un articol pe felia ta pe zi inseamna 5 articole pe saptamana, 20 articole pe luna si-n scurt timp poti fi cu multi pasi inaintea multora; chiar specializat intr-un anumit domeniu…why not? si asta pentru ca vrei si pentru ca poti si pentru ca nu o percepi ca pe-o obligatie ci efectiv ca pe un mod placut si util de a-ti folosi timpul „liber” si resursele.Un recipient se va umple fara sa stii, fie si picatura cu picatura…Daca avem determinarea sa ne formam obiceiuri noi decat rezolutiii de an nou de exemplu si sa ne tinem de ele, putem iesi bucla amortelii si superficialitatii. Binenteles, necesita timp, dar mai ales vointa si este mult mai productiv cand te asociezi cu oameni care au acelasi scop; discutiile si polemicile din domeniu te pot face uneori mai avid de informatie, mai bucuros sa citesti si sa te tii informat. Desigur e mai comod sa citesti un banc pe messenger si sa-l dai mai departe, da’ si astea au o limita. Sta in puterea noastra sa trasam aceasta limita si sa spunem „nu, multumesc!” (cel putin catre noi insine).
Un articol excelent ce ar trebui sa trezeasca simtul responsabilitatii in fiecare dintre noi. Luand lucrurile de gratis, pentru ca ni se cuvin si „pentru ca merit” :)) -vorba unei superbe reclame, nu ajungem departe. Dar fiind constienti ca este responsabilitatea noastra sa ne facem viata frumoasa si usoara vom gasi in noi si resursele necesare. Felicitari pentru articlo! Sunt hyper curioasa de felul cum gasesc solutii si ceilalti cititori empower si bucuroasa sa invat de la voi. Sa aveti o saptamana productiva!
Salve Ovidiu, Oameni Buni,
NU sunt de accord cu ideea ca avem obligatii. Nu avem nici o obligatie atat timp cat ne asumam responsabilitatea pentru libertate. Pot sa aleg si sa non actionez, sa imi petrec timpul pe messenger daca vreau, atat timp cat imi asum responsabilitatea si sunt constient ca strategia asta ma duce unde ma duce.
Pot sa aleg si sa fiu victima si sa ma lamentez, daca imi asum asta si n-astept sa vina seful sa-mi zica ce sa fac, sa-mi dea de mancare, sa-mi puna in traista…
e ok si banc pe messenger, daca asta e realitatea mea sau piesa de teatru, daca asta e realitatea ta.
Roxana, imi place sa scriu „articole”, de fapt eu scriu povesti :), dar stau eu si ma intreb, poate oare toata lumea sa „scrie 20 de articole pe luna”?
Cine stabileste ce ni se cuvine sau nu? :)
In ceea ce ma priveste, imi stabilesc singur si-mi asum responsabilitatea pentru asta.
Articolul si comentarile le percep ca foarte misto, pentru ca ne pune cutiutza la treaba… Si cat timp ma indoiesc, gandesc…, gandesc si deci exist… :)
Ovidiu, Roxana, va multumesc, Iti multumesc si tie cititorule.
Foarte bine spus ! Dar e de munca pt. eliminarea auto-sabotarii…Asa e, vei fi inainte…si asta pe bune, nu ca astia care au averi, pozitii, functii pe nimic…Macar artistii cu ‘audienta’ muncesc…
@ Ioan Nicut: era vorba de a CITI ceva literatura de specialitate din domeniul tau (e.g articole, poate fi la fel de bine si o carte, daca-ti plac povestile), nu de a scrie. Nu stiu daca poate toata lumea scrie 20 articole pe luna si sincera sa fiu nu e treaba mea asta. Am vrut sa evidentiez cat se poate acumula, in timp, cu un efort minim si sa prezint o solutie viabila de a-ti imbogati cunostintele din proprie initiativa, privind-o ca pe o activitate ce ne face placere si nu ca pe o obligatie.
La fel se va acumula in timp si cu efort minim si daca preferam bancuri de pe messenger ori orice alt tip de activitati pe care fara sa vrem/or cu voia noastra ni le formam drept obiceiuri.
In fond suntem ceea ce consumam si e o chestie de alegere in definitiv daca vrem sa avem un trup, dar mai ales o minte sanatoasa si sa consumam acele lucruri care ne fac bine si ne fac sa ne simtim impliniti.
Multumesc de aprecieri.