Curajul nu e o virtute care sa atraga prea mult atentia
Credem ca este o calitate rezervata soldatilor, pompierilor, militantilor. Ceea ce cauta omul zi de zi este siguranta. Poate pentru ca am fost conditionati sa nu fim prea indrazneti, desi ne place sa ne uitam la filme cu supereroi.
Dar in munca de birou, curajul poate insemna sa fii luat la ochi de un sef prea zelos, pe care sa nu-l poti da la o parte cu o lovitura de sabie Riscurile nu sunt necesare pentru ca nu avem de salvat lumea. E prea periculos sa vorbesti cu strainii, la urma urmei.
Efectul colateral este insa traiul reactiv
In loc de a-ti pune propriile obiective si teluri, sa iti faci planuri de a le realiza si sa treci la actiune cu pasiune, mai bine sa te duci la „scarbici” pentru ca este stabil. Asta chiar daca nu iti face nici o placere.
Ramai intr-o relatie care nu te mai satisface, chiar daca amintirile „inca te mai chinuiesc”. Accepti lucrurile asa cum sunt, te lasi dus de val si nu te agiti ca sa nu rastorni barca. Singura speranta este sa esuezi cumva pe taramul fericirii.
In viata exista pericole reale pe care trebuie sa le eviti
Dar de la neglijenta la curaj e o cale lunga. Pentru ca nu vorbesc aici de curajul care te implica sa-ti risti viata pentru a scoate pe cineva dintr-o cladire in flacari.
Ci ma refer la curajul de a confrunta acele temeri false pentru a scoate la iveala acea plantuta plapanda care se numeste viata, a carei existenta este mereu negata de teama de esec, teama de a fi respins, teama de faliment, teama de singuratate, teama de a fi umilit, teama de a vorbi in public, teama de a fi considerat un ciudat de familie si prieteni, teama de a nu regreta mai tarziu, si chiar teama de succes.
Cate dintre aceste temeri te tin inapoi? Cum ar fi viata ta daca nu ai avea nici o frica? Inca ai avea intact instinctul de supravietuire pentru a evita pericolele reale, dar fara sentimentul de teama.
Frica, riscuri si motive
Ti-ai asuma mai multe riscuri? Mai ales daca in cel mai rau caz nu ai avea de suferit fizic? Ai vorbi cu mai multi straini, mai des, pentru a gasi mai multi clienti? Ti-ai asuma proiecte mai ambitioase? Cum ar fi chiar sa-ti placa sa faci acele lucruri care acum iti creaza teama? Ce diferenta s-ar face in viata ta?
Ti s-a intamplat ca vreodata sa te convingi ca nu ti-e de fapt teama de nimic si ca de fapt exista niste motive logice, rationale, pentru care nu vrei sa faci anumite lucruri?
E nepoliticos sa te bagi in vorba cu un necunoscut. Nu trebuie sa te ridici sa vorbesti in public pentru ca ceea ce ai de spus nu este important, la urma urmei. Sa ceri o marire de salariu ar fi nepotrivit pentru ca oricum peste 6 luni se face o evaluare a performantei. Ei bine, toate acestea sunt doar rationalizari ale fricii – gandeste-te mai bine cum ar fi viata ta daca ai face toate aceste lucruri, in mod constient, cu mult curaj.
Te astept in direct in fiecare zi de luni la ora 20.00 pe RadioLynx in cadrul emisiunii BrainTrain sa discutam despre lucrurile care conteaza in dezvoltarea ta personala.
7 răspunsuri
Sunt total de acord cu tine, Cristi. Ai mare dreptate.
problema se poate pune si altfel: apare frica …de risc. nu vreau sa risc: sa fiu penibil, sa se lege seful de mine, sa cad si sa-mi rup piciorul…sa mor.
raspunsul: managementul riscului.
ca sa nu risc sa fiu penibil, imi aleg bine cuvintele, imi structurez discursul. ca sa nu se lege seful de mine, sint atent cum pun problema. ca sa nu cad, ma uit atent unde calc :) etc.
daca privesti viata din acest punct de vedere, ea devine mult mai usoara. e doar un permanent exercitiu de management al riscului. atunci iti poti alege orice tel, indiferent cit de mare, atita timp cit stapinesti riscurile pe care le implica.
Ne temem din diverse motive si nu ne asumam riscuri, este adevarat. Dar, managementul riscului , ne poate ajuta sa actionam rational.
Felicitari Cristian! Bun articol.
De obicei nu ne asumam riscuri de frica. De frica sa nu pierdem ceva (material, sentimental), frica de a pierde serviciul sau de a te lua la ochi seful, frica de ceea ce vor spune ceilalti, de criticile sau barfele celor din jur, frica de schimbare, frica de necunoscut. Dar uitam ca de cele mai multe ori frica este cea care ne tine pe loc , ne paralizeaza, ne blocheaza pentru a lua hotarari si a trece la actiune.
Actiunea este cea care vindeca frica.
Luca,Ina imi explicati si mie cum e cumanagementul riscului? Va referiti la riscul „calculat„ inainte de a lua o decizie si a trece la actiune? sau la ceea ce s-ar putea intampla neprevazut? Daca intr-o situatue ai luat in calcul 4 posibile riscuri si apare a 5-a la care nu te-ai gandit?Ce faci?Cum e cu managementul asta al riscului?
Orice viata este un spectacol. De fapt un dublu spectacol: unul jucat pentru sine si altul jucat pentru altii :)
Asa e,prieteni , viata e grea dar nu-i acelasi lucru daca traiesti ca un leu sau ca un caine inlantuit cum frumos spunea un poet roman!