Desi am scris pe larg despre criza care va urma, inainte ca aceasta sa ajunga in Romania, desi m-a preocupat lipsa de receptivitate a oamenilor vis-a-vis de fenomenul crizei in general, subiectul a continuat sa ma obsedeze.
Simteam ca trebuie sa patrund mai adanc in mecanismele psihologice ale omului obisnuit pentru a incerca sa vad care sunt cutumele de gandire care il determina sa aiba o asemenea obtuzitate si respingere in ceea ce priveste deprecierea situatiei materiale a celor din jurul sau. Ce il determina sa fie atat de orb la evidente, ce il indeparteaza de real cu atata putere incat sa ingnore evidenta.
Curand mi-am dat seama ca nu poate fi vorba de un singur element, ca e nevoie de mai multi factori care sa actioneze simultan si poate sinergic pentru a crea aceasta reactie. Va propun cateva din posibilele cauze ale reactiei logice, emotionale si de actiune (mai bine zis lipsa de actiune) pe care le au tot cei care „nu cred in criza”.
Forta hipnotica a traiului zilnic
Multi nu-si dau seama cat de important este acest factor. S-a vehiculat intr-o reclama termenul de „ciclu birou-pat”, o sintagma interesanta care surprinde suficient de bine esenta fenomenului.
Dincolo de ea stau multimea de automatisme care ne guverneaza viata, actiuni repetitive si tabieturi zilnice care au un efect colosal asupra modului in care gandim. Ele sunt legate de nevoile de baza care asigura supravietuirea, la nivel fizic, financiar si social:
- trebuie sa mancam, sa dormim;
- trebuie sa muncim pentru a ne asigura o sursa de venit;
- trebuie sa asiguram managementul casei (reparatii, imbunatatiri, achitarea obligatiilor de plata, tot ce inseamna locul in care traiesti);
- simtim nevoia sa socializam, mai mult sau mai putin regulat si daca e posibil, in acelasi mod.
Aceste activitati zilnice, repetitive, organizate intr-un program care nu se schimba, creeaza un efect hipnotic, de sedare. Creierul se obisnuieste cu patternuri si uita sa priveasca imaginea de ansamblu. Daca, in plus fata de aceasta, il drogam cu o alta sursa demonstrata a avea efect hipnotic, tembelizorul (pardon, televizorul), vom vedea ca intreaga noastra existenta are efectul unei cete dese, care se asterne peste capacitatea noastra de a rationa.
In aceste conditii, te mai mira faptul ca informatiile penetreaza cu dificultate iar sectorul analitic (creierul) are greutati in procesarea rapida si exacta a informatiilor? Criza? Care criza?
Increderea in contractul social
Societatea si familia ne conditioneaza din copilarie, lansand semnale repetate despre cum trebuie sa ne comportam, ce inseamna a fi un cetatean model. Toata lumea stie ca un om responsabil:
- trebuie sa munceasca pentru a-si asigura traiul zilnic;
- trebuie sa nu aiba activitati care ataca stabilitatea sistemului social in care traieste;
- trebuie sa isi intemeieze o familie;
- trebuie sa fie obedient (sa-si plateasca taxele, sa respecte legile, etc).
In schimb, societatea, mai bine zis statul, va avea grija ca respectivului cetatean sa i se furnizeze toate cele necesare unui trai decent si sa il pazeasca de „calamitati” (prin sistemul asigurarilor sociale, de sanatate, prin politie, sistemul de justitie, armata etc).
Chestia asta se numeste contract social. Sau cum vreti voi (indeosebi sociologii si politologii se intrec in a da denumiri variate acestui „contract” mai mult sau mai putin scris, dintre cetatean si stat).
Ei bine, lucrurile astea sunt corecte in conditii ideale:
- daca organismele statului functioneaza corect;
- daca economia merge in parametri normali;
- daca fiecare cetatean furnizeaza ce se cere de la el.
Nu trebuie sa va spun dar aceste puncte, nici separat si nici in grup, nu sunt indeplinite. Aproape niciodata.
Nu voi insista pe conexiunile si importanta fiecaruia dintre ele ci voi spune doar ca impactul cel mai mare asupra pactului social il are starea economica. Intr-o situatie in care criza este mai mult sau mai putin generala, statul nu isi poate indeplini obligatiile.
Ca atare:
- preturile cresc mai repede decat salariile sau pensiile;
- serviciile dedicate populatiei (mai ales cele de sanatate) sufera considerabil din lipsa de fonduri;
- in cazurile grave se ajunge in incapacitate de plata a statului, cu blocarea intr-o masura variabila a intregului sistem (nu se platesc pensiile, ajutoarele de somaj, salariile bugetarilor, nu functioneaza sistemul de sanatate, etc).
Daca la acestea se adauga factori externi destabilizatori (vezi flexarea bicepsilor de catre Putin, care ne-a inchis burlanul cu gaz), va puteti imagina ce se intampla…
Lumea crede in pactul social, ia ca o constanta functionarea ireprosabila a sistemului. „Statul trebuie sa aiba grija de mine, pentru ca sunt un cetatean responsabil si mi-am indeplinit partea mea din invoiala.”
Ei bine, nu-i asa. Statul clacheaza. Si atunci ce faci? Pe cine dai in judecata? Si chiar daca dai, ce crezi ca vei obtine?
Mie nu mi se intampla niciodata
Intotdeauna orice nenorocire se intampla la altii. Vecinului i-a murit capra (si daca mi-a murit mie, sa moara si a lui!), in China sunt inundatii, americanii sunt in criza. Noi suntem peste ocean.
A venit si la noi? Ce chestie! Oricum, pe Gica l-a dat afara, io sunt un tip de baza in firma, de mine nu se atinge nime’!
Pare cunoscut?
Ignoranta
Ignoranta este de fapt foarte asemanatoare cu pactul social: se produce prin pasarea responsabilitatii. Sa se ocupe statul de mine, sa se ocupe statul de economie. E criza? Sa o repare!
Mai apare din lene intelectuala. In general exista o fobie fata de cifre, statistici si legi economice, nu intereseaza mai pe nimeni de ce exista inflatie si in general se ignora ca economia experimenteaza cicluri de expansiune si criza. E problema economistilor, nu a mea.
Cred ca forma cea mai urata de ignoranta (nu mi-a venit un alt termen) este cea legata de bani. Iti dai seama ca nu te intereseaza exact „marfa” cu care iti asiguri supravietuirea zilnica?! Nu cu bani iti cumperi mancare, locul in care pui capul ca sa dormi, medicamentele pentru tine si pentru copilul tau? Nu de bani depinde intreaga ta existenta?
Iar tu nu stii ce inseamna cu adevarat banii, de ce exista inflatie si care sunt mecanismele ei, cum se schimba valoarea banilor si a lucrurilor in functie de ciclul economic.
O ignoranta care o sa te coste
Iar daca te-ai suparat pe mine ca ti-am spus asta, ar trebui sa-ti treaca si sa te gandesti un pic la ce vreau sa transmit.
Chiar daca mai sunt si alte cauze, cele prezentate sunt de ajuns. Suficiente pentru a produce acel mecanism de respingere automata a crizei, chiar daca ea e omniprezenta pe canalele de stiri. Asta pana cand bagi mana in buzunar si vezi ca azi nu poti sa cumperi un litru de lapte pentru masa de seara a copilului. Atunci, dintr-o data, ca prin minune, realitatea crizei te izbeste cu puterea unui marfar care intra cu viteza in gara.
Dar atunci e prea tarziu.
17 răspunsuri
Excelent articol, Luca ! Ai surprins perfect mentalitatea romanului. Care e valabila nu doar in ce priveste modul cum vede criza, ci si in altele…”Mecanismul de respingere automata a crizei” de care vorbeai se aplica in cazul tuturor lucrurilor care implica depasirea ‘lenei intelectuale’ si punerea la contributie a propriei minti…
Aceeasi mentalitate o vom folosi si in cazul obligativitatii pasapoartelor electronice (deja introdusa de la 1 ianuarie), cartilor de identitate cu cip (preconizata pentru mijlocul acestui an) si Codex Alimentarius (preconizat pentru sfarsitul anului, dar deja au aparut alimente cu mentiunea asta pe ambalaj – eu am vazut-o pe punga cu fulgi de porumb de la o firma din Bucuresti). Se va merge pe principiul ‘lasa ba, ca nu e chiar atat de grav – e chiar mai bine’. Ignoranta care va fi fatala multora…
Iar astea nu sunt ‘teorii ale conspiratiilor’- sunt lucruri reale, verificabile, ce se intampla sub ochii nostri, iar noi nu le acordam importanta – pana cand va fi prea tarziu sa mai putem face ceva. La fel ca si in cazul crizei.
Obtuzitate?!
Lene intelectuala.. Poate, dar mai este ceva de subtilitate aici care poate fi discutat.. Eu nu vreau sa generalizez, ma feresc ca de dracu’!! Traind in mijlocul oamenilor simpli, imi dau seama ca oamenii traiesc foarte profund fiecare lucru din viata lor, ei simt ca traiesc, chiar daca nu traiesc dupa standardele mele sau ale tale. Eu pot sa iti spun cu emfaza ca nu traiesti dupa standardele mele si cu asta sa te dispretuiesc si sa te cred obtuz. Ti-ar conveni?! Nu. M-ai dispretui la randul tau.
Unde am ajunge?? Ne-am separat, ne-am creat prapastia, fiecare sta pe malul sau…
Daca vei porni de la ideea ta, cautand anume explicatii pentru intelegerea TA din acel punct de vedere, vei gasi ceea ce te intereseaza. La fel ca a cauta intr-un cos cu fructe – doar mere, si vei gasi mere, fara sa te intereseze problema fructelor din cos, in general. Care sunt multe, si printre ele – doar putine mere.
De aceea daca vom cauta obtuzitate – vom gasi ce il determina pe om sa aiba acea pozitie. Care insa poate sa fie doar o parte din fondul general al existentei sale. Daca eu caut sa imi explic POZITIA GENERALA A OMULUI FATA DE UN EVENIMENT – criza – atunci s-ar putea sa ajung la concluzia ca exista un echilibru intre disperare si curaj !! Am disperare, dar am tocmai de aceea curajul de a o infrunta. ..Fara chiar sa-mi mai pun problema ca exista o multime de chestiuni care poate nu imi apartin, dar si unele care imi apartin – SI MA PREOCUP DOAR DE ACELEA, IN MOD REALIST, fara sa inlatur informarea privitoare la eveniment – criza – si sa am compasiune fata de cei care sufera chiar mai mult decat mine…
Daca este vorba despre omul de rand, asa cum sunt eu, si multi-multi altii din jurul meu, nu este vorba despre a nu crede in criza, ci de a intelege clar:
1. ca este o criza creata, creata nu pentru mine personal, ci pentru anumite nivele de implicare mondiala, croita pentru a diminua anumite puteri care nu sunt ale mele, din care nu fac parte;
2. ca trebuie sa ma descurc cu problemele pe care le am in fata, caci viata omului de rand in Romania a fost mereu o CRIZA!!! dar el a trait de bine, de rau asa cum a putut. De multe ori si-a inghitit lacrimile, nu a avut ce sa faca, a mers cum a putut mai departe. Si asa va merge oricum mai departe.
Un ardelean – om mic dintr-o asezare mica de pe o apa mare din tara asta – imi spunea: ei cu ale lor si noi cu ale noastre…
Asa au spus multi oameni – de multe ori.. Si au cam avut dreptate..
Asta nu inseamna de loc resemnare. Ci curaj sa infrunte realitatea.
Si ti-a spus-o clar, fara ca sa ai ce sa mai spui. El a terminat discutia.
Scurt. Cuprinzator. Mai ales.
Eu nu m-am suparat pentru ca vad altfel problema. Asta nu inseamna ca nu exista si punctul tau, si punctul meu de vedere. Poate ca eu umblu mult prin tara, am legatura cu oamenii simpli sau cu oamenii de nivel mediu, de aceea stiu clar – din punctul meu de vedere – ca nu este mai multa obtuzitate decat ceea ce exista din toate punctele de vedere intr-o societate contemporana.
STIU ca nu te-ai suparat ca acesta este punctul meu de vedere. Poate chiar o sa-ti si placa faptul ca am incredere in oameni, ca le vad si partea buna. O au si pe a ta. AVEM … Dar si altele.
Avem un cos cu fructe. Ca asa suntem noi, oamenii..
Cristiana,
1.OBTÚZ adj. 1. (GEOM.) (înv.) teşit. (Unghi ~.) *2. (fig.) încuiat, îngust, limitat, mărginit, opac, redus, (rar fig.) scurt.
imi place sa fiu exact in ceea ce scriu. definitia de mai sus e din dex.
ca sa fiu mai clar:
obtuzitate: modalitate ingusta(opaca, redusa) de a privi realitatea
„Eu pot sa iti spun cu emfaza ca nu traiesti dupa standardele mele si cu asta sa te dispretuiesc si sa te cred obtuz.”
aici nu e vorba de standarde, e vorba de o dimensiune a realitatii pe care eu o percep (existenta crizei) si pe care altii o ignora. dintr-o modalitate ingusta (opaca, redusa adica obtuza) de a privi realitatea.
daca ai perceput dispret in text, nu a fost dorinta mea si imi cer scuze. a fost un sir de intrebari retorice menite sa puna lumea pe ginduri. cred ca despre asta e vorba in empower.ro, despre a provoca lumea sa gindeasca.
2.ignorarea problemelor nu le rezolva si nu le face sa dispara („ei cu ale lor si noi cu ale noastre. Asa au spus multi oameni – de multe ori.. Si au cam avut dreptate..”)
nu sint adeptul teoriei „fiecare cu problemele lui”. daca as fi crezut asta, as fi continuat sa stau in banca mea, „cu problemele mele” fara sa ma preocupe „problemele altora”. cu atit mai mult, nu m-ar fi preocupat „problemele altora” cind acestia nu isi dau seama (inca) de faptul ca au (mai bine zis vor avea) probleme.
un lucru e clar: fiecare om are tendinta de a-si proteja „harta” (conceptele despre lume si viata) cu care vede teritoriul (realitatea). in momentul in care i se prezinta o alta harta, primul lucru pe care il face e sa spuna: „harta lui nu e buna, eu stiu mai bine”. m-am intilnit deseori cu acest mod de a privi lucrurile si din pacate nu am alt termen ca sa definesc aceasta reactie decit „obtuzitate”.
bineinteles, cum se spune, se exlud persoanele de fata :)
Vreau sa-l parafrazez un citat celebru, ca sa nu mai crezi ca am facut din raspunsul meu ceva personal la adresa ta (nici prin cap nu mi-a trecut.. in fine – asta e altceva.. nu-ti imaginezi cat te apreciez!!! :) )
‘Semnul de recunoaştere al ignoranţei mele este tăria cu care cred în nedreptate şi în tragic. Ceea ce omida numeşte sfârşitul lumii, adevăratul maestru numeşte fluture.’
Nu sunt eu maestru, dar am incercat sa imi bag bine de tot in cap aceasta invatatura.
Oamenii despre care vorbim nu sunt de fata ca sa se apere. Poate unii chiar ne-ar dispretui. Altii sunt plini de necazuri, de boli. De idei simple si curate. De bucurii frumoase, rad si se minuneaza de topaiala unui catel sau mangaie multumiti o pisica. Sau un copil, sau un nepot…
Incredintarea mea este ca putem sa intelegem oamenii si, PORNIND DE AICI, SA VORBIM DESPRE CE AR TREBUI SA FACEM. NOI. ACUM. AICI.
Cum sa vorbim cu ei, in familie, la serviciu, pe strada.. Nu acuzandu-i – ci spunand CE FAC EU, CE FACEM NOI – EU SI PRIETENII MEI .
Sunt si oameni care se pot ridica de-asupra noastra fara sa aiba neaparat cultura de piata sau politica. Ei nu se implica pentru ca ii depaseste o astfel de implicare – normal, nici eu nu o fac pentru ca nu am puterea s-o fac, nu?! Nu pot face nici macar sa se miste o masina de pe trotuar!!! Ma revolt ca proasta si ma injura orice pustan !! E dreptul SI PUTEREA LUI !!! El o are – EU NU O AM !! Nu ii inspir nimic!! Nici macar respect. Dar cand i-am spus unuia ‘Trage-o mai sus pe trotuar, asaa (el face ce-i spun)… asa, iesi de acolo si … vino incoace!! asaaa… acum circula pe trotuarul care e facut ca sa treaca oamenii, ca altfel pen’ce naiba a fost facut ??!!’ il bufneste rasul si zice jenat… ‘Daaa. aveti dreptate.. Mai bine m-ati fi injurat!!’ ‘Daca te injuram – ma injurai si tu.. unde ajungeam.. ‘…..
Chestia asta voiam sa i-o povestesc lui Ovidiu. E reala. Tanarul nu a mai adus masina de atunci pana in gard. Altii o fac. tot nu pot sa trec. Dar un om a inteles..
Eu mi-am depasit iar ‘criza’: prima data prin nepasare, a doua oara prin implicare.. cu puterea mea.. Dar daca era un turc, chinez sau un zdrahon nu as fi avut curaj s-o fac. Ma poate acuza cineva? Nu cred.. Avem si neciopliti, si badarani, si straini de care ne e frica, dar asta nu inseamna ca ei nu au si o parte buna, sau ca tot poporul roman sau altul este asa.
Omul simplu nu are in felul lui de a fi o gandire ingusta. Are PUTERI inguste. Si recunoaste asta. Nu inseamna ca ignora ceva. Ci faptul ca nu recunosc ca ei nu pot face decat sa traiasca viata lor.
Ideea mea era sa nu generalizam si sa respectam. Chiar si pe cei care, la prima vedere nu ar merita. Sa scriem aici ce trebuie sa facem, iar si iar, fara sa ne plictisim. Sa facem lectii. Iar si iar.
Adica eu asa as face.
In concluzie, CE MA SFATUIESTI SA FAC???? Bun, n-o ignor… este clar ca nu am cum s-o ignor.. CE POT FACE EU CONCRET…???…
Sau macar spune-mi daca data trecuta am gandit corect (pentru noi, oamenii simpli: traim simplu, mancam corect, asteptam sa ‘le’ treaca!!!)
P.S. Oricum ma duc la munte!!! :) :)
Scuze pt. greseli, nu mi-a intrat EDIT ul :) !!!
Interesant articol. Un singur lucru vreau sa adaug. Cred ca trebuie facuta distincitia intre comoditatea avuta fata de perspectiva crizei si scepticismul fata de criza economica a acestui an ca fenomen economic. Sunt oameni care cred ca asta e o conspiratie americana etc. si ca criza de fapt nu exista. Cele doua tipuri de mentalitati sunt diametral opuse; una e prea credula, cealalta prea paranoida.
Eiiiii, draga Luca! :)
Pai despre ce vorbesti tu aici? :) :)
Despre iesirea din Matrix.
Pai, da, si stim cum e: ca sa iesi, tre’ sa te prinzi intai ca esti „in”… Adica sa te trezesti, sa privesti in jur – imaginea de ansamblu de care zici – sa vezi ca e ceva dincolo de „sfeclisoara” purcelusului fericit Prikoke (mai, ce mi-a placut filmuletul!) si sa darami cutia in care stateai servind aceeasi supa calduta in cadrul ciclului birou-pat (atat de trist si atat de adevarat!)
Despre descoperirea de sine.
Pai, da! asta cere sa schimbi telecomanda cu o carte (si chiar cu multe), sa incepi sa vezi ce-i cu tine pe lumea asta, ce vrei tu de la viata ta si cine te astepti sa-ti implineasca visele. Cand o faci cu sinceritate, apare brrrrrr! primul dus rece, dintr-o serie mai lunga, foooooarte scotiana si extrem de benefica santatii noastre, si fizice si mental-emotionale, in ciuda parerii atator experti facuti peste noapte (tata-mama-sotia-sotul-fiul-fiica-prietenii-cei-mai-buni-etc) care iti vor spune sa nu te bagi sub dusul propriei ratiuni si sa bei in continuare supa calda mai sus pomenita, caci „asta, din batrani se stie, ne-a tinut de foame”. Fara ca ei sa fi stiut vreodata ce foame ti-era sa traiesit cu adevarat, ce sete ti-era sa vezi ce e dincolo de cutie…
Despre schimbarea de forme.
Unul din cei care a dat cu fundul de pamant (iertati-mi poetica exprimare) un sistem intreg in State (desi sistemul e fost mai tare, s-a ridicat, s-a frecat nitel si inca merge) este John Perkins, care nu numai ca iesit din Matrix, dar a si aratat cum a fost un pion de baza intr-un joc de „asasini economici”. Demascarea l-a costat destul, desi stia la ce se inhama. Dar omul nostru, trecut printr-un lung si profund proces transformational, a zis la un moment dat „NU” catre ceea ce nu mai voia sa reprezinte. A inteles ce facea in cadrul unui sistem pe care l-a vazut cu ochii unui om treaz, s-a scos si a inceput sa schimbe. Cat si cum a putut. Invatand el mai intai, apoi aratand si altora ca pot orice, doar sa vrea sa vada, sa-si asume responsabilitatea pentru unde se afla la momentul respectiv si dandu-le si intrumentele schimbarii. Mie imi place John Perkins. La noi are publicate „Confesiunile unui asasin economic”. De pe site-ul lui am ajuns la http://www.dreamchange.org , de unde am ajuns la http://www.greenhomebuilding.com , unde, mai nou,studiez despre cum pot sa-mi fac o casa curata si buna, in sistemul arhitecturii ecologice pe care l-am vazut, mai intai, in Peru… Multe se pot face, doar sa vrei sa vezi…
Si asta, schimbarea, inseamna, asa cum spui tu, asumarea iesirii din ignoranta, responsabilitate si viata traita din interiorul unui alt sistem de valori, care incepe, dupa cum arata si Marius, cu a afla Cine esti tu cu adevarat.
Unii traiesc percum porcusorul Prikoke, doar in cutia lor, altii vad toate de la inaltimea condorului, cu ascutime si cu claritatea detaliului. Si au curajul sa se desprinda si sa schimbe perspectiva, invantand mereu din viata.
Nimic din ceea ce se intampla in jurul nostru nu este separat de noi. Asa ca iata, aceasta criza este cel putin un bun prilej de a ne revedea si ne reaseza sistemul de valori, fie ca vrem sau nu sa o facem.
Caci noi alegem cum daca si cat mai credem in ceea ce asteptam de la altii – aici, mai ales, de la stat – sa creeze pentru noi, ori daca ne luam viata in maini si reinvatam sa fim prezenti in ea.
Eu cred ca romanul este iesit de mult din matrix si acum sta pe fotoliu si se amuza de teoriile americanilor !!! In pauza de masa, cu sticla de bere in mana!!! :)
Cred ca e timpul sa ma asez si eu la fel …. Sa spun ca este treaba fiecaruia la ce vrea sa se gandeasca si ce sa faca cu gandurile domniei sale…
Au revoir, mes amis !!
Buna Luca,
Excelent articolul tau, felicitari!
Cred ca in Romania inca ne este greu sa ne imaginam optiuni, sa ne dam seama ca sunt mult mai multe cai de a fi decat „in simtem”. Cred ca nu avem educatia de trai autonom si inter-dependent, ne este (si aici este si cazul meu) inca greu sa ne eliberam de imaginea unui parinte (stat, angajator) care sa ne poarte de grija. In plus, dupa cum foarte bine ai spus, sistemul ne obisnuieste cu dependente foarte subtile, care ne dau iluzia confortului, dar ne si anihileaza orice initiativa.
@ g b
despre scepticism fata de criza poti citi un articol cu iz umoristic :) , dupa un caz real
@ Mikka
despre iesirea din matrix ce sa mai vorbim …
din pacate, multi aleg sa vorbeasca in parabole, cum e filmuletul cu Prikoke (genial!)pentru a se feri de atacuri. in schimb, problema la parabole este ca mesajul nu e direct iar multi il absorb fara sa-l decodifice (adica receptioneaza o poveste umoristica despre o pisica si un porc).
daca pe linga ce am scris vorbeam despre matrix, imi zicea lumea ca sint din aia, cu teoria conspiratiei :)
aici e o discutie mai lunga, care ar merita un articol intreg: cit de departe sa te duci cu dezvaluirile pentru ca acestea sa nu fie respinse din start (pentru ca sint socante, in totala contradictie cu modul in care majoritatea oamenilor percep realitatea in care traiesc). care e doza la care „medicamentul” e suportat de „pacient” fara a face reactie adversa dar in acelasi timp apare efectul benefic dorit?
@ Raluca
ai surprins un element esential! chiar deunazi discutam cu o cunostinta despre pretul gazului, care o sa fie tot mai mare. imi spunea ” pai ce pot sa fac eu, ei il scumpesc, io trebe sa-l platesc…”
aici e fundatura care te ingroapa, in momentul in care crezi ca nu exista optiuni. unei asemenea persoane este foarte dificil sa-i vorbesti de surse alternative de energie, autonomie energetica personala prin resurse regenerabile, refuzarea sistemului centralizat de utilitati, etc.
am incercat si, in cel mai fericit caz, interlocutorul a ridicat din umeri.
Draga Luca,
Cu „teoria conspiratiei”… cam asa e, am patit-o si eu, caci e mai simplu pentru multi, inca (din pacate!) sa de vina pe un sistem „care este” „de la ei”, in loc sa-si vada cutia limitatoare. Oricum am numi-o, matrix, cutie, harta,
limita perceptiei noastre ramane limita si atata vreme cat stam in ea suntem autorii propriei noastre neimpliniri.
Starea de fapt nu tine atat de mult de un sistem, de o epoca istorica si respectiv de un cadru social – desi astea compun tesatura pe care o privim in fata, ca pe un tablou, si zicem ca asa e viata – , cat de propria incapacitate de a vedea ca suntem intr-o perceptie limitatoare. De a vedea dicolo de „dat”. Asta se petrece de cand lumea…
In orice epoca istorica au fost oameni care au tras dupa ei pe altii, scotandu-i din hipnoza, si au deschis cai noi. Dar a depins de cei care i-au urmat pe deschizatorii de drum sa faca alegera, respectiv schimbarea.
Oricum, pentru noi conteaza ce se petrece acum, ce facem noi acum cu ceea ce avem ca si cadru si ca instrumente de schimbare.
Si de aici, foarte adevarata partea cu „medicamentul” si cu „doza”. E destul de delicat mersul ca pe sarma, ca sa faci potrivirea de care vorbesti. Dar oricat de complicat ar fi, aici mi-am gasit o provocare care ma face sa continui cu a gasi mereu alte si alte cai…
Si in ce priveste gasirea alternativelor, la fel ca tine, am dat de multe ziduri, dar si de urechi deschise. Dovada ca lucrurile incep sa se miste si la noi sunt tot mai multi oameni care isi fac singuri case pasive, incercand sa se descurce cat mai bine nu doar in lipsa unui suport guvernamental, ci chiar intr-un cadru destul de ostil. E modul lor de a iesi din cutie.
Ce ma bucura si mai mult e ca uite, de pilda aici, pe Empower, sunteti voi, cei care raspundeti la „trezire” si faceti pasii schimbarii, care atinge apoi pe altii, care fac si ei pasii si tot asa…
Da, sunt multe chestii respinse ‘din start’ de catre majoritate pt ca sunt socante. Problema e ca majoritatea, oricat de dur ar fi spus, nu prea ‘conteaza’ in ‘economia generala’ a raportului de forte pe planeta. Daca nu ai mintea deschisa macar spre a fi dispus sa cercetezi (nu sa crezi pe cuvant) anumite lucruri total in contradictie cu ce stiai pana acum…e o problema, esti mancat de viu fara sa-ti dai seama, indiferent ca esti simplu muncitor sau ministru.
E foarte adevarata ideea cu doza medicamenului si pacientul – pe principiul asta David Icke a pierdut mult cand a afirmat, cu peste 10 ani in urma, ca lumea e condusa de ‘interdimensional shapeshifting beings’. Acum insa sunt destui care incep sa cerceteze si sa vada ca nu batea campii…Doza de soc poate fi benefica sau nu – pentru majoritatea nu este, insa, cum spuneam, e o problema de putere si de cunoastere a realitatii…
De fapt, daca stau sa ma gandesc bine, chestia cu doza e foarte buna. Imi dau seama ca si eu scrisesem ceva asemanator – insa o parte din mine ar merge si pe ideea de ‘a spune direct’. Desi mai inteleapta ar fi ‘dozarea’…Poate depinde de context, cine stie ?
@ Marius
Oh YESSSS! „Shapeshifter” e si John Perkins, si asta si face arata cum poate fi schimbata forma. El a invatat in multele sale calatorii cum sa faca schimbarea dinauntrul sistemului, chiar cu instrumentele acestuia.
Un fel destul de „tare” pentru mine, care m-a cam zguduit, dar in bine, a fost o experienta din Peru. Schimbarea formei e „atat” de posibila! Depinde doar sa vrei.
Tu, draga Marius, cred ca stii bine pe „moto wa kore shonen”, – una din formele numirii lui Hon Sha Ze Sho Nen, simbolul reiki -, care are ca traducere „Sursa tuturor lucrurilor este intentia corecta.” Intentia pusa in schimbarea formei este cea care face totul posibil…
Dar aici e, vorba lui Luca, discutie lunga, si mai ales cale lunga… :)
N-am studiat reiki absolut deloc.
Am citit ‘Schimbarea de forme’ a lui Perkins. Am si vazut ‘cu ochii mei’ astfel de ‘shapeshift’ la unele persoane (daca eram singur in sala ziceam ca sunt nebun dar erau cateva zeci care au vazut acelasi lucru) – deci stiu ca e posibil ce spune Icke. Insa e greu de acceptat pentru imensa majoritate , care nu au studiat deloc lumea energetica. Insa, incet-incet, ne ‘schimbam’ punctele de vedere pe masura ce ne deschidem si cercetam.
Eiii…vezi?
Yo nu vorbeam exact de a studia reiki ci de a intelege partea cu intentia corecta (facusem eu un fel de trimitere, mai „elaborata”, dar nu asta e relevant… ).
Sursa tuturor lucrurilor este intentia corecta. Stiu ca stii deja partea asta… :)
Toata lumea stie cine provoaca criza , de ce, absolut tot.Important e sa nu inghiti toate aberatiile spuse pe ecran.S-a spus.Presa si mass-media manipuleaza,mai bine zis acestea sunt in slijba celor care conduc din umbra.Ne-au adus in anii 30.Important e sa nu pierdem increderea in Dumnezeu,sa nu disperam,intotdeauna exista solutii.Doamne ajuta!