Despre cei care inving boala
Si noua ne este la indemana sa lovim cu sete! Nu doar reprezentantilor macromediului. Intr-o lume in care “da bine la imagine” sa te declari pacifist si mereu iertator, campionii ne lasa uneori cu gura cascata. Ofera raspunsuri de o simplitate uluitoare si dezarmanata la intrebari de la care initial se asteapta raspunsuri cu iz de solutii universale si efecte miraculoase.
Lance Armstrong, omul care a ramas in viata pedaland
Era un ciclist talentat, dar rasfatat. Mereu la un pas de performanta, dar aproape de fiecare data trecea pe langa. Pana in ziua in care medicul i-a spus ca are cancer la testicule. Boala era intr-un stadiu avansat, se extinsese la cap si plamani. Urmatorul dialog spune totul:
Lance Armstrong: Esti sigur ca e bun diagnosticul?
Medicul: Da.
Lance Armstrong: Cum poti fi atat de sigur cand e vorba de asa ceva?
Medicul: Sunt atat de sigur incat am si programat operatia la cap pentru maine dimineata la ora 7.
– din cartea sa “Fiecare secunda conteaza”)
Avea 25 de ani. Dormea 20 de ore din 24 si credea ca nu mai avea de trait mai mult de 3-4 luni. Cancerul la testicule ii loveste pe barbati cu o duritate mai greu sesizabila la o prima vedere. E un verdict nemilos si care refuza sa livreze sperante.
Si totusi a scapat. A suferit mai multe operatii, a fost prieten luni intregi cu voma si caderea parului. Dar a ramas in viata. Si asta l-a schimbat pentru totdeauna.
Apoi, a castigat de 7 ori consecutiv Turul Frantei – cea mai dura si mai importanta competitie din lumea ciclismului. A fost acuzat de dopaj. Concurentii sai si ziaristii francezi refuzau sa accepte cu usurinta colosala reusita a unui american care a luat an dupa an medalia de aur, venind de la cativa metri distanta de morga. Timp de 3 ani de zile a fost cercetat, a fost trezit din somn noaptea de controalele inopinante, i s-a luat sange, a dat probe de urina, l-au incoltit din toate directiile. Dar nu au gasit nici macar o urma de substanta interzisa in corpul sau. (Chiar asa, mereu m-am intrebat ce ar trebui sa pateasca oamenii care acuza pe nedrept. “Ne pare rau” e o insulta din punctul meu de vedere.)
Lance Armstrong a infiintat o fundatie de lupta impotriva cancerului. A inceput sa le explice oamenilor ca sunt 250 de forme diferite ale acestei boli! Ii incurajeaza zi de zi, strange bani pentru lupta impotriva bolii. Si pe cat posibil, le raspunde acestora la intrebari. Aici insa intervine ceea ce scriam in debutul articolului.
Oamenii vor sa afle pas cu pas cum a procedat, vor o reteta universal valabila. Si, mai ales in situatia in care se afla, sunt absolut de inteles. Doar ca viata e mai complicata decat vrem uneori sa recunoastem. Muncesti, dar nu reusesti intotdeauna. Faci tratament, dar nu mereu te vindeci. Ai vise, dar nu intotdeauna acestea ti se transforma in realitate.
Trebuie neaparat sa spun asta, chiar daca nu e foarte estetic. Esecul e uneori mai puternic decat reusita. Si, de multe ori, asta nu are de-a face cu noi. Pur si simplu asta e viata.
E frumos sa credem ca ne putem asuma responsabilitatea pentru orice. E poetic sa fim convinsi de faptul ca intotdeauna depinde doar de noi sa reusim. Numai ca proza realista e scrisa in volume mai groase. Este important sa retinem asta. Atentie, nu sa o folosim drept scuza! Dar sa stim ca sunt situatii in care chiar am facut tot ce a depins de noi si totusi au castigat altii. Si ca aici deja nu mai avem vreo vina.
Lance Armstrong povesteste ca multi oameni pleaca dezamagiti in urma discutiilor cu el. Cand e intrebat cum a invins boala, ciclistul american raspunde:
Vreti o declaratie frumoasa, cum ca am avut credinta si am fost salvat? Cred intr-o forta suprema, dar fara sa am intentia de a jigni pe cineva, eu am scapat fiindca pur si simplu am urmat tratamentele, am avut medici foarte buni. Si am avut foarte mult noroc.
Poate ca nu e un raspuns epocal si de pus in rama. Dar sunt cuvintele unui om care a deschis usa de la morga si apoi a fugit injurand! Omul care a promis ca ii va face sa isi inghita acuzatiile pe toti cei care ii vor mai deranja linistea familiei.
