Saptamana aceasta, la un curs de improvizatie, am experimentat un joc foarte interesant cu un obiectiv mai mult decat provocator.
Ideea exercitiului era ca unul dintre cei 8 cursanti sa fie rege, iar ceilalti sa fim supusi. Dar nu orice fel de supusi, ci cei mai umili supusi cu putinta. Orice ar fi spus regele sa facem, noi trebuia sa facem. Orice urma de nesupunere, chiar si un zambet, sau o privire nepotrivita, ne-ar fi pus in postura de a fi omorati de rege. Un exercitiu aparent simplu, dar care a adus atatea si atatea provocari in prim plan.
Mai jos voi expune doar trei dintre lucrurile pe care le-am observat atat din postura de rege si din cea de supus. Sunt lucruri pe care indraznesc, chiar cu riscul de a nu fi adevarate la toata lumea, sa le generalizez pentru cultura din Romania.
Rol de rege: Nu suntem obisnuiti in mod natural sa avem o pozitie de autoritate si nici nu ne dorim neaparat asta.
Rol de supusi: In paralel, totusi, daca cineva vrea sau trebuie sa ne fie autoritar (poate tocmai si pentru ca nu stie sa faca asta bine), il contram imediat si incercam sa invalidam ceea ce acea persoana vrea sa realizeze.
Rol de rege: Daca avem o pozitie de autoritate pe care trebuie sa onoram, ne este greu sa o facem cu demnitate si incredere in noi.
Rol de supusi: In cazul supusilor se poate spune acelasi lucru. Primul lucru care se remarca este atitudinea de alianta superficiala pentru a barfi pe lider, dar fara niciun fel de sustinere cand unul dintre supusi este in pericol.
Rol de rege: Automat, primul instinct (poate si pentru ca asa ni s-a intamplat si noua in postura de supusi) este ca, dintr-o astfel de pozitie, trebuie sa le aratam noi supusilor cum se fac lucrurile. Asa ca adoptam foarte repede masca persecutorului autocrat.
Rol de supusi: De multe ori, fara niciun fel de fundament, undeva pe parcursul executarii unei sarcini, pur si simplu apare acea atitudine de sabotare impotriva liderului. De multe ori chiar pe final, ca nu degeaba avem in cultura noastra acest proverb „te-ai inecat ca tiganul la mal”.
Observ, analizand tara in care traiesc, ca aceste lucruri extrase dintr-un simplu exercitiu, se regasesc atat de evident mai peste tot in jur. Se regasesc in primul rand in atatea si atatea familii, in atatea si atatea institutii de invatamant, in atatea si atatea organizatii si chiar si in institutiile religioase; aproape in orice context.
Intrebarile de incheiere sunt, in acest caz:
Sunt eu singurul care vede asta sau si tie ti se pare ca asa stau lucrurile in Romania?
Daca si tu ai vazut asta in jur de ceva vreme, ce crezi ca este de facut?
Daca ti-ai dat seama de mai demult ce este de facut, ce faci deja sau ce vezi la altii pe care ii admiri ca fac pentru a schimba acest cerc vicios in care ne invartim?
14 răspunsuri
Haha super tare !!! Sunt chiar reale nu doar pt. Romania – cred ca pentru toata planeta si dincolo de ea !
Foarte adevarat. Lipsa de responsabilitate, egoism, ideea de „lasa ca merge”, aceste caracteristici duc la comportamentul descris de tine. Sa fie rezultatul anilor de comunism, in care fiecare se descurca cum putea, pe aici pe colo?
Cred ca acest comportament romanesc vine de la o adaptare la „mediul” din tara noastra, prezent si trecut.
Daca nivelul de credibilitate al autoritatilor romanesti n-ar fi sub orice critica si educatia sociala n-ar fi lasata la voia sortii, poate am avea alta situatie.
E asemenea situatiei pirateriei video/audio/software, facem protectii la para protectii pentru protejarea produsului, amendam oamenii, ne plangem ca avem pierderi, dar nu investim deloc in educarea publicului sa cumpere produsul original.
Nu condamn societatea romaneasca pentru ca se indreapta in directia in care este indemnata sa se duca. Partea proasta e ca schimbarea nu poate veni decat din cadrul societatii.
Eu am observat in organizatii o anumita categorie de “regi” care sar etape si care parcurgand prea repede ierarhia, ajung de cele mai multe ori niste “regi” nesiguri si excesiv de autoritari.
Din prea multa nesiguranta si frica poate, le arata ei noilor subalterni cum se fac lucrurile si incep sa persecute. Si asfel se pierd valorile, intelegerea, armonia si se instaureaza frica.
Asa ca se prefera “stiutul de frica” si nu echipa, parteneriatul, respectul.
Florentina – foarte buna observatia. E valabila nu doar in organizatii (companii) ci si in politica, administratie , in general cam peste tot…Incompetenta rules haha
bai da’, ce naiba ne plangem, noi, credeti ca se va face ceva….nuuuu cu siguranta, nu e interesul….dintotdeauna au existat „tatuci”, pentru ca prin autoritate exista si progres, doar ca autoritatea intr-un anumit sens(cel de batjocura, „ca asa vor muschii mei”…etc.) duce la regres.
Eu vad progresul, cel intamplat in istorie, mai veche sau contemporana datorita unor conspiratii mai mult sau mai putin inspirate….uite ce imi scria un prieten deunazi (voi studia si eu problema):
„..intraga evolutie a omenirii e construita pe „conspiratii”…..
de exemplu….esti de acord ca americanii au salvat civilizatia vest – europeana si nu numai …in al doilea razboi mondial?
marea majoritate a oamenilor si istoricilor zic ca da
dar….
acuma e demonstrat ca s-a stiut de atacul japonez….si ca nu s-a facut nimic tocmai ca poporul sa se inversuneze si sa participe la razboi
ca si cu razboiul de independenta american…..stii ca tea party din Boston care a inceput totul a fost o inscenare …si a masonilor printre altii”
alta:
„ai sa afli raspunsurile daca citesti cele vreo zece carti ale lui Djuvara….si daca e nevoie ceva mai multe
apropo…
stii ca americanii au avut un mare rol in formarea Romaniei mari in 1918?
nu prea multi romani stiu…..de aceea de altfel ii injura cu drag pe americani pentru orice motiv …dupa ce am fost scosi din cacatul comunist, of course….”
Concluzionez scriind aici ca oamenii, conspirand, au forma de putere(suveranitate), care, uneori duce la progres…..desi, aceasta se intampla de foarte putine ori….nu putem generaliza progresul din conspiratii!
Una din cele mai dezastruase conspiratii se pare ca ar fi 11 septembrie din America….dar cred ca ati primit pdf-ul de circula pe net zilele astea!
Faine perspective si va multumesc pentru ele!
PS: Se avanta cineva sa isi raspunda si la intrebarile din incheiere? :)
In momentul de fata avem conducatorii pe care ii meritam. Deci ca sa avem conducatori mai buni trebuie sa fim noi mai buni :)
Trebuie schimbat modul de gandire al nostru, al romanilor, trebuie sa ne alegem lideri in care sa avem incredere => altfel de educatie
Nicolae – asa e cu conspiratiile astea – insa din pacate putini le iau inca in serios…efectul spalarii pe creier din ultima suta de ani…
La intrebarile de incheiere : nu e de facut nimic. Si nimeni nu face nimic. Si nici nu trebuie – soarele o sa faca totul de la sine si o sa ne arate cine e ‘regele’. Mai e putin…
Si asta nu e o conspiratie hihi – mai vorbim in curand…
Insa ceva putem face – prezenta, constiinta ce dizolva toate ‘rolurile’…
marius, si eu sper ca soarele sa rezolve multe din problemele noastre, dar din pacate, nu le rezolva decat pe cele exterioare noua(porneste ciclul naturi, ne aduce caldura/energie pe care o putem utiliza, samd ), insa pe cele din interiorul nostru nu cred ca le rezolva….a, poate doar la nivel celurar….D3-ul…:)….e si asta bun la ceva, ajuta la stabilizarea calciului, si intarirea organismului(il va ferii de infectii!)….si, poate, la mai multi, faptul ca va avea mai mult calciu in organism, vor avea si altfel de ganduri nu numai de „actual sef” de Romania….dar asta na a fost decat un pic de ironie….:), rog scuze pentru ea, sper ca am descretit citeva frunti!
A nu ma refeream la ajutorul asta dat de soare…ci la altul…voi scrie in curand…
Lucrez in Olanda de aprox 5 ani si intr-adevar aici se simte si toata lumea vorbeste de o „ierarhie” mai orizontala ca si la noi…in sensul ca tu si seful va contraziceti in opinii, invatati (UNUL DE LA ALTUL!!! -ceea ce la noi inca „nu se prea face”, ca deh…”o fi mai destept oul decat gaina?”) aveti intalniri in care calitatea muncii e diferita de calitatea celui ce o produce (adica „azi ai rezultate proaste” e diferit de „esti prost” or „incompetent”)…si dupa ce ne vorbim, ne zicem totul pe fata, cu o transparenta de invidiat, putem sta linistit la o bere, fara sa ne simtim ofensati. La cursul de „integrare & cultural awareness” ne-a zis ca are a face si cu geografia tarii (Olanda fiind o tara cu un relief plat ca o clatita…); oamenii sunt mai deschisi si mai directi, iar ierarhie??? ce-i aia? poti sta de povesti cu femeia de serviciu (apropos, nu-i nici o rusine asta si nu esti tu mai „rege” ca-ti sterge biroul in fiecare dimineata cu solutii parfumate). Pot spune clar ca da! din pc meu de vedere e o situatie cu care ma intalnesc mai repede in Romania ceea ce bine punctezi in acest articol. Chapeau! Mi-a placut foarte tare acest articol si sunt curioasa cum ii vom face fata pe viitor (regi sau supusi, e inevitabil ca ne vom lovi de aceleasi tipare vechi, pana le vom aseza in firescul lucrurilor). Cu putin respect fata de orice fiinta vie de pe acest pamant se poate repara: fara sa ma apuc sa-i dau in cap daca vad ca a gresit si sa-i vin in ajutor atunci cand imi cere; sa am incredere in oameni ca pot in primul rand (nu ma bag cu bocancii in viata lor „sa-i ajut” daca nu mi-o cer), sa las oamenii sa comunice nevoi, da! sa-si calce pe orgolii (pt ca suntem campioni la capitolul „orgolii”, crede-ma mai tare ca orice alte natii)sa ajut daca pot si sa ma implic in tot ceea ce fac; rege sau supus fiecare avem responsabilitati pe care daca avem maturitatea sa ni le asumam putem sa le respectam cu demnitate.
@ Roxana – multumim de paralele si de complimente! Paste binecuvantat alaturi de cei dragi!
Am vazut un film la un curs din facultate, imi amintesc doar titlul – „Salaam Cinema”- in care era la un moment dat foarte bine ilustrata aceasta teorie. Deci nu ne e specifica doar noua, romanilor, dar ,din pacate, ni se potriveste manusa! Atunci cand esti asuprit ca supus, ajuns la putere, ranesti dintr-un soi de razbunare. Va recomand filmul cu caldura! Veti observa comportamentul oamenilor in fata unei camere de luat vederi…