Acest articol este o poveste reala. Poate „prea reala”. Recunosc, daca as putea, as schimba acum ceva din povestea asta pentru ca as vrea sa scriu un articol care sa va inspire. Care sa va dea speranta, informatii utile, tehnici de tip „cum sa” sau „cum sa NU”. Viata ne demonstreaza ca lucrurile nu stau mereu cum vrem noi. Si nici Dumnezeu nu poate schimba trecutul.
Dedicatie
Cred ca este primul articol cu dedicatie pe care-l scriu. Asa ca am sa-l dedic, pe rand:
- lui Adrian Ciubotaru, pentru ca stie sa scrie;
- Editurii Curtea Veche, pentru ca stie sa gaseasca oameni care stiu sa scrie;
- tuturor celor care viseaza sa scrie.
2001, Buzau-Bucuresti
O stiti pe-aia „cand aveam vreo 18 ani…”? La 18 ani si ceva terminam liceul si intram la facultate. Veneam din Buzau (locul natal) in Bucuresti pentru a-mi „face un viitor”. Nu asta facem toti la 18 ani? In ultimul an de liceu aflasem de niste lucruri interesante, precum Analiza Grafologica si NLP (Programare Neuro-Lingvistica). De unde aflasem? Bineinteles ca „din intamplare”, cautand pe Internet.
Nu invatasem la scoala despre grafologie sau NLP. Insa invatasem multa informatica si matematica. Asa ca un pitic de pe creier mi-a zis ca nu merg neaparat impreuna. Sau chiar daca merg, trebuie sa le folosesc altfel. Si m-am decis sa caut mai multe despre NLP si Analiza Grafologica. Si marketing.
Si asa am facut, vreo cativa ani
Am venit in Bucuresti si am inceput sa iau la rand cele cateva librarii Humanitas. Si altele mai mici de care nu auzisem. Le-am luat la rand pe toate cate am gasit.
Tin bine minte o zi frumoasa de toamna, o librarie si o domnisoara vanzatoare, prin 2002 sau 2003. Aproape rusinat de frumusetea dar si de ignoranta ei, am intrebat incet, parca fara sa doresc sa ma auda cineva ce vreau: „Fiti amabila, caut carti de NLP, de Programare Neuro-Lingvistica, aveti cumva?”
Initial, nu mi-a raspuns cu vorbe, probabil crezand ca o iau la misto. Din limbajul ei nonverbal mi-am dat seama ca nu au. Ca sa ma asigure si sa nu ma lase nerezolvat, imi spune, la fel de incet: „Mmm… mmh, incercati la raionul de IT, de informatica.”
Raionul de informatica?! Am pus „Multumesc” si am plecat. Dezamagit.
Putere nemarginita si Amaltea
Tin minte cand am gasit, intr-un final, o carte a lui Anthony Robbins, „Putere nemarginita”. Aparuse la Editura Amaltea. Nu stiam atunci… nici valoarea acelei carti, nici nu stiam ca dupa 5 ani voi fi partener de afaceri cu omul care detinea atunci Editura Amaltea, Cristian Carstoiu.
Cartile care m-au educat
La inceput nu aveam bani sa imi comand carti de pe Amazon. De fapt, nici bani de net nu prea aveam eu. Insa ma incapatanam sa citesc carti de dezvoltare personala si in special de NLP. Citeam tot ce prindeam. Tot. Mii si mii de pagini.
Multe traduse de Editura Curtea Veche. Cu timpul, mi-am umplut biblioteca de titluri aparute la Curtea Veche. Dupa un punct, Curtea Veche a depasit numarul cartilor cumparate de la Amaltea.
Si aveam un respect deosebit pentru aceasta editura. Aveam.
Cum se duce respectul pe apa succesului
Pe 14 martie 2009, Adrian Ciubotaru scrie un post pe blogul sau despre editurile care nu-si respecta autorii. Autorii, nu cititorii.
Il vad parca, insa nu-l bag in seama. Piticul de pe creier e setat pe altceva. Piticul stie ca e 14 martie, iar eu pe 15 martie la prima ora trebuie sa plec la Timisoara.
Ziua urmatoare am in Timisoara un seminar foarte important pentru Success University. Astept acolo 50 de oameni, nu pot sa-i dezamagesc. Sunt setat. Sunt focalizat pe obiectiv, vreau sa il indeplinesc, aplic ceea ce m-au invatat mentorii mei… si ce am citit si in cartile de la Editura Curtea Veche.
Succes
Seminarul Success University tinut de mine in fata a 50 de oameni a fost un succes. Nu doar pentru mine, ci si pentru participanti.
La finalul cursului un domn imbracat elegant imi strange mana si-mi spune ceva de genul: „Felicitari. Mi-a placut mult. Va felicit si sper sa ne revedem.” Domnul acela are de cel putin doua ori varsta mea de acum (26). Chiar daca ar fi fost singurul care imi oferea feedback pozitiv, tot as fi fost multumit. Nu a fost singurul, feedbackul pozitiv de la participanti continua chiar si in aceste zile, dupa seminar.
Am reusit sa-mi ating un obiectiv. Si datorita cartilor pe care le-am citit. Si datorita mentorilor mei. Va doresc tuturor sa simtiti macar jumatate din ce am simtit eu dupa seminar, referitor la feedbackul pozitiv din partea participantilor.
Totusi, nu va doresc sa simtiti ce am simtit ieri.
Dezamagire
Piticul meu se trezeste din transa generata de seminar si vede o discutie lunga care circula de zile intregi pe bloguri. Un tip, Adrian Ciubotaru, este amagit, amenintat si (aproape) injurat de o editura. Editura Curtea Veche. Scria despre asta in acel post pe care l-am ignorat, acum insa l-am citit bine.
Oare cum si ce ar trebui sa simt, sa spun si sa inteleg din atitudinea unor oameni care conduc o editura care inseamna (insemna) atat de mult pentru mine?
Lectii invatate
Viata nu inceteaza sa ma uimeasca. Pur si simplu la tot pasul vad aplicate lucrurile pe care le citesc in carti. Lucrurile pe care le „povestesc” la seminariile si trainingurile mele. Si de fiecare data ma minunez.
Ce si cum sa aplicati voi
Sunt sigur ca aveti si voi exemple. Oameni care v-au dezamagit. Oameni care nu va respecta. Oameni si companii care nu isi respecta promisiunile. Branduri care va mint, care nu va informeaza corect, care va ameninta cu procesele (de constiinta).
Nu ma simt in masura sa va invat eu pe voi ce sa faceti in privinta asta. Vreau doar sa va spun ce am invatat si cum aplic eu:
- Oamenii o dau in bara. Desi nu-mi place sa fiu dezamagit, mereu trec peste. Imi iau jucariile si merg mai departe pentru ca oamenii pur si simplu o dau in bara.
- Nu mereu e bine sa intorci si celalalt obraz. Nu stiu voi cum sunteti, dar eu nu sunt Iisus. Nu intorc celalalt obraz. Si nici nu tac din gura. Daca am invatat din carti sa am atitudine, atunci am sa si iau atitudine cand imi dai o palma.
- Educatia se plateste. La fel si greselile pentru ca educatia vine si din greseli. In plus, greselile trebuie asumate, nu ascunse sub pres.
- Daca tot citesti ceva, ar fi bine sa si aplici sa vezi cum functioneaza. In cazul editurilor, lectia ar fi cam asa: daca tot publici o carte, mai intai citeste-o.
- Referitor la viata sociala, respectul celorlalti este fundatia. Respectul se acorda, nu se impune. Iar credibilitatea si integritatea sunt zero fara respect.
Si daca ai ramas fara credibilitate si integritate… mai bine te duci la culcare.
Ceea ce a facut Editura Curtea Veche (prin chiar sefii ei!) este o palma puternica data intregii piete de dezvoltare personala si profesionala din Romania. Este o lectie care demonstreaza ca principiile dezvoltarii personale si profesionale nu trebuie doar traduse, tiparite si citite… ci trebuie APLICATE.
13 răspunsuri
Bravo,
Sper sa mai aud/vad/citesc despre cazul asta si pe alte cai decat online.
Astept cu interes deznodamantul.
Pentru mine este incredibil cum oamenii aia aveau impresia ca noi vom dormi. Adi nu e singur in lupta asta si nici nu va fi vreodata.
Uaaa…super tare ! Incredibil. E expresia aia ‘nu fa ce face popa, fa ce zice popa’…dar…si popa ar trebui sa faca ce zice.
Adica, daca tot publica o multime de carti super-tari (si eu le apreciez) ma asteptam ca oamenii aia sa fi aplicat minimul-minimorum din ideile cartilor. Se pare ca nu prea…Deci, publicam carti sa scoatem bani…si atat. Pacat…
Mmmm… si mie mi-au fost inspiratoare cartile de la CV. Si de la Amaltea, draga Ionut.
Si eu am ajuns , din pacate din experienta, nu din povestea altuia, sa cred ca unii editori nu citesc cartile pe care le publica. Macar din placerea de a se atinge ce ceea ce multi cititori primesc cu bucurie si lauda atat cartea, autorul, cat si publicarea.
Am citit articolul lui Adrian si, ca si toti cei care au un mijloc de comunicare (gura, maini, ochi si… net) dau mai departe sfoara-n tara.
Foarte „diferent” de comment-urile de pe site-ul lui Adrian, acelea care critica autorul, ramane sa nu fim noi iniferenti la incalcarea unor drepturi. Cu atat mai mult cu cat o fac cei care, asa cum spuneai si tu, Ionut, ar fi (dupa asteptarile noastre – oricat de iluzorii ar fi ele) ar fi avand un rol de ‘luminatori” ai ingorantei noastre cea de toate zilele. Oamenii care au adus in casele noastre pe cei care scriu si ne sunt modele, ar fi fost poate primii care sa se fi inspirat din acele publicatii. Ok, ne ispiram noi si facem ce am invatat. Opinie, poate chiar mai mult.
Sincer, vazand un comment la articolul lui Adrian, si mult departe de dorinta de a il ofensa in vreun fel, subscriu la acel comment care dadea ideea unei „colecte” pentru sustinerea demersului juridic ce urmeaza. Poate merge si o petitie sau un alt mod, nu stiu. Mediul „media” e puternic, si noi avem, si aici si in alte parti, acest „empower”, nu?
Care ar putea fi next step? I am ready!
Imi scot la vanzare cartile ce le-am cumparat de la CV; ba nu: le dau pe gratis!!! (iar pe cele de Jacques Salome o sa mi le cumpar din nou de pe Amazon, sau de la alta editura care sa merite).
Adrian Ciubotaru, nu esti singur! Suntem alaturi de tine.
Poate ca nu as fi scris acum, dar m-au durut – omeneste – mai multe lucruri, aici. Chiar daca dezamagirile cu o editura, pentru mine, s-au tinut lant, nu am renuntat la discutiile cu oamenii care sunt in spatele numelui de firma… Nici nu am considerat ca o sustin astfel. Multi oameni au fost la fel ca si mine dezamagiti si m-au judecat aspru ca nu o azvarl din viata mea. Nu aveam nici un interes, e drept, dar daca as fi avut, eu cred ca tot asa m-as fi purtat…
Nu pot sa azvarl pur si simplu ceva din viata mea.
Ceea ce fac acum este sa vorbesc IN PRINCIPIU.
Sa fiu echilibrata, DIN PRINCIPIU.
Sa nu ma arunc in fata orbeste, CA PRINCIPIU DE VIATA.
Am invatat sa fiu echilibrata in gandurile mele, si nu as scrie daca nu as fi fost eu insami dezamagita de cineva chiar in aceasta primavara timpurie.. Bine, de mai multe persoane, dar acum vorbesc de una… Oameni care scriu frumos, dar in ultima vreme , este drept, m-am lamurit de multi oameni care au darul aducerii din condei nu au puterea de inaltare dupa cum au abilitatea de scriere… Pana la a invata ceea ce este respectul fata de oameni… ar cam fi cale lunga… Cred ca primim palme si, chiar daca nici eu si nici cei din jur nu consider ca merit… ceva… ceva trebuie sa imi dea de gandit… Sa respect ca sa fiu respectata: este o varianta.. dar eu vreau sa respect chiar daca nu sunt respectata… Este drept ca unii care s-au aruncat ca vulturii asupra mea au ajuns sa ma inteleaga si sa am o relatie (chiar daca de la distanta, prin net) deosebit de echilibrata…
Ai fost dezamagit de editura, bag sama eu… Din relatia ei cu o terta persoana… I-ai dat sanse, i-ai oferit incredere ca poate avea si ea dreptate, chiar daca crezi ca si omul acela, dl. A.C., avea dreptate?? Ai putea crede ca adevarul este pe undeva pe la mijloc??!! Dai circumstante atenuante??!!
Te gandeste ce bulgare de zapada arunci… cum se face el de mare, la vale?…
Nici dl. A.C. nu cred ca s-a gandit la asta…
Scuzati-ma, si eu am fost dezamagita. Chiar de dl. Adrian Ciubotaru. Omeneste. M-a durut, chiar daca nu eu am fost cea atacata de dansul. I s-a servit raspuns frumos, elegant, cu umor si cu rafinament. Un om pe care nu-l cunosteam (partenerul dlui A.C. de discutie publica) mi-a facut astfel o impresie buna. Am invatat insa sa ma bucur de oameni, dar sa nu ma lepad de ei atunci cand fac gafe… Poate sunt prea tineri, poate sunt prea tumultosi… Poate nu au avut de unde sa invete… Cineva ma face proasta permanent pentru increderea pe care o am in continuare in oameni, chiar daca pastrez o raceala, o distanta care sa le ofere intelegerea ca vreau sa-si schimbe atitudinea. Daca pot. Daca pot eu – le ofer exemplu, dupa cat ma pricep si eu. In primul rand ca sa respect eu, nu pentru ca si ei sa ma respecte. Ar fi o varianta, dar nu o caut eu. Respect pentru ca imi place sa fac asta, ofer circumstante pentru ca imi place sa o fac, din suflet, fara altceva. Ma simt bine atunci cand o fac. Dar sunt ferma in ATITUDINEA RACOROASA fata de ei. Daca au prilejul sa se justifice, e bine. Daca nu – asta e… mergem mai departe…
Retineti, eu nu ma ridic contra dlui A.C. (ca a venit vorba de dansul) si vreau sa spun ca as putea spune asa: dar daca adevarul este undeva pe la mijloc??
Dar daca este un moment in care invat si eu ca trebuie sa fiu atent si cu institutiile (care sunt formate din oameni, in fond), si cu oamenii pusi fata in fata cu institutiile…
Complicate vremuri… Dar pline de invataminte… Nu??!!
P.S. Eu nu as da o carte, ca si cum as arunca-o, tot din principiu…
Mai gandeste- te… nu trebuie sa-mi raspunzi mie acum… gandeste-te in tine, pur si simplu… M-as gandi si la Fahrenheit 451……….
de cateva zile citesc despre acest incident si ii felicit pe toti cei din online care iau atitudine
iar, Ionut
tie iti multumesc in special pentru acest post, deoarece mi-ai desteptat in mine o idee de afaceri care zacea de mult in strafunduri :)
succes :)
completare:
am citit cateva zeci de posturi si articole in sustinerea lui Adrian, dar nu am remarcat inca nici o campanie serioasa in care cuvantul de ordine sa fie `boicot` [avand in vedere ca literatura motivationala, de autodezvoltare este una de nisa, boicotul se poate face destul de simtitor]
sunt curios cine se va incumeta primul
succes :)
Cristiana, mi-a placut comentariul tau si atitudinea ta echilibrata.
Avem nevoie de mai multi oameni cu o astfel de maturitate in abordare, cu un astfel de echilibru emotional si cu o asemenea atitudine reconciliant-pragmatica.
PS: Foare bune sfaturile lui Ionut Ciurea
Ionut,
desi am citit articolul doar azi, trebuie sa spun ca mi-a placut extrem de mult.
e scris cu mintea si cu inima in acelasi timp, intr-un echilibru care e atit de greu de obtinut!
este fara patima si nu arata cu degetul, cum ar fi putut sa o faca.
cit despre problema in sine, aici e vorba de principii si de cuvintul dat. celelalte aspecte (valoarea scriitorului, conditiile refuzului, etc.) sint cu adevarat secundare. daca nu vom invata sa ne respectam cuvintul dat, daca nu vom putea sa stam drept cind bate vintul, totul e in zadar. cu atit mai mult nu vom putea avea pretentia ca oamenii sa ne urmeze…
Ei, Simon… sunt femeie si imi sare si mie mustarul de multe ori… sunt destul de inaintata in varsta si poate ca experienta mea de viata isi spune acum cuvantul…
Oricum, multumesc mult pentru incurajare!! Sa fie pentru multi!! :)
Dragul meu Ionut, ma faci sa rad :) Cum vedem noi paiul din ochii altora si nu barna din ochii nostri.
Editura Curtea Veche a procedat mai putin corect, nu a respectat principiile pe care le promoveaza. Dar tu promovezi aceleasi principii numai ca la un alt nivel, mai inalt gresesti si tu, mai ales cand spui ca nu intorci celalt obraz.
Aici e un principiu foarte mare pe care nu il intelegi( dar despre care vorbesti la seminarii). Prin faptul ca nu intorci obrazul tu consolidezi realitatea din jur si venind la The Secret pe care il promovai intens, tu prin atitudinea ta subliniezi ingrosat o realitate negativa, cand de tine depinde sa creezi alta.
Cum spue si Andy Szekely ce ne ajuta sa ajungem la un nivel ( „atitudinea ” invatata din carti) ne impiedica sa trecem la urmatorul( „sa intoarcem obrazul”)
Hai sa nu criticam pe nimeni. Ce e editura Curtea Veche..o incapere cu multi angajati care au venit dimineata nervosi la servici ca ploua afara, ca s-au trezit tarziu si au intarziat, ca s-au certat cu sotul..care acum vad teancul de foi pe masa ce trebuiesc traduse si se apuca sa o face repede pentru ca vine pauza si vor sa manance sandwichul la timp la o discutie cu celelalte fete. Poate doar unul acolo, directorul sau nu stiu cine alege titlurile si el cunoaste cartile, dar restul doar fac munca. Si probabil ca unul dintre acestia a comentat acolo.