Oamenii trec prin asta la un moment dat. Am vazut ca multi dintre cei care ati comentat aici ati expus aceasta problema. Ce ne facem atunci cand vrem sa facem o schimbare majora in ceea ce ne priveste, dar cei dragi stramba din nas la auzul noilor noastre obiective?
Cum gestionam aceasta situatie? Care ar trebui sa fie pozitia noastra in aceasta adevarata negociere? Stim sa dam dovada de calm si empatie? Stim sa mergem pana la capat si in acelasi timp sa ne mentinem alaturi persoanele importante pentru noi?
Atunci cand ai luat decizia
Cea mai mare si importanta din viata ta de pana acum. DECIZIA. Momentul in care ai realizat ca nimic nu va mai fi la fel. Oamenilor le este frica de aceste cuvinte. Faptul ca pasesc intr-o lume noua ii sperie si ii face sa se indoiasca de propria capacitate de lupta. De propria putere de a indura opozitia. Criticile vehemente si figurile ironice ale celor tolaniti pe marginea jocului.
Ce ne ajuta cu adevarat sa mergem mai departe in asemenea conditii? Forta de care multi rad si pe care o considera insuficienta, perimata si superficiala. Motivatia. Cel mai mare foc pe care omenirea l-a descoperit vreodata. Si n-au decat sa ma critice desteptii pamantului cu teoriile lor sofisticate si acoperite de diplome. Motivatia iti castiga meciul! Este cea care te face sa iti intreci adversarul chiar si atunci cand genunchii ti s-au inmuiat si dau semne ca nu te mai asculta.
V-ati intrebat vreodata de ce Romania a invins Argentina la fotbal la Campionatul Mondial din 1994? V-ati intrebat vreodata de ce Steaua a adus in Romania Cupa Campionilor Europeni in 1986 desi juca impotriva Barcelonei chiar in Spania?! Ati urmarit-o pe Maria Cioncan cum aduce o medalie olimpica la ea in sat? V-ati intrebat vreodata cum a castigat Romania de 4 ori Campionatul Mondial de handbal la baieti? Dar de Nicolae Linca ati auzit? E singurul barbat din Romania care a castigat aurul olimpic la box. Cu o mana rupta si-a invins toti adversarii uluiti de forta supraomeneasca pe care o intalneau!
Craciunul anului 1916 a fost unul trist pentru orasul Focsani si pentru mare parte din Romania. Arogantul general Mackensen a coborat in gara resedintei judetului Vrancea si pur si simplu a zbierat: „In 2 saptamani ne vom bea cafeaua la Iasi!”. Niciodata n-au trecut de Marasesti (20 km mai incolo de Focsani). Mai tarziu, un ofiter neamt avea sa declare socat: „Am fi invins aproape orice natie. Dar voi sunteti periculosi tocmai pentru ca nu respectati regulile razboiului! Cat de nebun poti fi sa ataci la baioneta un baraj care trage in tine?!”.
Aici e cheia de fapt. In a nu respecta regulile jocului! In a ataca la baioneta niste adversari inarmati pana in dinti si care au calculat orice. Mai putin nebunia din tine! Mai putin leul ranit care a luat fiinta putin cate putin. In fiecare zi in care a indurat prostia, neglijenta si lipsa de viziune a celor din jur.
Bine, bine. Dar ziceai ceva de familie!
Daca as fi din partea starii civile v-as zice ca familia este celula de baza a societatii si ca statul o apara (as vrea sa vad si eu asta!). Dar nu sunt. Sunt doar eu. Si va spun ca treaba e delicata. Chestiunea poate fi privita din mai multe perspective. Parintii isi fac griji de obicei. Multe griji. Vor sa va fie bine. Sa reusiti in viata. Partea proasta e ca ei va vorbesc despre viata asa cum o vad ei.
Romania zilelor noastre se confrunta cu mai mult decat un conflict intre generatii. Domeniul dezvoltarii personale castiga tot mai mult teren. Esti pe Empower.ro, deci esti de acord cu acest lucru. Daca noi am fi avut 50 si ceva de ani sau mai mult si am fi trait mult timp sub regimul comunist, oare cum am fi gandit in ziua de astazi? Eu nu sunt asa convins ca mi-ar fi fost usor sa intru pe Empower. Nu sunt sigur de faptul ca astazi as mai scrie despre motivatie, gandire pozitiva si Marketing.
M-am intrebat de multe ori cum ar fi aratat viata mea daca m-as fi nascut cu 30 ani mai devreme. De asta trebuie sa o lasam mai moale in momentele in care avem impresia ca suntem stapanii adevarului absolut. Nimeni nu e. Si nici n-a fost vreodata. Oamenii se cearta pentru ca au impresia ca dreptatea e de partea lor. Dar aproape niciodata nu e in totalitate asa cum spun si cred ei. “Dreptate”, “adevar” si “solutie” sunt cuvinte ce nu suporta culorile alb si negru.
Bun, si totusi ce facem atunci cand cei de langa noi ne ironizeaza pentru noile noastre “apucaturi”? Ne vedem de treaba. Fara miscari radicale si ireconciliante. Fara cuvinte grave. Si fara resentimente. Daca vor putea fi alaturi de noi atunci cand ne vom desavarsi opera cu atat mai bine.
Dar nu trebuie sa cedam vreodata in lupta de a-i convinge de faptul ca putina gandire pozitiva, o farama de atitudine, putina motivatie si putin personal branding nu le va dauna in nici un caz. Poate ca uneori vom avea impresia ca ne luptam cu morile de vant. Dar in acele momente, sa ne aducem aminte de clipele in care si alti oameni au avut rabdare cu noi si au contribuit la persoanele care suntem astazi.
Inchei acest articol printr-un indemn. Fiecare dintre noi este un fulger! Fiecare dintre noi merita tot ceea ce este mai bun in aceasta lume. Si nu, nu sunt de acord cu pesimistii care incearca sa nege aceste lucruri.
Poate ca uneori comportamentul nostru lasa de dorit. Poate ca uneori suntem deficitari la anumite capitole. Dar asta nu inseamna ca nu suntem oameni. Da, chiar si atunci cand iti voi fi antipatic, adu-ti aminte ca si eu sunt om. De aici pleaca relatiile interumane. Si de aici porneste fericirea.
Dedic acest articol in memoria bunicului meu de care pe zi ce trece imi este tot mai dor.
36 de răspunsuri
Superb tot ce-ai scris, nu am cuvinte… Si m-ai facut sa-mi amintesc si de bunicul meu de care tot asa mi-e dor, pentru ca era singurul om care a crezut vreodata in mine si in idealurile mele. Chiar merita sa fii fulger, nici n-as vrea sa fiu altceva :)
Nu pot sa reprosez nimic nimanui din familie si nici macar vremurilor trecute (nu sunt chiar asa de batrana, dar nici foarte tanara nu mai sunt) ca sunt asa cum sunt , ca au fost momente cand mi-am plas de mila, ca au fost si mai multe momente cand am simtit ca stiu, pot si vreau sa fac un anumit lucru, ca am inceput si am terminat o facultate ( nu stiu de ce am impresia ca asta nu conteaza foarte mult pentru voi – si poate nici pentru mine) la o varsta la care altii profeseaza de ceva vreme. Asta a fost neimplinirea de adolescenta cuminte, studioasa, deloc rebela…Daca am fost motivata , a fost pt ca doream sa imi arat ca pot -si am putut si cel mai important ca am studiat (am auzit odata o vorba=studentul nu invata, studiaza), ca mi-a placut si privind in urma as spune ca nici macar nu am depus efort pt asta. Si daca nu va folosi prea mult la ceva , ii va folosi fiului meu, „bucata mea de Dumnezeire”-asa ii spun de mic- care sper ca a invatat ca nerenuntand atunci cand iti este greu si poate fara sprijin(eu m-am bucurat de sprijinul familiei mele), impotriva unor prejudecati sau „judecati” poti sa ajungi sa-ti realizezi orice vis. Imi doresc sa fie tot ceea ce eun n-am putut, dar mai presus de asta imi doresc sa fie ceea ce-si doreste el.
Cat despre bunicul tau, sunt sigura ca te urmareste si e mandru.
Multumesc, Vero! :)
Oamenii care au crezut si cred in noi sunt cei care ne imping inainte atunci cand drumul pare ca s-a blocat. Sunt cei carora avem datoria de a le fi recunoscatori.
Fulgerul e singura optiune! :)
Ioana, sunt convins ca fiul tau va reusi lucruri nemaipomenite! :)
Dar de ce gandesti ca tu n-ai putut? Stii ce varsta avea colonelul Sanders atunci cand a fondat KFC? 65 ani :) .
Asa ca ai toate motivele sa zambesti si sa lupti in continuare pentru tot ceea ce iti doresti. Stiu, nu e usor si in jur sunt multi pesimisti(care isi spun realisti :D ). Dar e viata ta, nu a lor.
Si ai dreptul de a-ti urmari visul! :)
zau, daca nu te iubesc!
Multumesc pentru aprecieri, Ioana! :)
Si noi ne iubim cititorii :) . Pentru asta exista Empower.ro!
Nu am cuvinte sa va multumesc pt tot ce faceti aici. Ma regasesc aproape in toate articolele ce le scrieti.Site-ul vostru e un punct de reper pt mine (si pt altii sunt convinsa), ca sunt pe drumul cel bun.Am multe vise o parte le-am implinit,iar in cateva luni o sa-mi implinesc altul.Puterea cuvintelor voastre imi da energie si certitudinea ca ceea ce fac ,fac bine.Imi doresc ca intr-o zi sa fac parte si eu dintr-o asemenea echipa.Felicitari
Nici eu nu am cuvinte sa te laud pentru comentariile tale, Narciza :P .
Punctele de reper in viata sunt cele care ne definesc in multe privinte :) . Visele se vor implini cu siguranta. Daca intalnesti pe cineva care nu va fi de acord, sa ii spui de Empower.ro :) .
„Daca noi am fi avut 50 si ceva de ani sau mai mult si am fi trait mult timp sub regimul comunist, oare cum am fi gandit in ziua de astazi? Eu nu sunt asa convins ca mi-ar fi fost usor sa intru pe Empower. Nu sunt sigur de faptul ca astazi as mai scrie despre motivatie, gandire pozitiva si Marketing.”
De ce ne superi Ovidiu?:))
Bineinteles, glumesc dar trebuie sa corectez! Varsta este doar un numar…. de ani, sau mult mai multe secunde, dar „fulgerul” exista atata timp cat traim (suntem vii ca materie pe acest pamant). Fulgerul creeaza vise si visele creeaza starea de fulger.
Are dreptate Ioana.
Te iubim Miroane!!!!!!
:) :) :) :) :) :) :) :P :P
Deci(stiu, nu trebuia sa incep cu deci :P ) , varsta este in inima si atitudinea fiecaruia dintre noi.
Sunt total de acord :) . Matematica intervine doar atunci cand vrem noi sa intervina. Fulgerul creeaza vise. Si le implineste! :)
Un articol fantastic! Da-mi voie sa-l apreciez cu atit mai mult cu cit eu am 57 de ani si am trait o parte a vietii in comunism. Int-adevar visele se vor implini daca credem cu tarie in ele si nu ne indoim nici macar o secunda ca asa e. Universul ne raspunde la absolut toate gindurile, cuvintele si actiunile noastre. Deci e bine sa fim constienti de ce puteri avem. Sa fim noi schimbarea pe care o dorim in lume, ca sa-l citez pe Gandhi!
O cititoare fantastica! :P
Gandhi avea mare dreptate. De aici pleaca totul. De la noi insine. Si de la curajul de a infrunta un mediu ostil si reticent la schimbare.
Felicitari pentru puterea ta de lupta, Eugenia!
Acesta e adevaratul vis :) .
Chiar daca nu mai am timp sa scriu… eu tot mai sunt pe aici, cititoare la ore matinale sau tarzii in noapte … Despre mine, si varsta mea, si oboselile mele stiti deja acum… Este o bucurie sa te vezi cuprinsa in astfel de hore si sa ai puterea de a cuprinde si pe altii in ele…Tot timpul ma lupt cu oameni care cred ca la 50 – 60 de ani viata s-a terminat… Macar si unul l-am intors inapoi din astfel de incredintari, antrenandu-l in VIATA, macar si unul pe an daca reusesc si tot e ceva…. Printre aleile pe care ni se plimba pasii va numarati si voi, iar daca eu nu ma omor cu felicitarile , daca va fac deschidere catre noi si noi oameni inseamna ca aprecierile mele sunt mai mult decat cuvinte… Ceea ce nu inseamna ca nu apreciez si cuvintele…
Este drept ca multi oameni ne cred pe noi, cei mai argintati, plini de diverse incapacitati, pentru ca le dovedim, obositi de multe ori de aripi taiate si nu de munca intelectuala… E normal… dar suntem multi cei care incercam sa ridicam pe cei cu aripi frante… Si cel putin cate 1-2 pe an reusim, iar cei ridicati si imputerniciti astfel fac acelasi lucru, la randul lor…
Nu este chiar de loc putin…
Nefericirea este ca am in jurul meu tineri care au dureri si gandiri de oameni ca de 80 de ani…
Dar asta este alta poveste…
M-am codit mult pana ce am luat hatararea sa va mai spun ceva, pentru ca eu cam sunt specializata in partea spirituala si nu vreau sa intru toata ziua buna ziua peste voi. Imi cer scuze chiar pentru cele trecute.
Asadar: din punct de vedere spiritual – adica, concret, al evolutiei spiritelor intrupate care suntem noi, de fapt, pe Pamant – VENIREA COPIILOR PE LUME ARE O DUBLA REPREZENTARE:
1. o aplicatie care se consolideaza, privind armonizarea omului cu societatea in mijlocul careia se naste – prin educatia pe care parintii si rudele, educatorii (indiferent de gradele invatamantului) o ofera generatiei noi. ‘Povestind’ si corectand prin canalizari succesive manifestarea copilului pe toate caile lui de concentrare, parintele si educatorul de orice fel isi consolideaza propriile manifestari si… ar trebui sa nu vorbeasca papagaliceste generatiilor noi, ci sa isi dezvolte perceptiile de observare a propriilor greseli, proprii sau preluate de la generatiile anterioare, care l-au format si pe el candva. Sa se dezvolte el insusi permanent, sa vrea sa o faca, sa se autocorecteze in functie de noile directii de studii si aplicatie pe care le aduc…
2. …. generatiile noi !!! Da, si exista si astfel de parinti, si astfel de educatori… rari dar exista! Copiii nu sunt spirite care se nasc odata cu corpurile lor, cum stipuleaza anumite invataturi, ci sunt spirite batrane, care au multa experienta, dar se manifesta prin corpuri mici, formatate treptat, in timp ce mentalul si emotionalul se formeaza pe calapodul societatii. DIN ACESTE FORMATARI, EL TREBUIE SA-SI ADUCA NOUL APORT. IAR SOCIETATEA SA FIE NUMAI OCHI SI URECHI LA CELE NOI PE CARE LE ADUC EI. SA NU-I CONSIDERE CACACIOSI (scuze, mii de scuze, dar acesta este relitatea din nefericire, aud acest lucru aproape zilnic…) CI INVATATORI SI PUTERNICI CREATORI… GENERATIILE CELE NOI FAC DE FAPT ADEVARATA EDUCATIE A CELOR VECHI, LA CARE CU TOTII TREBUIE SA FIE IN EGALA MASURA PARTICIPATIVI, CREATIVI, INVENTIVI, VENIND FIECARE CU EXPERIENTA SA IN ORICE DOMENIU.
Ne miram ca tinerii sunt agresivi? Eu cred ca nu trebuie sa ne miram. Daca ne uitam la politicienii in varsta, sunt ingrozitori de agresivi…Si din cauza lor lucrurile merg prost in intreaga lume, nu neaparat numai la noi… Numai cu propriile ‘arme’ ale vechilor, tinerii pot rupe AGRESIVITATEA CELOR BATRANI. Candva tinerii au rupt generatiile vechi cu FORTA IUBIRII, CANTECULUI, si se tineau in forte numai cu bautura si cu droguri. Da, comunistii ne-au invatat sa desconsideram generatia ’66 – generatia hippy – dar eu nu cred decat ca ei au schimbat lumea… Si nicidecum in rau…
Cati profesori de fizica sau de filozofie spun azi elevilor lor: ‘Ce naiba stim noi, de fapt?!’ Punct.
Cristiana, iti multumim mult! :)
Faci o treaba minunata! Asa este. Si o persoana schimbata intr-un an reprezinta un succes imens. Atitudinea si constiinta sunt lucruri de mare pret pe care multi dintre oameni le uita.
Se complac intr-un fel de resemnare stranie. Ciudata pentru varsta si potentialul lor. Si oare, ce inseamna varsta? Ceea ce tu esti ca om, asta inseamna.
Se lasa invinsi de griji si de tot felul de inchipuiri prostesti.
Meriti toate laudele din lume pentru ceea ce faci! :)
De ce sa iti ceri scuze? Noi ne bucuram atunci cand iti exprimi opiniile pe Empower :) . Partea spirituala a vietii este povestea frumoasa a fiecaruia dintre noi.
1. Cati dintre parintii din Romania fac asa ceva? Pe la inceputul lunii iunie am scris un articol pe aceasta tema. Sunt multi parinti care incearca sa isi faca proprii copii sa traiasca viata pe care ei au trait-o. Sa gandeasca la fel. Sa se poarte la fel. Sa viseze(daca) la aceleasi idealuri.
2. Exista.
Trebuie sa fim participativi si creativi cu totii, dar pentru asta trebuie sa castigam o lupta grea de tot. Cu propriile prejudecati.
Nu doar tinerii sunt agresivi, Cristiana. Oameni de toate varstele sunt agresivi. Ai dat un exemplu foarte bun cu politicienii. Si sportivii sunt agresivi. Si managerii din sport sunt agresivi. Si profesorii la scoala(unii si uneori) sunt agresivi. Asta ca sa nu mai spun ca si preotii(unii si uneori) sunt agresivi(astept Inchizitia sa ma critice :D ) .
Foarte putini profesori vor spune asta vreodata.
– sfaturi pentru cei mari de la cei mici
Cristiana Alexandra este un psiholog clinician de foarte buna calitate. Ei i-am recomandat Empower (si stiu ca a recomandat si ea mai departe), iar voua va recomand saitul si blogul ei.
(Ei, chiar despre acesta inchizitie vb si eu !!! Uneori religia aplicata se departeaza de adevarata spiritualitate – de adevarata inmielushire a sufletului (imblanzirea, inmuierea… hm…cashcavalizarea sufletului impietrit de dogme si prejudecati !!!… ce frumos suna, nu?!).. Religia din vechi scripte, ofera, atat cat a mai ramas, metaforizari ale unor fapte/ganduri/evenimente reale si concrete, daca am avea cunoastere mai multa am vedea ce se afla in spatele usilor bine-de-tot-inchise)
Inca o data, multumim Cristiana! :)
Si eu multumesc, om bun!
:)
Absolut de acord! Iti vezi de treaba!
Nu poti schimba familia in schimb te poti transforma tu. Si apoi poti oferi superbe sanse ca si ceilalti sa se transforme. Iar daca promisiunea viitorului este foarte clara si daca ceea ce numim magie interioara functioneaza atunci si ceilalti vor incepe sa se stransforme.
Alex http://www.dezvoltarepersonala.alextita.com
Sunt onorat de vizita si comentariul tau, Alex! :)
Mult succes in tot ceea ce : ) .
In tot ceea ce faci :) .
Bine v-am gasit in primul rand :) Nu stiam despre existenta acestui site, am aflat de la Cristiana prietena mea cea energica si vivace:), e dragut si instructiv ce faceti aici. Felicitari! :)
Apropo de fulger si de reguli…. Niciodata nu mi-au placut regulile si am respectat doar ce mi-a dictat bunul simt sa respect. Ma incadrez in categoria „oameni rebeli”. Tocmai am gasit o carte superba a lui Adrian Nuta (caruia ii si fac reclama pe aceasta cale, il iubesc efectiv, sunt fanul lui declarat – oricum cred ca are o gasca intreaga :)), „Mai mult de 10%, unitatea verticala a creierului”. Pentru cine nu stie, Adrian Nuta este psiholog, preda si la Catedra de Psihologie a UB si are un CV prea lung ca sa-l amintesc aici, oricum nu CV-ul lui m-a impresionat ci forta care iese din cuvintele lui. Am gasit in cartea asta explicatii „stiintifice” despre „reguli” si „obisnuinte”. pe care le-am digerat foarte bine, tinand cont de factura mea preponderent mistica (90%). Cred intr-adevar ca puterea obisnuintei este foarte mare si asta pentru ca obisnuinta sapa o albie adanca prin care curge fluviul manifestarii reflexe (mai mult sau mai putin reflexa… ). Ca sa poti rupe regulile trebuie sa iesi din aria reflexului conditionat, sa devii alert, atent, constient, lucid…. De multe ori ratiunea nu te ajuta prea mult pentru ca e si ea subordonata spiritului de turma (ce fac toti, aia trebuie sa fac si eu). Trebuie sa iesi cumva de sub incidenta turmei …. exact cum spuneai tu Ovidiu, o sa te citez cu tot cu fraza care mi-a sarit in ochi cand am citit articolul tau :) :
„Bun, si totusi ce facem atunci cand cei de langa noi ne ironizeaza pentru noile noastre “apucaturi”? Ne vedem de treaba. Fara miscari radicale si ireconciliante. Fara cuvinte grave. Si fara resentimente. Daca vor putea fi alaturi de noi atunci cand ne vom desavarsi opera cu atat mai bine.”
Propozitia „Ne vedem de treaba” e un indiciu de inradacinare in propria simtire… Nu e foarte usor sa ne vedem de treaba, de multe ori fortele pot fi inegale, forta de a-ti vedea de treaba si forta impotrivirii aratata de ceilalti. Cine iti da forta de a ramane vertical oare? O fi acea energie a „fulgerului” interior, aceasi neclintire care a creat un zid de netrecut la Marasesti?
Hmmm… Empower este un sport care se poate practica cu voiosie pe orice anotimp, indiferent de varsta, profesie, religie, sex, nationalitate si cultura !!!
Singurul lucru de care inca nu m-am lamurit ramane in continuare… de unde luati fratilor emoticoanele astea ?????(!!)… (in lipsa…emoticon ‘rade de se prapadeste’ !!!!)
Cristiana, pui semnele pur si simplu si lasi spatiu inainte si dupa :) :P .
Oana, ai dreptate.
Nu e deloc usor. Dar e frumos de tot sa mergem pana la capat in ciuda adversitatilor.
Multumim pentru sustinere! :)
Da! Si daca-ai stii cata dreptate ai….eheeeeeeee. Dar de la teorie la practica, din pacate , este o cale atat de lunga si de spinoasa cum nu-ti imaginezi. Fiecare dintre noi este un fulger, pentru cine?! pentru noi insine sau pentru ceilalti?! As vrea sa cred ca sunt mai mult decat un fulger, care este trecator, de maxima intensitate si lumina-ce-i drept, dar trecator. Gandirea pozitiva se dobandeste, noi fiind predispusi gentic ( parerea mea) la o gandire negativista prin excelenta , si stii de ce? cred eu ca Pacatul Originar si-a pus serios amprenta pe „gandirea” noastra. Parintii ne spun intotdeauna : nu e bine sa…., nu crezi ca aceste: nu e bine, nu e voie etc ne marcheaza fara sa vrem?! eu zic ca da.
A avea o familie este o chestie uluitoare, pentru ca presupune multe lucruri in afara de cele pe care le cunoastem. Este vorba de renuntare si de dezvoltare in acelasi timp: renunti la EU si te dezvolti ca NOI. Stii cat de grea e treaba asta?! Cumplita, insa aici intervine frumusetea, tocmai greutatea asta e tot farmecul si te uiti in urma si vezi ca numai asa puteai sa iti dezvolti atitudinea si gandirea asta pozitiva de care aminteai.
Ovidiu ! fii atent :D !!!
:) :) :) :) :)
Bobitza, e foarte greu sa gandim 24 ore din 24 pozitiv :) .
Tocmai din acest motiv, oamenii care reusesc sunt cel putin cu un pas inaintea celorlalti. Si au parte de o implinire sufleteasca extraordinara! :)
Si eu cred ca a avea o familie fericita este un lucru minunat si care nu poate fi inlocuit de nimic pe aceasta lume :) .
Cata iubire :D
Parerea mea e ca experienta te invata, te dezvolta si te face mai puternic. Pentru experiente si dezvoltare, trebuie sa fi deschis schimbarii, chiar si la 65 de ani. Sa acepti cu bratele deschise schimbarea, dupa cum spuneai si tu, cu atitudine pozitiva si motivatie.
Gandeste schimbarea ca fiind o lectie vesnica din care vei invata continu, iar atunci nu iti va mai fi frica de nimic,
Mult succes !
Multumesc!
Mult succes si tie, Caline! :)
Stii ceva ? Am 70 ani, am trait 50 ani sub comunism , sunt fericita in fiecare zi cand primesc articolele de pe Empower si le apreciez exact ca ceea ce sunt, vorbire plina de suflet si inteligenta !
Poate varsta mi-a subrezit cate ceva din ambalaj , dar nu mi-a diminuat nimic din entuziasm si pasiunea cu care intampin fiecare zi ca pe un dar de nepretuit ! Nu cred ca varsta are totusi chiar atat de mare importanta in pastrarea entuziasmului , mai degraba important este daca te simti invins prea usor , importanta este capacitatea de a descoperi frumusetea existente aproape in orice colt al vietii si de a te bucura de ea… Va multumesc tuturor pentru ca imi inseninati mintea si sufletul !
Si noi iti multumim ca esti alaturi de noi, Dorina :) .