Si noua ne este la indemana sa lovim cu sete! Nu doar reprezentantilor macromediului. Intr-o lume in care “da bine la imagine” sa te declari pacifist si mereu iertator, campionii ne lasa uneori cu gura cascata. Ofera raspunsuri de o simplitate uluitoare si dezarmanata la intrebari de la care initial se asteapta raspunsuri cu iz de solutii universale si efecte miraculoase.
Lance Armstrong, omul care a ramas in viata pedaland
Era un ciclist talentat, dar rasfatat. Mereu la un pas de performanta, dar aproape de fiecare data trecea pe langa. Pana in ziua in care medicul i-a spus ca are cancer la testicule. Boala era intr-un stadiu avansat, se extinsese la cap si plamani. Urmatorul dialog spune totul:
Lance Armstrong: Esti sigur ca e bun diagnosticul?
Medicul: Da.
Lance Armstrong: Cum poti fi atat de sigur cand e vorba de asa ceva?
Medicul: Sunt atat de sigur incat am si programat operatia la cap pentru maine dimineata la ora 7.
– din cartea sa “Fiecare secunda conteaza”)
Avea 25 de ani. Dormea 20 de ore din 24 si credea ca nu mai avea de trait mai mult de 3-4 luni. Cancerul la testicule ii loveste pe barbati cu o duritate mai greu sesizabila la o prima vedere. E un verdict nemilos si care refuza sa livreze sperante.
Si totusi a scapat. A suferit mai multe operatii, a fost prieten luni intregi cu voma si caderea parului. Dar a ramas in viata. Si asta l-a schimbat pentru totdeauna.
Apoi, a castigat de 7 ori consecutiv Turul Frantei – cea mai dura si mai importanta competitie din lumea ciclismului. A fost acuzat de dopaj. Concurentii sai si ziaristii francezi refuzau sa accepte cu usurinta colosala reusita a unui american care a luat an dupa an medalia de aur, venind de la cativa metri distanta de morga. Timp de 3 ani de zile a fost cercetat, a fost trezit din somn noaptea de controalele inopinante, i s-a luat sange, a dat probe de urina, l-au incoltit din toate directiile. Dar nu au gasit nici macar o urma de substanta interzisa in corpul sau. (Chiar asa, mereu m-am intrebat ce ar trebui sa pateasca oamenii care acuza pe nedrept. “Ne pare rau” e o insulta din punctul meu de vedere.)
Lance Armstrong a infiintat o fundatie de lupta impotriva cancerului. A inceput sa le explice oamenilor ca sunt 250 de forme diferite ale acestei boli! Ii incurajeaza zi de zi, strange bani pentru lupta impotriva bolii. Si pe cat posibil, le raspunde acestora la intrebari. Aici insa intervine ceea ce scriam in debutul articolului.
Oamenii vor sa afle pas cu pas cum a procedat, vor o reteta universal valabila. Si, mai ales in situatia in care se afla, sunt absolut de inteles. Doar ca viata e mai complicata decat vrem uneori sa recunoastem. Muncesti, dar nu reusesti intotdeauna. Faci tratament, dar nu mereu te vindeci. Ai vise, dar nu intotdeauna acestea ti se transforma in realitate.
Trebuie neaparat sa spun asta, chiar daca nu e foarte estetic. Esecul e uneori mai puternic decat reusita. Si, de multe ori, asta nu are de-a face cu noi. Pur si simplu asta e viata.
E frumos sa credem ca ne putem asuma responsabilitatea pentru orice. E poetic sa fim convinsi de faptul ca intotdeauna depinde doar de noi sa reusim. Numai ca proza realista e scrisa in volume mai groase. Este important sa retinem asta. Atentie, nu sa o folosim drept scuza! Dar sa stim ca sunt situatii in care chiar am facut tot ce a depins de noi si totusi au castigat altii. Si ca aici deja nu mai avem vreo vina.
Lance Armstrong povesteste ca multi oameni pleaca dezamagiti in urma discutiilor cu el. Cand e intrebat cum a invins boala, ciclistul american raspunde:
Vreti o declaratie frumoasa, cum ca am avut credinta si am fost salvat? Cred intr-o forta suprema, dar fara sa am intentia de a jigni pe cineva, eu am scapat fiindca pur si simplu am urmat tratamentele, am avut medici foarte buni. Si am avut foarte mult noroc.
Poate ca nu e un raspuns epocal si de pus in rama. Dar sunt cuvintele unui om care a deschis usa de la morga si apoi a fugit injurand! Omul care a promis ca ii va face sa isi inghita acuzatiile pe toti cei care ii vor mai deranja linistea familiei.
12 răspunsuri
Ovidiu, felicitari pentru articol!:)
Lavy, cuvintele tale ma incurajeaza sa merg mai departe si sa caut tot timpul sa progresez.
Iti multumesc mult si iti doresc o zi plina de realizari :) .
Buna, Ovidiu! Buna, la toti !! :)
Eu o sa va povestesc foarte pe scurt performanta unui roman care a refuzat sa faca operatii si chemioterapie, chiar si atunci cand a fost ‘lasat la vatra’cu doua luni de viata maxim in posesie, dupa parerea tuturor medicilor. Cancer tiroidian. Mai cunosc si alte cateva cazuri – ovarian, de prostata, ciroza, stomac… Dar sa ma opresc doar la unul singur. Omul auzise de urinoterapie, i-a fost ingrozitor de greu sa se lase de carne, de sare, de orice toxic din alimentatia sa, drept pentru care – in final – sa-si invinga sila, a spus el, a fost cam floare la ureche…
Toti cei pe care ii cunosc si au trecut prin asa ceva… eu ii consider campioni… Cati dintre noi ar face?? Eu cred ca putini… Mai exceptional mi s-a parut medicul care i-a spus omului nostru (erau rude de familie, altfel poate ca nu ar fi avut curaj… nu stiu, de ce sa vorbesc prostii)despre urinoterapie.. Omul vindecat a devenit un fel de invatator pentru cei care ajung la el cu astfel de greutati, chiar daca nu in faze terminale, mai ales suferinzii de ficat, se pare ca intregul proces de purificare este benefic tocmai ficatului…
Cred ca fiecare dintre noi suntem campioni pe viata la ceva… Mai ramane doar sa descoperim la ce….
Da, sunt cazuri pe care unii le numesc ‘vindecari miraculoase’. Probabil acesti oameni reusesc sa se conecteze atat de puternic cu Forta din ei incat inving orice obstacol. Un exemplu pentru noi…
Cristiana si Marius, ma bucur ca stiti si voi asemenea oameni. Cred ca lumea are mai multe sanse de evolutie cu exemple pozitive reale.
Multumesc :) .
Salut Ovidiu, te salut Cititorule,
Imi place viziunea prin care pot sa aleg SA ACCEPT ca uneori oricat de mult m-as zbate, concentra, munci pot sa sfarsesc prin esec. Imi da un sentiment de pace interioara.
Eu am totusi o credinta in care folosesc generalizarea in favoarea mea… Daca ma ocup de ceva, cred cu toata fiinta mea si actionez, pana la urma ajung la rezultat. Important este sa stiu dinainte motivele pentru care vreau s-ajung acolo. Altfel e poate un esec… :)
Apropos de Lance si citatul lui remarcabil legat de medici… Si-n medicina e ca si-n coaching… E important sa crezi ca poti sa-l faci bine be pacient, restul e datoria lui. In coaching asta se traduce total diferit. E important sa crezi in MARETIA clientului tau si ca poate.
Dupa aceea e treaba pacientului sau a clientului sa aibe CREDINTA…
iar tu Ovidiu, scrii matur si intelept. Daca mai uit adanc in tine, eu cred ca esti deja matur si intelept.
success tie si tuturor,
i
Ioan Nicut, iti multumesc pentru cuvintele frumoase si interesantul comentariu.
Te mai asteptam pe la noi.
Draga Ovidiu,iti citesc articolele si ma incarc cu multa energie de fiecare data.Am urmarit si eu destinul marelui ciclist din ceea ce s-a scris in presa si am ramas uimita de puterea cu care acesta a luptat cu boala. Felicitari ,Ovidiu! Am remarcat un cititor de exceptie pe Empower:Ioan Nicut.Subscriu parerii lui despre tine ;intr-adevar scrii matur si intelept!
Ce parere aveti despre cei care previn boala (la nivel emotional, mental, fizic)?
Exista acei anonimi care fac viata frumoasa si sanatoasa pentru ei si pentru cei din jurul lor.
Pur si simplu stiu sa traiasca armonios.
Azi am gasit ceva uluitor. Si stiu ca nu ei sunt singurii, dar atat am scotocit doar azi…
Minunat! Niste zburatori adevarati!
http://www.youtube.com/watch?v=2FSnalrPYpc
http://www.youtube.com/watch?v=LnLVRQCjh8c
Bucurati-va!
Mikka, m-ai facut sa plang!!! Multumesc pentru ca ne-ai impartasit aceste imagini!
Da,Hand in Hand circula de doi ani, dar de fiecare data cand il vad plang si eu. Insa nu am vazut filmul cu fata cu 4 degete, l-am trimis acum tuturor prietenilor mei.
Dar mie mi s-a parut cel mai impresionant caz cel al unui roman fara picioare de loc si cu brate pana la coate – a fost dat si la TV imediat dupa revolutie. Venea in Obor si vorbeam cu dansul, era uimitor ce putea face cu cioturile acelea, el facea gospodaria (aratasera la TV cum curata cartofi… Doamne! cu o dexteritate uluitoare), facuse si crescuse doi copii (normali, frumosi si sanatosi, i-a aratat cum stateau la o tigara cu tatl lor, vorbind si razand ca tot omul!!!), in timp ce sotia mergea la serviciu… Avea o fatza uluitor de nobila, frumoasa, barbateasca… Cand ii spuneam ca ii dau un ban cu tot respectul, se lumina de parca sufletul lui zbura… uluitor de-a dreptul…