Sa fim originali cu orice pret
Vorbind cu un prieten fotograf am exprimat ceva la care ma gandeam de mai mult timp. Contextul: el este un fotograf profesionist, isi castiga existenta din asta si posta din cand in cand fotografii pe un site. Acolo sunt foarte multi amatori care nu l-au intrebat niciodata cum reuseste sa faca fotografiile sa arate atat de special, insa de multe ori au criticat pe altii, ei nefiind profesionisti pentru a avea un cuvant de spus.
Asa ca, suparati fiind pe ei si observand ca regula asta, de a nu intreba cum reuseste pe cineva mai bun decat tine, se aplica in general romanilor, am spus: avem impresia ca singura modalitate de a avea succes este sa fim originali.
Cred ca a devenit o obsesie la noi acest lucru, sa fim originali cu orice pret. Nu ne uitam nici in stanga, nici in dreapta, decat cu coada ochiului, si atunci cu invidie, cand vedem ceva mai stralucitor la altii. Privim doar inainte, ceea ce este bine intr-un fel, pentru ca avem un scop, insa nu vedem cateodata ca iesim de pe drum si mergem aiurea, doar din dorinta de a fi altfel. Si a fi „altfel” se traduce prin a fi „original”…
O tehnica aplicata in managementul proiectelor se numeste benchmarking. Ea spune ca atunci cand vrei sa lansezi un proiect sau sa-ti imbunatatesti productia, e bine sa compari ce ai cu alte proiecte similare de pe piata, eventual cu cele ale concurentei. Astfel, gasesti proiectul lor, incepi sa-l analizezi, ii gasesti lipsurile, incerci sa le elimini si adaptezi ce ai invatat proiectului tau.
Japonia a fost prima care a folosit tehnica benchmarking
Dupa al doilea razboi mondial Japonia a renascut. A invatat de la ceilalti, a studiat realizarile lor tehnologice, procesele economice, sociale, culturale si le-a preluat pe cele de care a avut nevoie. A examinat atent cele mai bune institutii din lume, a selectat si a adaptat. In cadrul fiecarui domeniu de activitate un numar de experti au urmat cursuri de specializare in strainatate, de unde au adunat exemple, pe care apoi le-au implementat.
Unde a ajuns Japonia acum? Produsul National Brut este de patru ori mai mare decat al Chinei, in conditiile in care populatia este de 10 ori mai mica. Detine 30 de procente din rezervele financiare ale lumii, este cel mai mare exportator de capital, detine intaietate in mai multe ramuri ale industriei, are o economie ce reprezinta doua treimi din cea a SUA, desi are o suprafata mai mica decat cea a Californiei.
Au fost originali? Da, in solutia pe care au adoptat-o. Aceea de a constientiza locul in care se afla, dupa cel de-al doilea razboi mondial, de a studia cu atentie reusitele altora si de a selecta si adapta pentru ei modele deja consolidate la care ceilalti au ajuns.
Sa invatam de la ceilalti cu orice pret
Avem in jurul nostru exemple de succes la discretie. Indiferent daca suntem fotografi si putem discuta cu profesionisti ai fotografiei prin intermediul unui site dedicat, daca suntem oameni de comunicare si avem acces la blogurile celor care lucreaza cu succes in domeniu, daca suntem contabili, programatori, traducatori, profesori sau orice altceva, intalnim frecvent oameni de la care putem invata.
Daca lucram intr-o companie si admiram un coleg care parca se descurca excelent in ceea ce face, un director, un partener, sa incercam sa vedem ce i-a facut sa ajunga acolo, sa discutam cu ei, pentru a vedea ce ni se poate si noua aplica. Orgoliul acela care ne spune „stiu eu mai bine” este a unui om care nu vede nici in stanga, nici in dreapta, care nu inainteaza spre succes.
In cazul acesta cred ca participarea la conferinte, traininguri, cursuri, seminarii sau orice alte forme de intalnire cu lideri ai unui domeniu este extrem de benefica.
Putem sa ii vedem vorbind, sa analizam, sa selectam si sa adaptam personalitatii noastre nenumarate aspecte personale sau profesionale pe care le identificam a fi de succes la ei. Putem sa-i intrebam. Internetul iarasi este un bun mediu de comunicare. Putem avea acces la foarte multi oameni. Putem sa-i intrebam.
Tu cum ai reusit ceva la un moment dat?
6 răspunsuri
Eu am avut si am modele. Sigur, nu duse la extrem. Dar totusi, persoane pe care le admir. De la care am foarte multe de invatat.
Pe de alta parte, cunosc si oameni care pur si simplu ii copie pe cei din jurul lor care sunt mai cunoscuti. Ii imita. Si astfel, parca se incapataneaza sa traiasca viata altora si nu pe a lor.
Eu, ca programator, am invatat multe de la cei ce lucreaza in domeniu si au o mai mare experienta. Dar a venit un moment, in care am inceput sa invat multe de la cei care utilizeaza programele realizate.
Inveti multe si de la „feedback”… „te pui in pielea” utilizatorului si incerci sa adaptezi produsul tau, astfel incat el sa fie mai confortabil… mai de calitate
Eu sunt adepta benchmarking-ului. De ce sa pierdem timpul reinventand roata cand o putem prelua, perfectiona si specializa? :)
Sigur Ovidiu, e bine sa acceptam ca sunt oameni de la care avem ce invata si chiar sa o facem :)
Radu, interesanta perspectiva, sa inveti de la „publicul” tau :) O sa ma gandesc la asta.
Da, Lia, si nu doar fiindca e mai usor, ci pentru ca daca facem asa nu pierdem timp pretios in care putem lucra la ceva maret :) Creativitatea este procesul, originalitatea este rezultatul iar eu le vad ca fiind gasirea celei mai bune solutii la o problema data :)
Asa suntem noi romanii( generalizez), nu ne place sa invatam de la altii. Noi le stim pe toate, suntem mai desteptii decat toti… Aceasta clasa de persoane eu o includ in categoria celor care ” pun coada la pruna si fac gaura la macaroana”.
Mie imi vine sa rad :) caci am doua feluri de a invata: de la cei care imi sunt egali sau superiori – tot ceea ce se poate prelua in mod deschis, ducand discutii directe, ca omul sa stie si sa fie incurajat ca ceea ce face el este bun de exemplu pt altii (conteaza mult pt. el, cred eu, mult mai mult decat ‘pe furate’ !!!) si al doilea: de la toti cei care fac ceva ce NU imi convine, ce nu mi se pare demn de urmat, imi zic cu hotarare: ‘Asta nu voi face eu!!! Cristiana, invata sa nu faci asa !!!’ Caci fara sa vrei iei si bune si rele din jur, chiar de la aceeasi persoana – e ca si cum ai scoate o rufa din apa in care ai spalat-o , cu tot cu laturi si trebuie s-o clatesti ca sa fie chiar curata…
Bineinteles ca multe din cele pe care le invatam trebuie sa le adaptam propriei personlitati, sa facem in felul nostru personal, caci altfel pare o lipitura grosolana, se vede ca ceva e fals; multi oameni ajung sa imprastie o aura de falsitate nu pentru ca ar fi ei falsi, ci pt ca isi formeaza modul de manifestare dupa astfel de invataturi ‘lipite’… Omul este la locul lui, doar ca nu-si da seama ce se petrece cu el… si trebuie ajutat cu tact si bunavointa… Mai ales ca, preluand din stanga si din dreapta nu mai iese la iveala propria personalitate, propriul sau fel bun de a fi, iar acest lucru trebuie incurajat mai presus de orice. Restul ajuta si poate sa dea luciu, dar stralucirea vine din interior…