9

Iluzie si realitate (I)

De ce oare inteleptii din vechime proclamau “irealitatea” lumii fizice in care traim, exprimand conceptul “maya” – a vedea lumea ca pe o iluzie, perceptia universului in mod eronat? (Eronat in sensul de identificare a ceea ce percepem prin simturi cu “unica realitate posibila” si respingerea a ceea ce nu se incadreaza in aceasta schema).

Oare descoperisera ei ceva ce ne scapa (aproape) tuturor acum? Cu siguranta – si nu intamplator, fizica cuantica valideaza acum conceptia straveche despre modul in care functioneza viata si universul. Cum se face insa ca intreaga omenire aplica un alt model, unul depasit?

Setarea implicita

Setarea implicita pe care creierul o suporta inca inainte de nastere este cea “inventata” de Newton, Darwin si Descartes. Teoriile lor au fost deja dovedite ca fiind incomplete (in cel mai bun caz), insa acest lucru nu a ajuns la urechea (adica “in creierul” tuturor). De fapt, a ajuns efectiv, la modul practic, la extrem de putini – un numar inca insuficient pentru ca o transformare pe scara larga sa aiba loc.

Newton vedea fiinta umana ca pe o “masina” biologica iar universul ca pe o adevarata “masinarie” complexa formata din obiecte materiale. Darwin ne-a vazut ca pe fiinte separate programate genetic sa se lupte pentru supravietuire. Iar Descartes a proclamat suprematia gandirii rationale ca “dovada” a existentei. Si iata cum magia Creatiei a fost redusa la o formula cel putin “insipida”.

Dar una care, in mod neintamplator, continua sa ne tina in inchisoare, desi in ultimele decenii stiinta a facut progrese considerabile in descoperirea unui nou model al universului.

Conexiunea eterna

In lumea cuantica nu functioneaza legile fizicii “normale” stabilite de Newton intrucat nu exista o particula fizica primara. Dincolo de ultima granita a fizicului incepe un univers fascinant, ce reprezinta cauza esentiala a ceea ce noi consideram a fi lumea noastra.

Din acest punct de vedere corpul nostru fizic nu exista asa cum am fost invatati sa ne raportam la el – este o “iluzie”. Nu in sens relativ. Daca ne ranim sau ne imbolnavim, simtim imediat asta. Dar cauza nu este “solida”, problemele cu care ne confruntam nu au natura fizica ci mai degaba energetica – iar solutiile, la randul sau, isi au originea in acelasi univers interior infinit.

La acest nivel cuantic nimic nu e independent de altceva. Universul exista ca o retea interconectata de relatii invizibile si nimic nu are un inteles-scop prin el insusi – e ca o suma nesfarsita de sincronicitati si “eteric” precum un vis. Nimic nu e solid sau real, exista doar un camp de energie si potential. Iar intentia, actul de a “observa” al mintii materializeaza o varianta din infinitul potential etern. (Ceva pe larg si foarte bun despre toate acesta aici.)

Creatorul din noi

Daca tot ce ne inconjoara este energie in diferite stari de vibratie, materia fiind doar energie condensata in forma vizibila, atunci noi, cu ajutorul mintii, o putem “organiza”. Mintea noastra, imaginatia cu ajutorul careia intram in domeniul cuantic, eteric, reprezinta doar o mica fractiune din imensa Constiinta cosmica.

Iar scopul materiei (lumina ce se misca mai incet decat viteza luminii) este sa “incetineasca” viteza infinita a mintii, oferindu-i o “inertie” prin care sa ia nastere spatiul, timpul, intregul univers fizic observabil. Constiinta infinita realizeaza Creatia – iar noi, in acelasi mod, suntem creatori ai propriei existente in forma.

Acum putem intelege de ce, asa cum spuneam mai sus, Newton, Darwin si Descartes au redus magia Creatiei la o formula insipida. Universul poseda “calitati” ce nu pot fi masurate – ganduri, suflet, visuri, emotii, inspiratii – poate mai reale decat elementele fizice observabile.

Traindu-le, integrandu-le, avem ocazia sa privim realitatea cu alti ochi si sa o aranjam, construim in moduri benefice pentru noi, pentru oameni si pentru universul insusi.

Click Here to Leave a Comment Below 9 comments