In arena politica autohtona

Batalia pentru Bucuresti (partea I)

Asa cum spuneam politica se bazeaza foarte mult pe aparente si majoritatea politicienilor petrec mult timp pretinzand ca sunt tocmai ceea ce de fapt nu sunt.

Felul in care politicienii isi abandoneaza colegii, fac intelegeri secrete, creeaza diversiuni si isi acopera spatele, schimba aliante, arunca vina unii pe altii si isi asuma merite pe care in realitate nu le au – toate aceste motive fac foarte probabila aparitia unor indicatori de comportament care sa-i dea de gol intr-o masura foarte mare.

Si pentru ca ne aflam in plina batalie electorala pentru Primaria Bucurestiului, m-am gandit ca ar prinde bine sa aruncam o privire catre principalii candidati care, in opinia mea, isi disputa mult ravnitul fotoliu.

Ca aspect general intreaga campanie mi se pare cam lipsita de vlaga, dezarticulata si cu un aer destul de provincial, cu sloganuri fara o identitate clara: „Mai bine pentru mai multi” – PSD, „Facem ce trebuie” – PD-L, „Promovam Romania” – PNL, multe dintre ele amplasate in locuri care sunt in flagranta contradictie cu mesajul electoral.

Toate acestea ma fac sa ma gandesc la un singur lucru, neprofesionalism si sa ma intreb: unde este marketingul politic in aceasta campanie?

Mircea Sorin Oprescu

Dupa ce a trait depunerea candidaturii sale ca independent, intre agonie si extaz, Sorin Oprescu se prezinta pe siteul sau cu sloganul: „Primul pentru Bucuresti” alaturi de o fotografie a sa in picioare cu degetul aratator ridicat in aer, foarte didactic.

Ma gandesc ca fiind ultimul candidat inscris in batalia pentru Bucuresti, a vrut sa ne sugereze probabil ca acei din urma vor fi cei dintai. Exista si un blog pe site, unde sloganul de aceasta data este: „Doctorul Oprescu opereaza cu mainile curate”. Ce anume opereaza? Probabil pe contracandidatii sai la primarie iar in cazul unui eventual castig de cauza, Bucurestiul si problemele lui.

Pe mine insa, ma trimite cu gandul la celebrul film regizat de Sergiu Nicolaescu, „Cu mainile curate”. Desi sunt sigura ca majoritatea dintre voi l-ati vazut cel putin o data, am sa va reamintesc ca actiunea filmului graviteaza in jurul luptei dintre un activist politic si un detectiv ambitios, ambii animati de imboldul nobil de a anihila flagelul criminalitatii din Bucurestiul anilor ’45. Ce mi se pare sugestiv pentru cazul nostru, este faptul ca, in final, cele doua personaje din film ajung la concluzia ca pentru a reusi trebuie sa-si uneasca fortele!

Ajunsa in acest punct cu rationamentul, nu pot sa nu ma intreb, Doctorul Oprescu cu cine intentioneaza sa-si uneasca fortele?

In ceea ce priveste tinuta vestimentara in mediu de afaceri si cel politic, unul dintre detaliile care fac diferenta, este costumul „pe masura”.

In aceasta imagine puteti vedea foarte bine diferenta intre un costum „de gata”, provenit din productia industriala de serie, cel al lui Sorin Oprescu si unul „pe masura”, confectionat pe comanda, cel al lui Cristian Diaconescu.

Observati diferenta intre tinuta celor doua costume in zona pieptului, cel „de gata” rigid si cu multe cute, iar cel „pe masura” flexibil si potrivindu-se perfect cu silueta purtatorului. Pentru o si mai buna exemplificare a rigiditatii si aspectului greoi pe care il da cuiva un costum „de gata” prost ales, priviti cu atentie imaginea urmatoare.

Sfatul meu pentru Sorin Oprescu este sa-si gaseasca un showroom unde sa comande costume dupa masurile sale sau, daca doreste in continuare sa imbrace costume de serie, sa si le aleaga in asa fel incat sa-i avantajeze silueta. In privinta camasilor, la conformatia fetei sale, i s-ar potrivi mai bine cele cu colturile gulerului mai departate.

Cristian Diaconescu

Desi s-a trezit in aceasta poveste aproape fara voie si-a ales un nume foarte sugestiv pentru siteul sau de campanie, primarul capitalei, care daca ar fi mai bine gestionat, cu siguranta i-ar aduce, ceva capital electoral. Sloganul sau este: „Eu pot schimba Bucurestiul”. Acest slogan este insotit de urmatoarea imagine.

Alegerea de a posta aceasta fotografie langa sloganul respectiv nu mi se pare tocmai fericita. Am sa va explic si de ce. In limbajul nonverbal unul dintre gesturile care indica minciuna este si „acoperirea gurii”.

Cand apare, este considerata o incercare de mascare a sursei in speranta ca daca privitorii nu vad gura, nu vor sti de unde a pornit minciuna. Chiar daca gestul este unul in care mana sustine barbia si doar un deget atinge gura, cei care privesc pot asocia gestul cu o incercare de a ascunde o minciuna. Mai ales ca am mai gasit fotografii unde il putem vedea emitand exact acelasi indicator comportamental.

Cat priveste tinuta vestimentara Cristian Diaconescu este de departe cel mai bine imbracat candidat dintre cei analizati in acest articol. Si cand spun asta nu ma refer doar la calitatea hainelor ci si la chimia speciala pe care personalitatea sa o realizeaza cu acestea.

De restul candidatilor ne vom ocupa saptamana viitoare. Pana atunci, cand ii veti vedea in diferite intalniri televizate priviti-i si din aceasta perspectiva si incercati sa traduceti mesajul pe care il transmit prin vestimentatia si gesturile lor.