Managementul conflictelor intr-o relatie (II)

Am definit in articolul precedent ce este conflictul si am enumerat cateva stiluri de management al conflictului pe care le putem avea. Sigur, putem adopta unul dintre ele de fiecare data, ca amprenta a personalitatii noastre, sau putem incerca sa devenim flexibili, alegand unul sau altul in functie de context si de persoana cu care avem de-a face.

Conflictele nu sunt bune sau rele, doar consecintele lor

Orice conflict, si sigur va aparea unul la un moment dat, poate deveni constructiv sau distructiv, in functie de cum ne raportam la el.

Conflictele constructive au multe avantaje: interesul si curiozitatea sunt stimulate, ceea ce duce la o mai buna cunoastere a celuilalt; identitatea personala se consolideaza; cei doi se adapteaza, inventeaza noi solutii la probleme vechi, acest lucru dand un plus de aer proaspat relatiei.

Conflictele distructive sunt violente si au consecinte negative: cei doi calca peste orice in scopul de a-si atinge obiectivele; incearca sa se domine si sa se distruga reciproc, spun vorbe pe care apoi le regreta. Aceste conflicte au tendinta de a escalada.

Si pentru ca am spus ca au tendinta de a escalada, sa vedem acum o schema ce ne arata durata de viata a unui conflict distructiv ce pana la urma este solutionat.

Cred ca tine de vointa noastra sa punem frana unui conflict atunci cand simtim ca apare, sau, cel putin, sa restabilim legaturile, sa incercam sa comunicam din nou, dupa ce confruntarea a trecut. Chiar daca se ajunge din nou la intelegere insa, nu este de neglijat faptul ca orice confruntare lasa urme, sau, daca suntem mai pragmatici, consuma timp.

Cum evitam consecintele negative

Am vazut ca dintre toate stilurile de management al conflictului cele pozitive sunt Stilul Cooperant, de a face Compromisuri si cel Acomodant. Celelalte doua, Competitiv si Evitant, in relatia de cuplu, vor duce cu siguranta la conflicte distructive.

Am cunoscut la un moment dat pe cineva care spunea ca in relatia cu prietena lui este mereu de acord, tot ce vrea este sa traiasca linistit. M-am mirat atunci mai ales pentru ca nu era deloc genul de om timid, fara personalitate sau fara ambitie, chiar dimpotriva. Mi-am dat seama ca, a te acomoda cu celalalt, poate fi un semn de incredere de sine. Inseamna ca vrei sa continui, indiferent ce iti propusesei la un moment dat.

La noi expresia „a face compromisuri” a capatat conotatii negative. Ceea ce insemna la inceput era acea abordare prin care renunti la o parte din dorintele tale cand si celalalt renunta, pentru a castiga amandoi altceva si a va intelege. Totusi, nu este o actiune pe deplin satisfacatoare, asa ca este de dorit a nu se repeta de prea multe ori. Mai mult, este destul de rece, potrivindu-se zona businessului si nu a intimitatii.

Sa cooperam inseamna sa castigam amandoi si sa ramanem prieteni, cu inima deschisa, aceasta fiind si cea mai buna modalitate de abordare. Sa vedem in continuare, cateva principii de prevenire sau de rezolvare a unui conflict, din aceasta perspectiva.

• Sa separam oamenii de probleme.
• Sa ne concentram in principal pe interesele fiecaruia, nu pe pozitie.
• Sa ne gandim la mai multe optiuni inainte de a lua o decizie.
• Sa stim foarte bine ce vrem sa spunem si sa exprimam clar, sa avem rabdare sa explicam daca este cazul.
• Sa incercam sa nu facem acuze sau atacuri la persoana.
• Sa folosim un limbaj „de-escaladator”, inlocuind persoana a doua cu persoana intai, sa spunem mai degraba „nu ma simt inteles/ inteleasa”, decat „nu esti in stare sa ma intelegi”.
• Sa invatam sa fim buni ascultatori, sa ne intoarcem cu tot trupul catre celalalt, mentinand contactul vizual, observandu-i limbajul trupului si tonul vocii.
• Sa folosim un limbaj incluziv, sa spunem mai degraba „si”, decat „dar”.
• Sa folosim propozitii afirmative, chiar cand dorim sa exprimam o negatie, iar daca trebuie sa folosim cuvantul „nu”, sa aducem imediat argumente.

Succese!