Presiunea de a fi spontan si “inteligenta de culoar”
Acum putin timp m-am lovit de un coleg care iesise dintr-o sedinta si arata cam dezamagit. L-am intrebat ce s-a intamplat si mi-a raspuns: “Nimic, iar am dat dovada de inteligenta de culoar!”. Curioasa, i-am cerut sa-mi explice conceptul, iar el mi-a raspuns: “Imagineaza-ti ca esti intr-o camera si negociezi cu cineva sau porti o discutie in contradictoriu. Si de-abia cand discutia se termina si iesi pe culoar, iti vin in cap cele mai bune argumente si replici pe care ar fi trebuit sa i le dai interlocutorului!”
Acum, nu stiu daca sintagma “inteligenta de culoar” va fi vreodata studiata de sociologi sau daca va intra in manualele de psihologie, dar merita putina atentie. Pentru ca, dincolo de latura amuzanta, ea ascunde o frustrare cu care ne confruntam adesea: de ce nu pot fi mai spontan in gandire si reactii, mai ales in discutii importante?
De ce nu “produc” nicio remarca isteata cand ma trezesc singur in lift cu CEO-ul sau, dupa caz, cu vecina roscata de la doi? Sau macar sa-mi vina ceva in minte cand seful ma intreaba daca am propuneri pentru reducerea bugetului! Si mai ales, de ce imi vin o gramada de idei bune dupa ce s-a consumat momentul decisiv? Of!
Ei bine, in ciuda acestei dorinte naturale de a performa tot timpul la cote inalte din punct de vedere al replicilor si ideilor, trebuie sa constientizezi ca este normal ca ideile bune sa nu-ti vina pe loc. In afara de cazul in care te-a posedat temporar spiritul lui Oscar Wilde, este foarte greu sa vii cu solutii si replici istete fara sa te gandesti in prealabil, pentru ca ele (solutille, replicile) sunt un produs al creativitatii. Iar cand vorbesc despre creativitate, multi specialisti in comunicare, sociologie si psihologie sustin ca aceasta nu prea este spontana.
In cartea Guerilla Advertising, Jay Conrad Levinson, un guru al marketingului neconventional si al copywritingului, sustine ca oamenii au nevoie de timp pentru ca subconstientul sa proceseze informatiile deja cunoscute si sa le reorganizeze sub forma unei idei proaspete si noi.
El isi dezvaluie propria metoda de lucru despre care sustine ca nu da gres niciodata:
- studiaza tot ce se poate despre subiectul in cauza si organizeaza-ti mental infomatiile;
- gandeste-te care sunt beneficiile pe care doresti sa le comunici, cui te adresezi si ce rezultate vrei sa obtii;
- la final uita totul si concentreaza-te pe alte proiecte sau activitati.
Apoi, spune Levinson, dupa o ora sau dupa trei zile, “ideile minunate izvorasc din mintea ta, explodeaza si se formeaza in timp ce atipesti, faci un dus, citesti, conduci sau te uiti la televizor”.
Creativitatea nu este insa necesara numai in publicitate sau in domeniile artistice. Asa cum nu poti sa compui instantaneu sloganuri geniale, este la fel de greu sa vii cu o solutie foarte valoroasa cand nu cunosti toate datele problemei si esti presat sa dai un raspuns pe loc.
Acest lucru se intampla frecvent la interviurile pentru obtinerea unui loc de munca, cand recrutorul pune intrebari de genul “Cum ati face o campanie de promovare pentru produsul nostru?”, in conditiile in care candidatul a aflat abia de cateva minute cu ce se ocupa firma respectiva sau are doar informatii foarte superficiale culese de pe site-ul companiei.
Aceasta presiune se practica din plin si cand esti angajat, intr-o lume de business aflata permanent in cautarea solutiilor de tip “supa instant la plic”. Autorii cartii Fiti creativi!, Guy Claxton si Bill Lucas, chiar impart companiile in locuri de munca “creatocide” si “creatogenice”. Ei sustin ca fimele cele mai inovatoare sunt cele care ofera angajatilor flexibilitate si timp pentru… a se gandi. De exemplu, compania 3M aloca 15% din timpul angajatilor pentru generarea de idei!
“OK”, vei spune, “accept ca e firesc sa nu fiu tot timpul pe faza, dar pot face totusi ceva ca sa atenuez… inteligenta de culoar?”
Desigur, cateva solutii simple ar fi:
- Ancoreaza-te in prezent! Nu te proiecta in viitor si nu-ti repeta in minte fraze precum “TREBUIE sa dau un raspuns bun, altfel seful o sa creada ca sunt prost si o sa ma dea afara”. Cu cat te gandesti mai mult la ce-ar putea sa se intample rau, cu atat ai mai putin timp sa te gandesti la solutie si cu atat maresti probabilitatea sa nu dai un raspuns care sa-i placa sefului.
Mai bine “ruleaza” rapid in gand tot ce stii despre subiect si, daca nu-ti vine absolut nicio idee, da-i sefului un termen (o ora, o zi) in care promiti sa-i dai un raspuns documentat. Astfel, eviti si sa faci promisiuni nerealiste sau sa dai date incorecte.
- Asculta cu adevarat. Nu asculta selectiv, nu da interpretari emotionale spuselor celuilalt pe baza a ceea ce iti inchipui ca vrea sa spuna, nu iti pregati in minte urmatoarea replica in timp ce interlocutorul vorbeste. Cum iti inchipui ca poti da un raspuns corect daca tu nici nu auzi intrebarea?
- Nu te crampona de ideea de a avea dreptate cu orice pret, de a spune ultimul cuvant, de a iesi invingator, de a arata ce destept esti. Chiar daca suna deja ca un cliseu, filosofia win-win ramane cel mai viabil mod de a purta o discutie. Daca te concentrezi sa fii cat mai sarcastic sau spiritual in loc sa cooperezi, la final, cand partenerii vor pleca nesatisfacuti, “geniul” tau va conta prea putin.
- Pe cat posibil, daca stii ca vei avea o discutie importanta (interviu de angajare, sedinta, negociere), pregateste-te cat poti de bine. Fa-ti ordine in ganduri, pune cap la cap toate informatiile pe care le stii, anticipeaza ce obstacole s-ar putea ivi in conversatie si ce intrebari ti s-ar putea pune. Asta iti va da incredere in tine si iti reduce sansele sa fii luat prin surprindere si sa nu gasesti nimic de spus.
- Tot in cazul in care stii dinainte ca vei avea o intalnire importanta, vizualizeaza rezultatul la care doresti sa ajungi. “Vezi” imaginea ta vesela, strangand mana persoanei cu care ai vorbit, semnand contractul, “simte” bucuria reusitei… Chiar daca nu ai cum sa anticipezi total modul in care va decurge o discutie, antrenamentul mental iti sporeste mult oportunitatile de reusita.
- Nu in ultimul rand, relaxeaza-te si transpune-te intr-o stare de spirit mai degajata. Nu te mai lua atat in serios! Soarele va rasari si Pamantul se va roti chiar daca o discutie sau negociere nu se va termina asa cum ti-ai dorit. Si, cine stie, exact in momentul in care te relaxezi si pui lucrurile in perspectiva, este posibil sa-ti vina in minte o replica geniala a la Oscar Wilde!
8 răspunsuri
imi aduc aminte ca prin facultate ma uimea cum colegi de-ai mei gaseau ceva de zis la fiecare seminar. nu as putea acum spune daca emiteau ceva de valoare sau nu :) si nici nu ne intereseaza neaparat acest aspect acum. atunci ma gandeam ca trebuie sa fie foarte inteligenti si mi-era ciuda ca nu puteam face si eu la fel, da raspunsuri spontane. la putin timp dupa ce am terminat facultatea am participat la un curs de o saptamana de managementul organizatiilor inovative de arta. nu pot sa spun cat de surprinsa am fost sa constat ca puteam cu usurinta sa emit pareri, sa intru in discutie, sa imi aduc contributia la micile proiecte de echipa. din fericire eu am aflat astfel destul de devreme in viata profesioanala ca trebuie sa te pasioneze ceea ce faci, sa ai un sentiment de multumire si libertate pentru a-ti putea aduce contributia la gasirea unei solutii sau la o negociere, sau la orice este legat de munca ta…
„ideile minunate izvorasc din mintea ta, explodeaza si se formeaza in timp ce atipesti, faci un dus, citesti, conduci sau te uiti la televizor” – cele mai bune idei mi-au venit in timp ce incercam sa adorm sau atunci cand ma plimbam.
„Asculta cu adevarat” – mi se intampla uneori sa ma desprind de realitate si sa-mi imaginez ce-as putea spune, cu toate ca nu stiu ce voi fi intrebat deoarece nu sunt atent.
„vizualizeaza rezultatul la care doresti sa ajungi” – aceasta chestiune este total adevarata si intradevar, ajuta !
Este cel mai bun articol dedicat ideilor si defapt, carierei. Bravo Iulia !
@Zazuza: Am cunoscut si eu oameni, la facultate si la serviciu, care intervin in discutii fara sa aiba nimic valoros de spus, sub propria presiune interna de „a zice ceva ca sa nu para mai prejos”. Sper ca macar unul din ei citeste acest articol. :D
@BoGy: Multumesc. :)
Buna dimineata!
Eu am depistat, si am discutat mult pe aceasta baza, ceva ce as putea sa spun ca este, constient sau undeva la limita dintre constient si subconstient, FRICA DE IMAGINE. Care poate sa creeze presiunea de a spune ceva – in care omul se agata de un cuvant, oricare, doar proferat sa fie, sa arate ca a fost atent (pe faza!!)- sau poate sa creeze ariciuirea momentana, din care nu mai apare nimic. Decat afara, cand a intervenit relaxarea. Acceptarea ca poti spune in egala masura o prostie si o desteptaciune duce treptat nu numai la relaxare, ci si la obisnuirea cu lumii cu adevarata fata a creativitatii noastre. Eu am pornit la „drum” acceptand ca pot spune prostii sau ca nu pot suporta presiunea celor care spun „acum”!! Si acum directorul meu spune chiar organelor de mare importanta pt. firma asa: „Lasati-o sa se duca in biroul ei si vine cu rezultatul in 5 minute!” Uneori doar este nevoie sa ajung la lift.. ideea a venit!! Dar dupa 10 ani, e drept!! Dar tot dupa 10 ani nu am iesit din sfera de imagine, ea se accentueaza chiar cu varsta. Caci creste si experienta, dar si un alt fel de frica – aceea de batranete… Iar la romani inca prejudecatile sunt in floare. Nu avem nevoie de cei in varsta decat daca sunt medici sau avocati!! (Noroc ca firma la care lucrez nu procedeaza asa, dar multe altele… inca da!!)
@Cristiana: Aveti un sef foarte intelept daca a inteles importanta celor 5 minute de gandire. :) In ceea ce priveste experienta profesionala, este adevarat ca dupa 10 ani de cariera sunt mult mai multe sanse sa puteti da un raspuns prompt si valoros si sa depasiti „frica de imagine”, cum o denumiti.
Se spune ca intre stimul si raspuns exista intotdeauna un spatiu. De felul in care folosesti acel spatiu, va depinde intreaga ta viata, nu doar intalnirea respectiva…..deoarece in principiu intreaga viata este alcatuita dintr-o suita de relatii stimul – raspuns
@Mihai Petrea: Ba chiar se spune ca intre stimul si raspuns sta libertatea omului de a alege. :)
Draga Iulia, sincer! eu am reusit in aceasta lume numai valorificandu-mi sensibilitatile. Pentru ca viata noastra nu se refera numai la serviciu, desi serviciul.. normal! este o parte importanta, valoroasa, a vietii noastre. Am luptat ca oamenii sa imi respecte sensibilitatea, sa ma ia EXACT asa cum sunt, oferind lumii tot ceea ce am eu mai bun si frumos. Daca este modern sa fii agresiv, promt, ‘pa faza’!! eu pot sa ofer lucrurile cele mai bune ALE MELE, care nu sunt asa, se stie acum! dar si ceea ce spun eu este bun la ceva!! Atitudinea prin care respect oamenii sta pe primul plan. Am in spate o viata profesionala de 30 de ani, in care am oferit valorificarea potentialului meu, nu ceea ce mi-au cerut valurile de navalitori!!! Sincer, am facut si fac educatie personala oricui lucreaza cu mine, traieste in preajma mea, citeste ce scriu, etc. Nu vreau sa ma laud aici, ci sa ofer un exemplu de valorificare a fortelor proprii. De a nu face neaparat sluj in fata celor din jur. De a le valorifica fortele lor, ca si ale mele. De a intreba cu respect in glas un director: Dar dumneavoastra de la ce idee porniti?? Oamenii s-au obisnuit. Cineva spunea ca trebuie sa ai mult tupeu ca sa intrebi un director. Eu spun ca trebuie sa manuiesti omenia ca pe un condei, nu ca pe un bici..
Si nu numai la serviciu, este foarte important acest lucru..