Imi place sa merg prin librarii si sa ma las “atrasa” de carti, unele mi se lipesc de mana si atunci stiu ca in acea carte exista un mesaj care e important sa ajunga la mine. Imi place sa deschid cartile la intamplare si sa citesc acel mesaj care de cele mai multe ori imi raspunde la o intrebare care ma preocupa de ceva vreme.
Asa am ajuns sa citesc urmatoarea propozitie: “Eu nu sunt niciodata suparat din motivul la care m-am gandit initial”. Si, asa cum ma cunoasteti deja, mie imi place sa pun in practica si sa verific informatia pe care o citesc. Asa ca am inceput sa ma intreb de fiecare data cand eram suparata care este cu adevarat motivul si ajungeam la cele mai “suparatoare” convingeri ale mele, la raspunsuri din interiorul meu.
Daca eram suparata ca nu imi iese un anumit proiect de fapt nu faptul ca nu se intamplau lucrurile asa cum vreau eu ma deranja, ci convingerea “ca totul se obtine greu si cu efort”, o convingere adanc inradacinata si care ma tot saboteaza. Acesta este doar un exemplu.
Supararea nu vine din exterior, cand cineva nu se tine de cuvant, cand oamenii nu raspund asa cum iti doresti, cand cineva te jigneste etc – supararea vine din interior. Noi credem ca lumea exterioara este cauza, iar starea noastra de spirit efectul.
Este greu insa sa credem ca noi suntem responsabili de starea pe care o avem. Daca ne schimbam si ne orientam spre interior, spre cauza reala, nu am mai putea invinovati lumea exterioara sau persoanele cu care interactionam de “supararea” pe care noi o experimentam. Ceea ce se intampla este ca perceptia noastra exterioara ar deveni o oglinda care reflecta realitatea noastra interioara si nu o realitate in sine.
In aceasta carte, “Iubirea inseamna renuntarea la frica”, Gerald G. Jampolsky scrie tare frumos:
Mintea este la fel ca o camera de luat vederi care proiecteaza starea noastra de spirit asupra lumii exterioare. Atunci cand mintea noastra este plina de ganduri negative, noi percepem lumea exterioara si pe ceilalti oameni in culori intunecate si sumbre. In schimb, daca mintea noastra este impacata si senina, lumea si oamenii ne apar in culori luminoase si dintr-o perspectiva placuta.
Decat a incerca inutil sa controlezi lumea exterioara, ceea ce poti face e sa incerci sa “controlezi” lumea interioara prin alegerea gandurilor care iti trec prin minte. Ceea ce ne dorim cu totii de fapt este acea stare de pace interioara pe care o putem cultiva, ca si pe o gradina de care avem grija, asa ca nu lasam buruienele sa creasca acolo si nu o sa mai avem motive sa ne suparam ca ele apar in gradina noastra.
Asadar intreaba-te cu adevarat de ce esti suparat si intreaba-ti sufletul, interiorul, nu exteriorul. Schimba-ti gandurile si vei vedea cat de impacat si linistit vei fi. La grupurile de suport Schimbare Pozitiva ce au loc in toata tara te vom ajuta sa faci asta si suntem alaturi de tine.
6 răspunsuri
Buna seara Delia!
ca de obicei, minunat articolul tau!!! rezonez foarte bine cu ceea ca scrii tu, fiind absolut fascinata de ideea de „lume interioara”!
Cred ca este un act de mare curaj, si poate de aceea extrem de greu, sa iti raspunzi sincer, atunci cind esti suparat, de ce? si sa fii dispus sa accepti ca colegul enervant care sa zicem, ti-a spus ceva la nelalocul lui in momentul X este numai debuseul unei suparari interioare. Chiar si daca ajungi in faza in care doar constientizezi acest lucru si tot mi se pare ca ai realizat ceva! uneori cind recunosc acest gen de mecanism automat (ma supar pe X sau pe cutare situatie, etc. dar in subsidiar STIU ca defapt ma macina altceva mult mai vital) ma supar pe mine ca am cazut in acelasi „pacat” in ciuda eforturilor mele! Dar cum exercitiul este mama invatarii, cred ca trebuie sa exersam necontenit accesarea interiorului nostru, sa exersam necontenit alegerea gindurilor (asta mi se pare foarte important si nici nu mi se mai pare atit de greu!) pina cind o sa realizam la un moment data ca o facem cu multa usurinta! Si atunci vom stii ca asta e doar INCEPUTUL! abia atunci incepe adevarata munca pentru liniste si echilibru!
Buna Delia! Dragut articol! Dar sa nu uitam ca aceasta este doar o forma a supararii. Se poate intampla ca uneori sa avem suparari cauzate de motive exterioare noua. Si una si alta sunt la fel de mancatoare de energie si suflu si mai ales de frumusete intr-o persoana. Totusi parerea mea este ca trebuie sa ne adaptam supararii asa cum ne adaptam si incantarii. Traindu-le!
Salut ! :)
Gand in gand si vibratie la vibratie.
DA ! Simt ca sunt de acord cu fiecare cuvantel din ceea ce este scris in acest articol.
‘Suntem suparati, niciodata din motivul pentru care credem, aparent obiectiv, realist, vizibil.
ne suparam pentru ca ?
gandim prea mult. analizam prea mult. vrem sa controlam fiecare act, fiecare rezultat.
cultura noastra :
incepand de la ->
Descartes, Cuget, deci exist!,
de la faptul ca la scoala Mate vine inaintea altor discipline,
de la faptul ca la serviciu daca nu esti serios si stresat – nu prea esti muncitor, i.e., angajat bun,
de la faptul ca avem grija zilei de maine – economic,
de la faptul ca poate asa am vazut acasa, intre parinti,
sau acasa la noi, cu partenerul,
de la faptul ca avem stiri TV/Financiar/Social care ne incarca emotional,
de la faptul ca mergem pe strada si oamenii d’abia ne zambesc
cultura noastra:
ne ajuta sa ne formam obiceiul de a ne supara. destul de usor.
si apoi, dupa cum zicea Tolle asa de frumos,
ne suparam noi adesea,
pentru ca iesim din Prezent’
din Aici si Acum.
pentru ca renuntam la noi in favoarea Mintii.
‘Puterea Prezentului’
–––
DAR !
intotdeauna exista un dar :) (Iubesc acest cuvant)
suntem oameni Liberi.
putem si avem dorinta si motivatia sa ne facem fericiti.
sa ne zambim noua insine,
sa ne invatam micile secrete cu rezultate imediate: cum ar fi sa ne uitam in sus (la cerul albastru si asa de senin)
sa ne ridicam umerii.
sa ne descaltam si incaltam la loc
sa ne schimbam pozitia. sa facem o actiune care ne solicita toata atentia.
sa ne imbratisam
sa ne sarutam
IUHU !
Apoi lunga e lista. si tare tare usor este.
Putem si meritam sa fim tot timpul, totdeauna fericiti.
Dap. chiar intotdeauna.
Multa iubire. si Ras.
Ca doar numa odata traim. asa. cu acest nume. cu acest chip. cu acest suflet. cu acesti parinti.
Am incredere in Tine. Stiu ca poti. Si tu stii ca poti.
Sa ne mearga Biiiiineeeeeeee si sa avem o saptamana olecuta Altfel, parca mai calda in suflet, mai senina si mai plina de traire.
Multumesc frumos, Delia, Andrade si Maria pentru aceasta interactiune.
@Andrade – Ai mare dreptate.. intai sa fim constienti de ce ne „aduce” in realitate exteriorul si apoi cu exercitiu reusim sa ajungem la echilibru.
@Maria – multumesc pentru comentariu. Ce vine in „realitatea” noastre de zi cu zi ni se datoreaza noua, nu unor factori exteriori. Adica daca eu sunt suparata in interior atrag situatii tot mai multe care sa imi genereze supararea: cineva care ma „injura” din senin, cineva care striga la mine etc. De asemenea supararea, disperarea, trairile negative in general, le lasi sa treaca prin tine.. da, le traiesti in prima faza.. dar TREC prin tine.. si nu ramane nimic. Le traiesti, inveti lectia si intorci o pagina noua curata in viata. E un exercitiu ce dureaza toata viata si nu se va incheia niciodata.
@Ionela – Tolle ne-a explicat atat de frumos ce inseamna clipa de ACUM.. sa murim odata cu fiecare clipa traita. Da, avem liberul arbitru si stim ca ne putem sa schimba starea daca ne propunem asta. Multumesc pentru mesajul tonic. :)