V-ati gandit vreodata sa le spuneti celor din jurul vostru cat de mult apreciati influenta lor in viata voastra? Ati actionat astfel incat toti cei pe care ii apreciati sa afle ca si datorita lor ati ajuns persoanele de AZI?
Oare de ce ne este greu sa facem acest lucru? Oare de ce este atat de usor sa criticam si atat de greu sa fim recunoscatori? Oare de ce avem in jurul nostru atat de multe persoane care se devalorizeaza si care se simt fara vreun rost in viata?
Oare de ce atunci cand primim ceva pe gratis, o imbratisare, un cadou, chiar iubirea, o luam ca pe o fotografie pe care o punem in rama si uitam de ea? Oare de ce ne cenzuram cand vrem sa oferim iubire, o imbratisare, tandrete etc.?
E simplu… nu stim sa fim recunoscatori
Nu stim sa multumim, nu stim sa oferim si sa primim. Suntem prea prinsi in cercul vietii: cand suntem jos, ne este prea greu sa ne ridicam, cand suntem sus, suntem prea ocupati sa avem succes.
Povestea din filmulet (finalul articolului) m-a impresionat de prima data cand am vazut-o pe blogul unei prietene. O perioada lunga din viata mea mi-am cenzurat imbratisarile pe care doream sa le daruiesc, tandretea pe care vroiam sa o ofer, iubirea care clocotea in mine, aprecierile pe care azi le ofer familiei si prietenilor mei minunati. Inclusiv ma cenzuram in a oferi din cunostintele si experienta mea necrezand ca am ceva de spus sau ca acestea vor face diferenta in viata cuiva. Am gresit!
Dragii mei, conteaza cu siguranta cine esti si cu siguranta faceti diferenta in viata multor persoane. Cineva a avut nevoie de sfatul vostru si voi ati fost alaturi de ei, cineva a avut nevoie de o imbratisare si voi i-ati oferit-o, cineva avea nevoie sa il ajutati sa urce in autobus si voi ati facut acest lucru, MULTI va aprecieaza si se bucura ca existati.
Ganditi-va la persoanele carora vreti sa le multumiti si comunicati-le asta
Nu e de ajuns sa gandim ci trebuie sa si actionam ca acele persoane sa stie ca le apreciati si sa fie constiente ca viata lor conteaza. Asa cum zice William Arthur Wade “a avea sentimente de recunostinta si a nu le exprima este ca si cum ai impacheta cu grija un cadou si nu l-ai da”. Nu lasati sa fie prea tarziu…
In incheiere eu vreau sa imi exprim recunostinta fata de toti autorii Empower si fata de cititorii nostri care fac diferenta in viata mea. Fiecare in parte imi oferiti cunostinte noi, incredere, credinta, imi transmiteti ganduri bune – ceea ce ma implineste. Multumesc pentru aportul vostru in viata mea!
Daca nu apare (mai sus) clipul direct in RSS sau email, intrati pe site ca sa il vedeti.
23 de răspunsuri
Daca intr-adevar nu stim sa fim recunoscatori si cu voce tare, putem invata. De exemplu, astazi. Si putem aplica. Tot astazi :)
Eu iti multumesc, Delia, pentru clipul fabulos si emotionant. Si pentru reamintire.
Delia, tu esti o femeie impresionanta si un om fermecator!
Multumiri nenumarate, si din suflet, pentru ca si tu faci o diferenta in multe vieti! Eu citesc saptamana de saptamana articolele tale, pe care le astept cu sufletul la gura, si care fiecare in parte ma imbogateste! Si pentru ele, si pentru tine, pentru ca te imparti cu noi, multumesc enorm!
@ Daniela – Asa-i ce impresionat e videoclipul? De fapt actiunea intreprinsa de acesti oameni este demna de toata aprecierea. Ma inclin in fata lor. Ma gandeam ce minunat ar fi sa facem o astfel de actiune in Romania, ce ziceti?
Ar fi bine sa nu uitam acest lucru si totul porneste de la NOI.
Eu iti multumesc tie Daniela pentru mesajul minunat pe care il transmiti de fiecare data prin articolele tale. Esti un om deosebit!
@ Cristina – Oare ce as putea sa spun decat ca m-ai facut sa ma emotionez! Multumesc din suflet pentru aprecieri, am ramas fara prea multe cuvinte. (si se intampla cam rar asta :))
Ar fi o idee excelenta pornitul unei astfel de actiuni precum in filmulet! Eu astazi am raspandit la toti cunoscutii emailuri de apreciere si filmuletul acela atasat, cred ca este un mic pas. Si asta multumita tie, Delia!
Intr-adevar, ascunzandu-ne adevaratele sentimente, pierdem mult prea mult timp…pierdem oameni, pierdem oportunitati. E pacat sa ne irosim aceste resurse cand, de fapt, culegem doar roade pozitive imprastiind in jur bunavointa!
@Cristina – MULTUMESC. Nimic nu poate fi mai gratificator decat faptul ca ce ai redat tu (ideea e a altora nu a mea) impinge la actiune.
@Auras – asa e.. pierdem in felul asta multe „lucruri” pretioase. Nu imprastiem numai bunavointa, ci mult mai mult decat atat, chiar mai mult decat apreciere, recunostinta, in felul asta imprastiem iubire.
Delia draga,
M-am uitat la film… si m-am uitat… si m-am uitat…
Bineinteles ca am plans… Asa, de bine si de drag. Aduce un pic cu „Alegerea” lui Og Mandino, intr-un anume fel.
E foarte adevarat ca e greu sa fim recunoscatori, mai ales cand ani de zile am avut implementata „lectia” „non-valorii” noastre.
Si cand inca omul si cauta, isi culege frimituri de aprecieri, asteptand sa fie plin pentru ca apoi sa dea, vine foarte greu sa daruie, cand el tot asteapta sa primeasca, fiind convins ca el nu are si nu e valoros.
Frumoasa pilda, si minunata mecanism, acela in care, cand ti se arata recunostinta, esti indemnat sa oferi si tu recunostinta, fiindca te vezi, in fine, valoros, si muti privirea spre ceilalti, vazand ce au adus in viata ta cei din jur. Ca in „da mai departe”, a functionat fantastic aceasta impartasire a recunostintei.
La urma urmei, un simplu si frumos act de iubire.
Multumesc de dar, draga noastra!
Te mai asteptam cu asa bucurii!
Dau si eu filmul mai departe… si nu doar filmul.
Din nou, multumesc!
Da, Delia. Spre exemplu eu spun frecvent „te iubesc” dar pe unii oameni ii sperie afectivitatea manifestata „gratuit” sau ca semn al recunostintei pentru faptul ca ei ne inspira. Sunt oameni pentru care anumite expresii au devenit tabu iar manifestarea iubirii se face strict in cadrul familiei. Insa eu am o banuiala vis-a-vis de acesti oameni in ce priveste potenta emotionala si cred ca totul tine de zona de confort pe care o pretuiesc prea mult.Oricum confort nu e egal iubire (poate doar iubire de sine).
Si eu iti multumesc pentru prezenta ta in viata mea si te imbratisez tare, tare :)
Nesiguranta tulbura bucuria de a iubi, punandu-ne fara vreun indiciu din afara, in garda.
asa e, Delia! >:D<
este un clip minutat ( http://jaysarah.blogspot.com/2008/12/today.html ) am dat si eu peste el de curand!
si pe site-ul de origine (http://www.makeadifference.com), gasim multe alte filme care ne reamintesc diferite lucruri pe care pe uitam, prinsi in meandrele cotidianului: http://www.makeadifference.com/movies/index.htm
iar aici alt film, care la fel, valorizeaza persoana, oricare ar fi aceea! esti minunata, Delia! :D
http://jaysarah.blogspot.com/2009/01/you-are-great-d.html
suntem minunati, cu totii si cu siguranta ca facem diferenta pentru cei din jur in fiecare zi, daca suntem chiar si putin atenti! :)
@Mikka – foarte bine ai punctat. Asteptam sa primim ca sa putem da, sau asteptam reciprocitate, daca eu ti-am aratat afectiune, recunostinta trebuie (subliniat) sa imi areti si tu. Ori acest lucru nu se intampla ca niste pastile pe care le luam sau ca si niste picaturi ce umplu paharul; paharul se umple daca dai si pentru ca dai pur si simplu, neconditionat. TOTI suntem valorosi, e bine sa stim asta si sa avem in jur persoane care sa ne reaminteasca acest lucru. Acesti oameni dau mai departe pentru ca asa simt, e mai mult decat un act de recunostinta ci asa cum ai spus si tu e un act de iubire.
Cu mare drag am impartasit acest dar cu voi si promit sa fac la fel in continuare.
@Gabi – draga mea asa e, unii oameni se irita atunci cand iti manifesti afectivitatea, unii chiar se sperie si rup orice relatie cu tine. :) Nu trebuie sa etichetam, educatia din familie, scoala ingradeste aceasta manifestare deschisa si pana la urma fiecare decide cum se simte confortabil. Insa daca ti-ar placea sa iti manifesti recunostinta, afectivitatea si tu iti negi acest lucru, e altceva. Una e sa NU simti tot timpul(esti altfel construit si e normal sa o faci in doze MAI MICI, rar si in momente bine alese), alta e sa simti intens si sa te cenzurezi. Nu e nimic rau in a fi mai sobru sau a fi foarte deschis. Insa e minunat sa iti poti manifesta recunostinta, iubirea. V-ati intrebat vreodata cate casnicii nu s-au destramat pentru ca partenerii nu au stiut sa isi manifeste aprecierea unul fata de celalalt? Apreciere pe care o aveau fata de cealalta persoana, era acolo, neexprimata insa… pentru ca presupunea ca partenerul sau stie/intelege/vede dincolo de cuvinte.
Ce frumos ai venit in continuarea gandului meu, faptura minunata si suflet „ales” intru desavarsire !
Multumesc Gabi, m-ai inspirat. :)
Pe tema asta merge filmul „La strada”
http://www.imdb.com/title/tt0047528/
cu o replica memorabila
The Fool: I am ignorant, but I read books. You won’t believe it, everything is useful… this pebble for instance.
Gelsomina: Which one?
The Fool: Anyone. It is useful.
Gelsomina: What for?
The Fool: For… I don’t know. If I knew I’d be the Almighty, who knows all. When you are born and when you die… Who knows? I don’t know for what this pebble is useful but it must be useful. For if its useless, everything is useless. So are the stars!
Mai e si filmul „The Point” care spune atat de frumos ca totul are un rost pe lumea asta.
http://www.imdb.com/title/tt0067595/
Pacat ca astfel de filme nu se dau la televizor. Eu cred ca oamenii nu se regasesc in filmele de la televizor. De aici pleaca senzatia de nerealizare si cuvantul „looser” de care americanii se tem cel mai mult. Vreau sa zic ca e prea multa minciuna in lumea asta, ne-am mintim atat de mult ca am ajuns la criza. Cum se poate cladi ceva pe minciuna? Tinerii sunt foarte sensibili la ceea ce se intampla si cred ca asta e cauza atator sinucideri. Tinerii incearca sa isi creeze sistemul de valori si sunt shocati de ceea ce descopera. Cum sa iti creezi un viitor daca stii ca numai cel nascut bine reuseste deoarece are toate relatiile si viata lui e deja croita spre succes?
De aia au nevoie de incurajari caci drumul celor tineri e intr-adevar foarte greu. Poate si de aia e multa violenta: fiecare il croieste asa cum poate.
In perioada asta, motivat atat de Paste cat si de filmuletul de mai sus, am facut doua exercitii cu mine insami pe care le recomand cu caldura oricui:
http://www.musat.com.ro/2009/04/24/postarea-acestui-filmulet/
http://www.musat.com.ro/2009/04/12/recunostinta/
Ganduri de bine :)
@ Dorina – Ai atins un punct sensibil, insa vezi trebuie sa fim educati in sensul asa, trebuie sa ne largim orizonturile, sa iesim din zona de confort si sa vedem ca exista si alte oportunitati. Tinerii au o astfel de deschidere insa iau ceea ce li se ofera si incearca. Insa de cele mai multe ori intra intr-un cerc vicios din care este foarte greu sa iasa. Cu toti vedem care e OFERTA din ziua de azi! Educatia din familie, din scoala nu ajunge, chiar daca este adecvata. Ma gandeam de multe ori ce folositor ar fi un sistem de mentorat, colegi mai mari sa aiba „grija” de elevi mai mici, sa nu fie diferenta mare de varsta, dar care sa ii inspire. Evident intram pe un alt subiect… care e destul de trist. Eu am lansat anul trecut si incerc si in primavara aceasta sa lansez din nou cursurile pentru adolescenti dar si cursurile pentru parinti. Banuiti care e interesul pentru asa ceva? :)
@ Mihail – Despre recunostinta s-a mai scris si e minunat sa tot amintim acest subiect. Eu am aflat de acest filmulet de pe blogul unei prietene, Iulia MULTUMESC. Eu i-am trimis articolul joi lui Ionut si vad ca tu ai postat filmuletul vineri. Deci gand la gand cu bucurie! Esti o persoana deosebita si contezi in vietile multor oameni! Bravo!
Articolul si filmul m-au emotionat pana la lacrimi. Punct ochit, punct lovit.
Ne faci sa constientizam, Delia, din nou, cat de multe putem schimba in viata celor apropiati, doar cu cateva vorbe si fapte bune.
Am o vecina a carui copil nu invata prea bine la matematica si eu am intrebat-o: de ce nu invata impreuna cu ceilalti colegi? A zis ca asaceva nu e posibil si ca e o concurenta ingrozitoare intre ei.
Adevarul e ca si la televizor este promovata treaba asta: hainute mai frumoase decat ale colegului, lucruri mai deosebite…Nu stiu cum sa explic dar concurenta a devenit ceva automat, ne comparam tot timpul cu vecinii si evident ca in cazul asta nu vom fi niciodata multumiti.
Ar trebui plecat de aici: ce inseamna un om realizat?
Puneti intrebarea asta si o sa aveti 90% raspunsul: bani multi, vilane si masini de lux…e o nebunie!
Cine are asaceva? Cei ce mint, fura…cum altfel sa strangi atatia bani?
Deci ce ‘trebuie’ sa faca cei tineri ca sa se realizeze?
Nu tre sa invete la scoala, trebuie doar sa stie sa minta, sa fure, sa insele…asta inteleg multi tineri si e groaznic de trist.
Cum ar trebui sa ii convingem ca nu e bine sa mergi pe drumul asta? Habar nu am dar trebuie sa le spuna cineva ca nu e bine si de ce.
Acum nu facem decat sa ne furam unul altuia caciula…ne mintim, si am senzatia nefericita ca am invatat sa ne mintim atat de frumos pe noi insine.
Frumos articol.Vorbesti in el, cu alte cuvinte despre iubire.Sa le spui celorlalti ca ii apreciezi presupune sa fii capabil de iubire.In societatea romana, iubirea a lipsit cu desavirsire in ultimii zeci de ani.Dupa mine de aici vine dezechilibrul,societatii iar societatea suntem noi.
@liliana – consider ca in societatea noastra nu stim sa ne alimentam resursele. Asa devenim „goi” si nu stim sa ne alimentam cu iubire, cu daruire, cu incredere etc. ba mai mult acel gol aduce frustrare, neimplinire, uneori chiar si ura. Avem izvoare, toti putem fi recunoscatori, toti putem oferi iubire chiar si cand nu primim acelasi lucru. E important sa nu folosim moneda de schimb si conditionarea.
Felicitari!Esti plin de calitati si iti multumesc ca le impartasesti si celorlalti.Sa fi iubit de cine vrei tu!!