Am avut ocazia acum 2 zile sa particip la conferinta Alpha Leadership sustinuta de Robert Dilts, expert de renume mondial in NLP si consultant pentru mari corporatii. Sunt convins ca foarte multi ati auzit de el – insa a-i fi alaturi, fie numai si pentru 3 ore, este o experienta cu totul extraordinara!
Am plecat de acolo cu o intelegere foarte clara a ceea ce trebuie cineva SA FIE pentru a reusi sa-si duca proiectele la bun sfarsit – ceea ce chiar am nevoie in scurt timp.
Robert reuseste sa ofere chiar mai mult de intelegerea “intelectuala” a unor pasi. Te pune in contact profund cu sinele tau pentru a scoate la iveala resursele necesare. Te aliniaza la toate nivelele si iti insufla increderea “Da, chiar pot sa realizez asta. Si merita cu adevarat sa investesc in aceasta vizune, intrucat serveste unui scop inalt. Si asta este ceea ce vreau sa aduc in lume, prin mine!”.
Mai mult nu inseamna neaparat mai bine
Deci cum DEVII lider? Orice fel de lider, fie intr-o organizatie, intr-o echipa de lucru, o piata, o comunitat? De ce anume ai nevoie?
Robert ne-a exemplificat printr-un caz concret. Anul acesta a fost chemat sa ofere consultanta unei mari firme de echipament sportiv din Franta. Organizatia avea 1.000 de oameni care lucrau la “viziunea” lor de a fi cat mai sus pe piata. Si problema era ca fusesera depasiti de o firma cu numai 20 de oameni!
Sa ai resurse umane de 50 de ori mai mari (si materiale, probabil, de alte zeci de ori) si sa fii depasit… nu suna prea bine, nu? Insa explicatia era simpla: cei 20 “performau la nivel de excelenta” si cei 1.000 la nivel mediu sau slab.
Sau, prin cuvintele lui Robert, „20 de oameni proactivi fac mai mult decat 1.000 de oi ce asteapta sa fie conduse. 20 de oameni motivati, cu aceeasi viziune inalta, sunt mai buni ca 1.000 de sclavi condusi cu biciul.”
Cheia era proactivitatea, motivarea adecvata si viziunea inalta – lucruri la care majoritatea organizatiilor mari sunt deficitare, in ciuda sloganurilor populiste cu “valori, echipa, idealuri etc”.
A fi Zentrepreneur
Atitudinea conteaza, chiar daca faci acelasi lucru ca si altii. 20% din efort creaza 80% din rezultate. Pasiunea si inteligenta emotionala sunt factori mai importanti decat strategia sau ambitia de a avansa. Orientarea catre satisfacerea clientului este mai importanta decat necesitatea de a face profit pentru actionari. Astfel de abordari reprezinta “diferenta care face diferenta”.
Dar, mai ales, accentul pe “suflet”, ca si fiinta umana, comunitate sau organizatie. Aceasta creaza diferenta semnificativa si arata adevaratul potential de a fi lider. Inclinatia catre constienta, contributia catre societate, proactivitate, motivatie, misiune in detrimentul strategiilor, rolurilor asumate, luptei pentru supravietuire, evitarii riscurilor, reactivitatii.
Si astfel, putem fi simpli entrepreneur – cu afaceri importante, cu bani multi, dar fara nicio contributie catre societate. Sau social entrepreneur – cu afaceri de succes, cu sentimentul ca prin ceea ce facem aducem un serviciu comunitatii, societatii.
Sau zentrepreneur – care, pe langa succes financiar si contributia catre lume, folosesc activitatea lor pentru a evolua personal si spiritual si a-i sprijini pe cei din jur in evolutia lor. Acesta este nivelul la care fiintele umane, comunitatile sau organizatiile ar trebui sa ajunga pentru a depasi criza spirituala, morala, economica si sociala in care ne aflam. Aceasta este diferenta care face diferenta in calitatea vietii noastre viitoare.
Si totul incepe cu self-leadership-ul. Cu angajamentul de a FI credinciosi Sinelui nostru. Cu momentele de excelenta si leadership, in care viata ne cheama sa manifestam prin noi o viziune inalta pentru toti ceilalti. Pentru viata insasi.
8 răspunsuri
Eu as sugera sa meditam si la altceva!
Exista aceasta mentalitate invechita cum ca ceea ce tie nu iti place sa nu faci si altuia si daca tie iti place atunci cu siguranta ca va placea si la ceilalti. Acesta este opusul empatiei de fapt.
Ganditiva bine!
Nu vreau nici sa ridic empatia in slavi pentru ca si ea are latura ei sinistra. De exemplu in razboi trebuie sa te pui in locul adversarului tau pentru ca sa il poti distruge mai usor. Empatia e doar un mijloc si o unelta pe care noi o putem folosi fie pentru a face bine sau fie pentru a face rau.
Oricum. Cred ca acest opus al empatiei este de vina. Imi pare rau pentru ca nu stiu inca ce exemple sa dau acum pentru ca exemplele pe care le-as putea da sunt cam prea controversate pentru spiritul acestui blog. Pacat!
Oamenii sunt extrem de diferiti daca ii comparam in clipa din prezent pe toti in acelasi timp, chiar daca ei poate seamana perfect daca ii comparam in funcrie de niste perioade mai lungi de timp. Oamenii se sincronizeaza foarte greu din acest punct de vedere. Ei pot avea stari foarte diferite. De asta cred ca multi apreciaza muzica de orchestra in care se sincronizeaza foarte multe instumente sau corurile de exemplu. Eu prefer muzica DnB de exemplu dar asta nu e relevant aici.
Eu cred ca trebuie sa punem foarte mult accent pe starea prezenta a omului. Ea trebuie sa fie prioritara si cred ca acest lucru chiar l-am putea identifica cu respectul omului in general. Cred ca trebuie ceva abilitati in a impaca omul din prezent cu cel din „viitor” atunci cand stam de vorba cu cineva. Poate ca la asta va referiti cand spuneti „accent pe suflet”.
Legea aceasta a antiempatiei cred ca sta ca un ghimpe. Pacat ca probabil trebuie sa ma abtin de la a da anumite exemple. Diferenta dintre empatie si aceasta antiempatie pe care sper ca v-am pezentat-o bine e ca empatia doar te face mai capabil de a intelege oamenii si a folosi aceasta intelegere in ce scop vrei, pe cand antiempatia despre care vorbeam te va face incapabil de a intelege oamenii pur si simplu.
Va rog sa fiti foarte atenti la persoanele care sufera de depresii pentru ca sunt certate cu alti oameni! Exact asta veti observa!
Eu as sugera introducerea notiunii de „antiempatie” dar va avertizez ca veti avea probleme cu cei religiosi daca nu veti avea foarte mare grija la limbaj si sa alegeti un vocabular si niste explicatii care sa nu aduca prea multe apropouri.
Uite ca acum mi-am mai amintit un argument mai abstract! Empatia presupune ca eu sa ma pun in locul celorlalti, deci e ca si cum eu explorez astfel exteriorul infinit recunoscand ca sunt mic si nestiutor. Antiempatia presupune ca sa ii pun eu pe toti ceilalti in locul meu, deci pracric eu le „stiu stiu pe toate” si le cer celorlalti sa ma inteleaga pe mine si sa ma asculte pe mine.
Nu trebuie totusi nici criticata prea tare aceasta antiempatie pentru ca si ea poate avea un rol constructiv in situatiile in care este vorba numai despre legi naturale (cum sunt formulele matematice de exemplu) care trebuie explicate in situzatii cand poate e criza de timp.
Dincolo de tonul imperativ, mi se pare ca Verovika deschide niste cai bune de gandire…
Problema concertarii este insa discutabila, caci mereu din fundal se detaseaza sunete care ofera de fapt o valorizare a altora si contribuie la armonia tuturor celor care se exprima astfel…
Parerea mea este ca empatia presupune si ceva care nu se studiaza, cred eu, indeajuns de mult, dar mai ales fizicienii stiu bine asta. Este vorba DE UN SPECTRU DE FRECVENTE, in limbaj mai comun de un segment cu o limita inferioara si alta superioara, desi limitele nu sunt frontiere, ci spatii largi care spun multe – mai ales in sprijinul mladierii segmentului catre altele apropiate. In interiorul segmentului, sunt multe diferente totusi… In acest context, cred ca ar fi vorba despre a accepta toate variatiile interioare, de a simti efectiv ceva, chiar daca nu stii concret despre ce este vorba si folosi tot spectrul de puteri constientizate pentru a echilibra sau poate chiar a propulsa ceva din mijlocul segmentului. Si astfel poate fi nu numai un cerc (care se inchide si, in timp, se viciaza, implozeaza), ci se deschide spirala catre dezvoltare. Ecuatiile deschiderilor pot conduce astfel catre alte mereu noi orizonturi. Empatia ma face sa simt, spre exemplu simplu, ca cineva este agresiv din cauza ca ii este frica… nu stiu de ce anume ii este frica, dar daca ii inteleg frica, ii pot crea poate un ajutor, un sprijin si atunci ceva-ceva se schimba in atitudinea mea, apoi si intr-a lui… Se poate schimba tonul.. Nu cred ca se poate sari imediat la frecvente inalte (!!! cam pe asta pune accent literatura de specialitate, fara sa se preocupe prea mult de starile sufletului LA TRECEREA DINTRE ELE) dar se poate ajunge la o stare de echilibru… nu?!
Bine, aici se poate discuta si din alt punct de vedere! Suntem pe un site cu bataie lunga spre afaceri si, daca ma departez de subiect, inseamna ca ies din segment. Am inteles si m-am retras, ceea ce nu inseamna ca nu urmaresc si, mult mai rar, pot spune un cuvant, poate ajut cu ceva… Poate cele de aici ma ajuta si pe mine cu ceva in viata de toate zilele, sau poate chiar imi amintesc despre ceva la care nu mai bagasem de seama in ultima vreme… Poate folosesc ceva – la altceva… Iata cum frontierele servesc si ele la ceva, se expandeaza, lucreaza… bunavointa sa fie… Adica sa cunoastem, sa simtim LEGILE ARMONIILOR, caci pana la urma facem parte tot din acelasi… segment!!!
Aaaa…frumos…m-ati pus pe ganduri cu empatia si antiempatia…super.
Cristiana,spune-mi te rog ce fel de frecventa exista intre mine si o persoana, daca atunci cand stau langa ea am senzatia ca sunt intr-un glob de cristal care ma protejeaza si ma mangaie, e o senzatie pe care aproape ca o simt fizic.Si asta la o distanta de 2-3 m.Cum se numeste fenomenul si cine e „vinovat” pentru el ? Simt asta, alaturi de oamenii care sunt linistiti ,bucurosi sau care tocmai au facut o fapta buna!Eu spun atunci in gandul meu, ca mi s-a „deschis trandafirul inimii”! Si cand sufar am alta senzatie:parca cel care m-a facut sa sufar mi-a turnat o galeata de acid pe trandafir! Marius, te-as ruga si pe tine sa-mi explici,voi stiti mult mai multe! Multumesc frumos!!! De multe ori am auzit oamenii sunand ca sunt o fiinta foarte empatica! Am „darul”de a ma pune in locul altora!
Frumos scris,bine explicat! Ce-i aia antiempatie? Mai multe detalii va rog!
Elena, fiecare om simte in felul lui, si ne place sa spunem ca suntem fiecare om in parte un adevarat univers – individual asadar, dar nu independent (rupt, separat de rest). Si asa este, daca vrem sa fim drepti. In functie de sensibilitatile fiecaruia dintre noi, simtim diferit, chiar daca in acelasi segment de simtiri apropiate. Eu pot sa ti explic din punct de vedere al frecventelor campurilor.. in fel si chip, pana maine!! dar imi place sa vorbesc asa doar pentru a puncta niste lucruri de finete care explica mai bine, aducand un pic de stiinta in viata oamenilor carora nu li s-au explicat CU DRAG lucrurile in scoala.
Diferentele mari de vibratie sunt percepute in mod diferit de oameni diferiti. Si acest lucru se petrece pentru ca fiecare dintre noi sa invete ceva in viata si sa invete – mai mult sau mai putin constient – si pe altii: prin atitudinea pe care o are. Empatia nu este neaparat reciproca, ea este individual, poate e mai bine zis unilateral simtita, si tocmai acest lucru face posibila invatatura de latura, de aspect. Tu esti empatica cu latura POZITIVA a fiecarui element in parte; altii – cu latura negativa (si reduc exacerbarile pozitive, oricat de ciudat ar suna asta); altii sunt echilibranti in situatii, adica aduc execerbarile la un aspect de echilibru: si de la frecvente foarte inalte (ca sa se poata intelege cu toata lumea) si de la cele foarte joase (ca sa nu cada chiar mai rau, antrenand si pe altii). Tu aduci frecventele joase catre linia de echilibru si esti construita in asa fel incat sa simti puternic diferentele. Este o linie de sacrificiu, de fapt, caci pe tine te doare, dar ajuti – constient sau nu – pe cel care trebuie sa se ridice. Daca stii asta, suporti mai usor. Altii fug. Eu sunt ajutata de oameni ca tine, care ridica, si imi e mai usor sa echilibrez ceva in care diferentele de la linia de echilibru devin astfel mai mici. Este un mecanism sprijinit de acele corpuri fluidice pe care le avem si de stabilizatorii de frecvente ale corpului nostru cauzal – guvernatorul vibratiilor care intra in campurile noastre.
Exista notiunea de complementar, dar intram pe alte terenuri atunci, si nu este cazul. Dar este de gandit foarte serios la diferenta dintre astfel de notiuni.
In plasa acestor interdependente, invatam. Invatam sa ne echilibram si noi, sa ii echilibram si pe altii, si altii – daca nu sesizeaza, nu inseamna ca sunt nesimtiti, ci CA AU ALTCEVA DE FACUT ACUM, AICI. Nu ne trebuie neaparat sa ne fie cuiva recunoscuta munca, desi e placut.
Problema empatiei si anti-empatiei este cumva corect punctata, desi nu am gasit nicaieri termenul pe google in lb. rom (e ceva in ceha sau poloneza, cam asa ceva..) Dar cred ca este exact problema de latura independenta a simtirii, am sa fac un studiu separat de notiune, ca sa fie mai clar. Am discutat de ani de zile aceasta latura a empatiei, dar nu am numit-o asa. Mai degraba as numi-o, din punctul meu de vedere, NON-empatie – e mai maleabil poate. Dar cuvantul face parte cred dintre acele paronime (cuvinte pentru care nu exista o teoretizare clara, se foloseste tradus din alta limba – engleza cred, la baza). Folosit asa, ca non-empatie, poate fi o detasare de manifestarea unui om, de simtirea si actiunea unui om. Dincolo de cuvant, se pot spune enorm de multe lucruri din experienta personala pe care o avem si putem sa sintetizam cate ceva, sa cream o formulare, un aspect de generalitate, de la care sa pornim in particularizari la nivel de individ, de profil spiritual.
Empower, puterea empatiei.. poate fi vazut, in contextul celor bine punctate, cred eu, de Verovika, ceva limitativ, dar cum cunoasterea frontierelor se expandeaza azi, descoperim ca nu sunt frontiere cu adevarat, ci doar campuri de mladiere a trecerii de la o frecventa la alta. De aceea chiar non-empatia devine discutabila. Simtirea omului nu cred ca e discutabila, decat sub aspectul atitudinii pe care o putem avea in diferite situatii..
Fiecare cuvant in plus imi creaza o noua cale de discutie!! asa ca ma opresc, nu e aici nici locul, nici nu avem timp chiar acum.. Dar ramane de reflectat si de discutat.
Elena, chestia cu dusul rece o simt si eu!!! Nu te incalzeste, dar empatizand cu tine (!) poate ca te ajuta!! Pastreaza trandafirul acela vesnic proaspat, luminos, radios, voios, caci faci bine lumii acesteia!!
Draga Cristiana,multumesc mult mi-ai fost de mare ajutor! De fapt cred ca tu asta si esti ,un „ajutator”!Sa ai parte de toate cele bune pe care le daruiesti!
Toti suntem ajutatori,Elena, scumpa mea!! Ne ajutam intre noi si ajutam si pe altii. Adica invatam sa ajutam. Asta este sarcina omenirii azi, sa invete astfel, atunci cand povara este grea.. Invatam sub imperiul activitatilor cotidiene, impulsionati de castiguri de tot felul, materiale si spirituale, chiar daca nu ne vine sa credem.. Asta mi se pare o viziune putin inteleasa, mai cu seama daca discutam despre acea notiune de karma, ori cel putin varianta populara care s-a raspandit si la noi, s-a teoretizat fara cercetare si s-a generalizat cu confuzii mari, ceea ce a creat spatiu denigrarilor de tot felul pentru notiuni ca reincarnarea (mai corect cred eu: reintrupare) – dar mai sunt si altele (discutam prin alte parti de metempsihoza s.a.m.d.)
Week end placut! Eu ma duc la aer curat acum!! Sa empatizez putin cu campul, cu macii!!!