Ai observat cat de mult se aseamana o prima intalnire cu un interviu? Si in general un job cu un loc liber langa tine, atunci cand cauti sa ai o relatie? O fisa a postului cu o lista a calitatilor pe care le pretinzi de la celalalt? O concediere cu o despartire?
Nivelul de stres e uneori acelasi, pregatirea dinainte, felul in care te aranjezi, dorinta de a cuceri, de a fi apreciat, toate se aseamana. Iar miza, este uneori la fel de importanta – sa iti implinesti viata profesionala sau pe cea personala.
Sfaturi despre cum sa te prezinti la interviu sunt foarte multe, pe site-urile de angajari sau pe cele de business. Oare am putea aplica acele criterii si la prima intalnire? Poate ai spune ca nu poti aplica niste lucruri invatate atunci cand ai o prima intalnire cu o persoana pe care o placi, care ar putea sa-ti devina viitoare iubire. Insa uneori este la fel de important sa te duci pregatit, cum te duci si la un interviu. Nu o sa te prezinti la o companie fara sa stii nimic despre ea, fara sa stii ce vrea de la tine sau fara sa rememorezi ceea ce esti pentru a fi relaxat cand vorbesti despre tine, nu-i asa?
Cea mai mare greseala pe care o fac oamenii cand merg la un interviu este sa creada ca numai experienta lor de pana atunci si comportamentul lor profesional conteaza. Foarte gresit. Cei care tin interviul iau decizii deopotriva pe baza criteriilor profesionale cat si cele personale.
Sunt subiectivi pana la urma si, mai mult decat atat, in general trebuie sa fii si o prezenta placuta in colectiv, nu doar un bun specialist. De aceea va conta atat CV-ul cat si modul in care dai mana atunci cand saluti, modul in care pastrezi contactul vizual sau tonul vocii (entuziast, plictisit, superior, umil, disperat sau bine-voitor).
La ce ne ajuta sa stim ca aceste doua situatii, de la interviu si de la o intalnire, sunt intr-un fel foarte asemanatoare? Personalizand un pic interviul si profesionalizand un pic intalnirea vom avea mai mult succes la amandoua.
Personalizand interviul
Asa cum spuneam mai sus, pentru cel care tine interviul sunt foarte importante calitatile umane ale celui pe care doreste sa il angajeze. Cat este de sigur pe el, cum se motiveaza, cat este de pasionat de domeniu, cum s-ar descurca intr-o echipa, cat de multa initiativa ar avea, etc. Lucruri ce tin de psihologie la locul de munca.
Chiar insa si atunci cand nu sta de vorba la interviu cu cineva de la resurse umane, ci cu managerul, subconstient si acesta va lua decizia tot pe aceleasi criterii, personale in mare masura. De aceea este bine sa ne cunoastem cat mai bine, sa cunoastem si firma, sa fim relaxati si siguri pe noi si vom trece cu siguranta de orice interviu.
Profesionalizand intalnirea
Cred ca am fost de multe ori in situatia in care am cucerit pe cineva sau am fost invidiosi pe cineva care a reusit asta. De fiecare data cel care a cucerit a avut intr-un fel sau altul un plan. Si-a propus un obiectiv si a urmat apoi cativa pasi care stia din experienta ca trebuie facuti intr-un anumit fel, intr-o anumita ordine si cu o pauza intre in care sa nu sune prea mult.
Stia ca daca va da totul prea repede nu va fi bine si nici daca va manifesta indiferenta prea mult timp. Totul poate fi construit la inceput in functie de o strategie, de un tipar care nu are cum sa greseasca. Poate suna ciudat, insa primii pasi intr-o relatie ce ajunge sa fie de lunga durata sunt aceeasi. Puteti vedea in jurul vostru.
Oricum, ideea ar fi sa ajungem la un echilibru intre ratiune si simtire, atat in domeniu profesional, cat si personal. Daca aveti si alte exemple decat cele pe care le-am dat, sa le impartasim, sa devenim mai buni! :)
5 răspunsuri
draguta comparatie :)
insa, atat la interviu, cat si la intalnire, daca joci un rol dupa regulile altora, ai mari sanse sa o dai in bara. Oamenii -indiferent daca angajatori sau burlaci- vor fi intotdeauna cuceriti de naturalete. Nu raspunde niciodata in propozitiile standard, probabil ca pe astea le-au mai zis „enspe” inaintea ta. Dar fii natural.
Aratand ceea ce esti nu risti sa ajungi omul nepotrivit la jobul sau in relatia nepotrivita. Si nimeni nu doreste sa-si iroseasca timpul.
Probabil aceasta este cauza marilor dezamagari care functioneaza in ambele cazuri: la inceput pozam in ceea ce credem ca „da bine” si impresioneaza, pentru ca ulterior sa obosim inainte de vreme si ne alegem cu demisii fortate si inimi sfaramate.
Cred ca mai scrisesem un paragraf exact despre asta si l-am sters. Sigur ca da, sinceritatea si naturaletea in ambele cazuri sunt absolut necesare, altfel nu avem nici un pic de credibilitate :)
genială treaba asta! într-adevăr, foarte bună comparaţia asta! mi-aş fi dorit să aud poate un exemplu personal pe lângă toate aceste sfaturi, însă e bine şi-aşa :D
A.Faith, exemple personale am de la interviurile la care am fost – atunci cand am invatat sa fiu relaxata si sa comunic sincer, vazand-l pe cel din fata ca pe un om care vrea sa ma cunoasca, atunci am avut si succes, am cucerit si am trecut interviul :) La intalnirile pe care le-am avut este un pic mai complicat, stiu pasii care trebuiesc urmati insa fiindca am o tentatie nativa de a risca, ii mai sar doar ca sa vad ce se intampla. Stiu ca atunci cand i-am urmat a fost bine, o sa mai incerc auto-disciplina :)
E un giumbusluc dragut ce ai facut tu aici, sa compari jobul cu relatia. Si, bineinteles, daca privim argumentele, comparatia ta sta in picioare. Doar ca… Nu stiu eu cum e pe la interviuri, n-am avut niciunul pana acum, asa ca nu pot sa-mi dau cu parerea, dar clar nu-s de acord cu genul asta de relatie pe care l-ai descris tu aici, „intalnirea (si, implicit, relatia) profesionala”. Eu nu cred in „a cuceri pe cineva”, nici in planuri, nici in echilibru intre ratiune si simtire. Nu cred in ceva construit. Nu pot sa vad, de exemplu, femeia ca pe un munte de cucerit. Mi se pare ca lucrul autentic se intampla deodata, de ambele parti, fara niciun efort, fara nicio strategie. Cred ca tot ce nu e asa e doar semi, cvasi si asa mai departe. Si, ca sa fac si eu paralela ta (sa nu mi se para ca vorbesc prostii care n-au legatura cu subiectul tau), poate din cauza asta n-am o parere buna nici despre interviuri, despre „a te vinde”.