O perspectiva spirituala asupra stresului

Auzi in jur, oriunde te-ai duce, oameni plangandu-se: „Ce stresat sunt!”. Sau, dimpotriva, sfaturi de genul: „Nu te stresa! Ia-o mai usor!”. Dar cum sa faci asta?

Ar fi iluzoriu sa ne inchipuim ca am putea evita in totalitate stresul de-a lungul intregii noastre vieti. Tot ceea ce ne ramane de facut este sa cunoastem unele modalitati eficiente prin care putem reduce la minimum efectele sale vatamatoare. Sa ne concentram insa pe cauze esentiale ale stresului, putin aduse in discutie.

Programarea trecutului

Lasand la o parte binecunoscutele cauze exterioare (probleme de munca, familie, unele evenimente etc), in interior stresul este provocat de stari prelungite datorate in primul rand emotiilor negative intretinute. O caracteristica a acestui tip de emotii este exprimarea lor inconstienta, repetitiva, ca un cerc vicios. Si este extrem de dificil sa scapi de ele, sa recapeti controlul in lipsa unei detoxifieri a corpului fizic.

Trupul nostru poarta in el efectele „programarii” celulare inca din momentul conceptiei. Pana in adolescenta, cand incepem sa capatam oarece discernamant, trupul nostru acumuleaza foarte mult stres – toxine fizice si emotionale – din mediul dimprejur.

Apoi, incet-incet, ne dam seama de ele, incepem sa le sortam, sa facem constient alegeri benefice pentru noi. In ciuda tuturor eforturilor noastre insa, putem spune, in mod realist, ca programarea acumulata inconstient este mult prea puternica. Iar a scapa definitiv de ea, a te „recrea” conform celor mai inalte idei despre tine insuti este destul de dificil, implicand o munca de-o viata.

Programarea celulara este deci cauza esentiala ale stresului din punctul meu de vedere. Celelalte cauze (interioare – emotiile negative si exterioare – mediul) reprezentand, conform Legii Atractiei si Legii Rezonantei, doar efecte ale sale.

Curatenia celulara

Detoxifierea corpului fizic este unul din primele nivele ale de-programarii. Oricat de multa terapie individuala prin psihologie, NLP, coaching sau alte metode ai face, pana nu realizezi o curatenie in corpul fizic, efectele schimbarii de mentalitate si atitudine nu rezista pe termen lung – fapt dovedit in nenumarate cazuri.

De ce? Intrucat, am spus-o si in articolul trecut, orice „practica” trebuie sa „ajunga” in ADN pentru a fi integrata pe deplin, pentru a fi „a ta” pentru totdeauna. Altfel, poti obtine acea abilitate (inclusiv eliberarea de stres) temporar, in urma unei transformari mental-emotionale, insa fara implicarea si sustinerea corpului fizic si a spiritualului ea nu este permanentizata, nu este unificata in complexul fiintei tale.

Corpul fizic adaposteste stresul la nivel celular. In timp, celulele isi pierd capacitatea de asimilare a nutrientilor, a apei, a oxigenului adus de sistemul sanguin, capacitatea de prelucrare a tuturor substantelor si asigurare a unui metabolism eficient, capacitatea de eliminare a deseurilor. Ele devin un mediu acid favorabil agentilor patogeni, precum si buni conductori ai energiei joase a emotiilor negative.

Curatenia la nivelul celulei, repararea ei, readucerea in buna stare de functionare conduce la inlaturarea treptata a stresului celular, la cresterea capacitatii de stocare a emotiilor pozitive, la crearea conditiilor pentru ca „spiritul sa coboare in materie” (vom vorbi despre aceasta mai pe larg in viitor).

Stresul suprem

Programarea celulara este responsabila de ideile joase pe care le avem despre noi insine, despre viata si univers. Ne vedem pe noi ca fiind oameni cu o singura viata, singuri in galaxie, traind intr-un singur univers fizic, cu mintea plina de filozofii sociale, religioase si spirituale din care punem in aplicare cateva. Nu e de mirare stresul pe care il traim la nivel inconstient – mereu cautand sa fim mai buni ca altii, luptand pentru a ne indeplini dorinte marunte, alergand peste tot pentru a obtine tot felul de lucruri care speram noi ca ne vor face fericiti…

In realitate e vorba de un singur stres – acela ca vom disparea fara a sti cine suntem cu adevarat. Si nici macar ca vom disparea NOI, ci corpul cu care ne identificam eul. Stresul disparitiei trupului fizic, incapacitatea de a ne confrunta cu moartea este stresul suprem pe care, inconstient, il traieste orice fiinta umana, indiferent ca neaga sau constientizeaza acest lucru.

Separarea pe care o simtim fata de toate aspectele existentei, identificarea cu ego-ul, cu viziunea noastra limitata despre noi insine si viata, teama ca el va disparea la un moment dat este, cu adevarat, stresul suprem.

Dintr-o perspectiva mai inalta, insasi „locuirea” in corpul fizic este un alt „stres suprem” pentru cine suntem noi cu adevarat (spiritul, constiinta) – stresul „existentei incarnate”. Se produce practic o scindare intre constiinta cea mai inalta din noi si nivelul obisnuit al constiintei de zi cu zi. Avem astfel tendinta fie de a ne dez-radacina, punand accent pe experiente psihice, fie de a deveni extrem de preocupati fata de sine in incercarea de a elimina factorii de stres. Doua extreme periculoase, care ne indeparteaza de calea de mijloc a acceptarii si deschiderii cu bucurie in fata vietii.

Viziunea inalta

Deci, cum evitam stresul? De orice forma ar fi, la orice nivel?

Principala conditie ar fi modificarea viziunii noastre despre despre intreaga existenta. A ne vedea pe noi insine una cu totul, a ne pune in slujba vietii, indeosebi in aceste vremuri de transformare a constiintei.

Atunci cand ideile noastre despre cine suntem noi cu adevarat, ce este viata, universul, ce este Divinitatea vor fi cele mai inalte, cand vom vedea in mod realist unde ne aflam momentan pe aceasta planeta si care sunt perspectivele dezvoltarii si evolutiei noastre, individual si colectiv – atunci vom reusi cu adevarat sa transformam orice forma de stres in cea mai puternica vitalitate. Vom vorbi in articolul viitor despre acest lucru.