Despre motto-ul personal s-a mai scris pe Empower. Mihail a scris aici un articol pe care ti-l recomand.
Tu ai vreun motto? De ce? Dupa ce te ghidezi de fapt in ceea ce faci? Care crezi ca e rolul unui motto?
Eu am avut de mult timp motto-uri. Le-am mai schimbat, am cautat deseori ca in cateva cuvinte sa concentrez cat mai multa intelepciune si viziune si… si… si… Practic, am cautat retete. Am considerat ca TREBUIE sa am un motto.
Ca si cum vroiam sa fac un rebranding personal si sa ma prezint in fata celorlalti dar si in fata mea drept o persoana care are un motto. Nu stiam prea bine de ce, nu puteam sa argumentez prea coerent, dar stiam ca vreau sa-mi gasesc un motto.
Si am gasit destule (nu-i asa ca cine cauta gaseste?). Care de care mai interesante si mai placute cand le citeam. Imi alegeam un motto dar, dupa un timp, nu-mi mai placea. Ceva se intampla. Si cautam mai departe. Gaseam alt motto, apoi trecea iar o perioada si cautam altceva.
La un moment dat, s-a intamplat ceva
Probabil ca incepusem sa ma maturizez si mi s-a parut clar motivul pentru care eu nu-mi gaseam un motto de care sa zic ca e perfect. Incercam sa copiez atitudinile altora. Cautam vorbe spuse de altii, dar spuse din punctul lor de vedere.
Lipsea esentialul din acele motto-uri, si anume cum gandesc eu de fapt. Practic, nu ma reprezentau. A urmat bineinteles o perioada in care incercam sa ma intuiesc pe mine. Sa ma cunosc pe mine insumi. Atunci am inceput sa realizez ca de fapt nu exista retete universale.
Fiecare e unic prin felul sau de a fi, fiecare trece prin conjuncturi distincte mai mult sau mai putin, are anumiti oameni in jurul sau, anumite oportunitati si, in ultima instanta, fiecare are o anumita experienta si o anumita mentalitate. Si automat, fiecare are propria viziune.
Aici am gasit punctul de plecare privind motto-ul care urma sa ma reprezinte. Viziunea mea. Cum gandesc eu lucrurile. Care e experienta mea, ce am invatat, ce puteam sa mai invat, ce voi putea invata si, mai ales, cum voi putea invata si mai bine.
Initial, am considerat ca asta ma reprezinta si anume „Incerc sa invat mereu”. Dar probabil ca o anumita curiozitate m-a facut sa incerc sa sap si mai adanc. Cred ca intuiam eu ceva. Mie mi se pare ceva deosebit, plin de subtilitati.
De aceea ma atrage uneori arta gatitului. Nu cumva arta aceasta a gatitului este arta de a inventa retete noi si originale? Retete deosebite care sa uimeasca, retete care cuceresc intr-o clipa. Si cuceresc definitiv. Nu exista retete universale dar exista potentialul enorm de a inventa. De a reinventa. De a cuceri.
Inca mai cautam anumite ingrediente pentru retetele noastre. Mi-am dat seama cum pot sa invat cel mai bine. Sa fac ceva si apoi sa-l perfectionez in timp. Sa ma joc, sa caut, sa analizez, sa gresesc, sa ma ambitionez, sa fac, sa aplic ce am invatat ca sa invat si mai bine.
Un motto trebuie sa reprezinte o viziune
Viziunea ta. Viziunea mea. Nu conteaza cate cuvinte are. Conteaza ce se ascunde in spate. Toate motto-urile pot suna a clisee pentru altii, insa e important doar cum suna pentru noi.
Eu vreau sa construiesc mereu cate ceva. Mai am pana sa construiesc zgarie-nori, am inceput cu castele de nisip si cu drumuri neasfaltate care nu stiu inca unde vor duce. Si ma uit in urma, drumul e plin de gropi, dar e drumul meu.
7 răspunsuri
motto-ul meu preferat: „As long as you’re going to be thinking anyway, think big.” – Donald Trump
Am un motto de aproape 20 de ani:
„Asculta cu atentie vocea interioara, si urmeaza aceasta voce!” – Sai Baba
In primii ani, dupa adoptarea acestui motto, il urm-am „orbeste”… in 20 de ani, m-am convins ca este cea mai buna optiune/atitudine de viata, nu numai motto.
Motto-ul de fapt concentreaza viziunea. AI motto (in adevaratul sens al cuvantului), inseamna ca ai si VIZIUNE. Atentie insa, nu asociati mereu viziunea si motto-ul cu ceva bun, pozitiv. Insa reprezinta clar unul din aceste aspecte ale motivatiei.
Nu stiu daca este un lucru intalnit numai pe plaiurile mioritice, insa in Romania a functionat intotdeauna instinctul de turma, iar astazi generatia „copy-paste ” alege din comoditate, din mediocritate sau din superficialitate sa mearga pe drumuri batatorite de altii astfel incat majoritatea canta in cor aceleasi refrene seci pline de clisee, stereotipuri,tipare desuete si retete „mai banale decat banalul „…dar mai devreme sau mai tarziu se pierd in multime…isi pierd indentitate pe drum…
Ce este de fapt un motto?
Un motto nu este altceva decat un drum propriu..condus de propriile tale ambitii si abilitati.Din pacate in continuare multi aleg sa mearga doar pe drumuri cunoscute si sa faca numai ce stiu, iar pentru acesti oameni lumea este tot atat de mica precum drumurile pe care le cunosc…pentru cei pregatiti sa deschida drumuri noi si sa invete mereu altceva universul este infinit…
Felicitari autorului pentru doza de originalitate si profunzime !!!
Otilia, multumesc pentru vorbele frumoase spuse. In plus, prin modul cum te-ai exprimat, ai surprins mai bine decat mine anumite aspecte. De acord, un motto „nu este altceva decat un drum propriu”.
felicitari otiliei si lui ionut tomescu ;doar cei ce stiu cine sunt isi cunosc drumul.
Eu cred ca atunci cand gasim acea corelare intre Sirit Suflet si Corp putem cu adevarat sa sustinem ca suntem pe drumul catre Succes !