Acum mai bine de un an veneam dupa o perioada cenusie… o perioada in care parca tot timpul era vreme urata. Se mai intrezarea un soare timid insa un soare care nu era suficient de puternic.
Strigam dupa soare, dupa lumina in viata mea dar nu am realizat ca aceea lumina era in mine, nu am realizat ca eu puteam alege sa schimb mediul. Da, nu puteam schimba vremea, nu puteam schimba oamenii, insa puteam sa ma schimb eu si sa privesc acel soare timid si sa ii dau din lumina mea, sa ii dau din iubirea mea astfel incat el sa iasa de dupa nori si sa ma mangaie cu razele lui.
In aceea perioada singurele mele bucurii erau cursurile pe care le urmam si blogul, timidul meu inceput de a asterne toate gandurile ce se tavaleau in mintea mea.
Atunci, printre altele, am descoperit-o si pe Veronica de Andres. Si am inteles: mi-era frica si ce frica… eram inghetata. Imi era frica sa nu pierd controlul asupra vietii mele, control pe care nu il mai aveam oricum demult, imi era frica de esec, imi era frica de Lumina din mine, imi era frica sa-mi fie frica, imi era frica de VIATA.
S-a intamplat sa fiu lasata in ploaie pe o furtuna cumplita si am fost nevoita sa-mi inving frica. Eu am avut aceasta sansa, care atunci nu asa mi s-a parut, dar asa cum am mai povestit, de cele mai multe ori nu reactionam decat daca suntem fortati sa o facem.
Acesta a fost primul pas, m-am dezghetat. Apoi mi-am dat seama ca nu am controlul si nici nu vreau sa il am. Am realizat ca vreau sa traiesc si ca MERIT sa fiu implinita, fericita, MERIT sa fiu un OM de succes. Si nimeni, nici furtuna, nici griul cerului, nici rautatile nu ma vor putea impiedica sa descopar lumina din mine, lumina dupa care eu trebuie sa ma ghidez.
Si am urmat lumina din mine, fara un ban in buzunar, fara vreun alt sprijin decat cel moral din partea celor dragi. Am vizualizat unde vreau sa ajung: lumina acolo batea… spre un geam de firma… firma mea, spre fetele oamenilor pe care eu ii ajut prin serviciile pe care le ofer.
Am scapat de frica pasandu-mi de tot ce ma inconjoara, avand grija si hranind lumina din mine iar apoi indraznind sa visez desi teoretic nu as fi avut nicio sansa. Am crezut in mine si poate pentru prima data in viata am simtit ca MERIT sa EXIST. MERIT SA FIU UN OM DE SUCCES. Pur si simplu MERIT.
Cand mai vine frica pe la mine incerc sa o imbratisez, sa ii transmit iubire… si se topeste. Nu mai are taria sa ma inghete ea pe mine ca inainte. E o poveste de viata, o poveste reala, iar Veronica m-a ajutat sa vad lucrurile mai limpede. Transformati-va frica si lasati lumina din voi sa va ghideze: SCARE – CARE – DARE.
Nu vedeti clipurile video direct in RSS sau email? Intrati pe site pentru a le putea vedea.
9 răspunsuri
„Si am urmat lumina din mine, fara un ban in buzunar…” Fain spus! Cam asa a facut si Alchimistul lui Paolo Coelho… si-a urmat „lumina din el”. Dar ce te faci, când din tine nu iese nici o lumina? Nu apare nici o ţintă, nici un scop pentru care „să lupţi”?
@ Radu – Suntem facuti din lumina… suntem unici si vom descoperi menirea noastra daca urmam lumina din noi. „Ia seama ca Lumina care este în tine sa nu fie întuneric” (Luca 11,35).
Ai un suflet frumos,Delia!
Multumesc mult Elena. Impartasesc din experienta mea, poate ii ajuta pe altii.
Salut Delia, oameni buni,
95% din factorii care influenteaza ceea ce ni se intampla in viata sunt inconstienti.
Asta inseamna ca poti sa afli obstacolele care-ti stau in cale, explorandu-ti fricile.
Explorandu-ti fricile, poti sa te eliberezi de emotiile negative, pe care le porti inconstient ca pe un pietroi, pe care pur si simplu le duci in spate.
Dupa ce scapi de ele, poti sa mergi in sfarsit mai departe, sa indraznesti, sa te iubesti, pentru ca sigur meriti. Frumusetea vietii si a ta, e oricum implicita, Tu meriti oricum sa ai parte de cel mai bun lucru. E doar o chestiune de alegere. Iti lasi frica sa-ti mai conduca viata? Sau alegi sa te eliberezi de ea?
Si cunoasterea de sine, te ajuta sa scapi de frica. Am scris si o vizualizare in engleza despre asta. Pentru cei interesati:
Get Rid of Fear by Tapping Into Who You Really Are
Delia, esti curajoasa!
Buna Delia, ti-am citit toate articolele postate si nu numai pe-ale tale, ci tot ce se scrie pe Empower, pentru ca sunt articole deosebite care ajuta la dezvoltarea personalitatii si implicit al caracterului.
Cati dintre cei care citesc si constientizeaza ceea ce citesc? sau cati se lupta cu ei insisi pentru se debarasa de balastul ce le ingreuneaza mersul inainte pe drumul spre o viata mai buna? Nu stiu, dar merita sa incerce, „sa-si ia frica in brate” si din dusman sa si-o faca prieten, daca altfel nu se poate.
Unor oameni le este frica de necunoscut, dar nici nu fac nimic pentru a explora acel necunoscut de ei, pt. a-l cunoaste. Din ce cauza? din ignoranta, neincredere in propriile forte, lasitate in fata vietii sau pur si simplu din comoditatea indusa si cumulata in decursul acelor ani, cand am fost invatati sa prestam servicii pt. un salariu. Scriu „am fost” pt. ca ma includ si eu deoarece am trait acele vremuri, dar norocul meu este ca mintea imi este deschisa spre nou.
Mi-as dori sa intalnesc oameni ca mine pentru ca am oferte deosebite si astfel impreuna am razbi sa ne infrangem atat temerile zilei de maine cat si cele viitoare.
Totul este sa vrem! indiferent de varsta, pt. ca Dumnezeu nu ne ia la el pana nu ne terminam ce ne-am propus sa realizam aici. Dar sa nu uitam ca „Dumnezeu ne da, dar nu ne baga-n traista”, deci, totul depinde de cum ne mobilam mintea si cum o folosim.
Eu le doresc tuturor cititorilor minte luminata!
Extraordinar de frumos articolul tau, Delia…M-a impresionat si rezonez perfect cu tot ce ai spus. Azi ma simt inspirata si fericita, pentru ca am dat aripi luminii dinauntru…pentru ca traiesc ceva extraordinar in aceasta perioada…si mai ales…este pentru prima oara cand simt ca am anihilat orice frica.
Viata e superba, exista mult prea multa splendoare si emotii sublime, ca sa ne pierdem timpul cu limitari si temeri care oricum sunt intuile, ci doar hranesc intunericul.
Iti doresc multa inspiratie si lumina in tot ce simti si in tot ce faci. Iti multumesc pentru acest articol :)
@Ioan – multumesc de completari, clarificari. Asa e, de cele mai multe ori lasam frica sa ne conduca viata, lasam grijile sa ne inunde. Frica imi mai da tarcoale dar incerc sa ii fac fata. Viata inseamna si abandon, si curgere, si mangaiere de care poti avea parte in primul rand daca renunti la control si la a forta lucrurile. Aici e o alta discutie. :)
@Gela – Ce frumos este demersul tau! Insa pe ceilalti nu ii putem schimba, le putem arata o alta perspectiva, iar decizia o iau ei. E foarte greu sa iesi din zona de confort, sa incerci si „altceva”, sa schimb gustul vietii. Sunt multi care constientizeaza dar nu actioneaza. Cred ca sunt multi care ne citesc, ne aprecieaza dar viata lor continua in acelasi mod. Nu ajunge sa stii, trebuie sa si faci. Eu ceea ce scriu scriu din experienta, am invatat, am actionat, m-am impiedicat, am dat gres, am avut succes, dar cel mai important m-am abandonat luminii mele. Si ea m-a condus aici unde sunt azi. In ziua de azi suntem invatati ca trebuie sa fim pragmatici, trebuie sa fim responsabili, trebuie sa fim rationali… trebuie sa avem controlul. Ei.. si daca ne abandonam? Daca lasam lucrurile sa curga, daca urmam lumina din noi, ce se va intampla?
Ce minunat, va spun cu siguranta.
@Vero – Ce ma bucur pentru tine! Esti si tu o curajoasa! Bravo! Eu daca nu urmam lumina din mine, azi nu scriam aceste articole, azi nu eram aici cu voi.
Delia si pe mine m-a impresionat articolul tau.Felicitari si multumesc pentru lumina ce o daruiesti! E minunat sa lasi lumina sa-ti incalzeasca sufletul,sa-ti lumineze visele ,sa-ti aduca linistea… dar poate ca avem nevoie si de putin intuneric,putin mister…de teama sa nu ne ia ochii atita lumina… :)