E fascinant cum ne sabotam propriile visuri. Cred ca undeva in devenirea noastra ne-am pierdut nevoia de a face nebunii frumoase. Pacat. Pacat pentru ceea ce ar putea ele aduce. Putina fericire, putina durere, un pic de dor si-un pic de suflet. Dar revin la visuri si la nevoia noastra de a ni le auto-sabota.
E cazul si momentul aici sa fac o scurta diferentiere intre vise si visuri, inainte sa imi expun parerea ochiometrica asupra intamplarilor fericite din viata.
In primul rand, dati-mi voie sa nu fiu de acord cu utilizarea Dex-ologica a celor doua cuvinte: vise/visuri. Nu sunt unul si acelasi lucru! Pot sa fiu de acord ca ambele reprezinta ”faptul de a visa” (cf.Dex). Daca este in schimb sa facem o diferentiere, am putea spune ca visele sunt imagini in somn iar visurile sunt aspiratii.
Dar, in ce le priveste pe cele din urma, dati-mi voie sa nu fiu de acord cu Dex-ul – din nou: Visurile nu sunt iluzii desarte, ganduri, idei, aspiratii irealizabile. Ele sunt – daca vreti – aspiratii. Dar nu irealizabile! Ele pot deveni irealizabile. Si, va vine sau nu sa credeti, la asta ne pricepem. Da, stim sa facem din propriile noastre aspiratii ceva irealizabil.
Visuri devenite realitate sau nevoia de a face ceea ce simti… inca o data-n viata
Intamplarile fericite, asa cum stim cu totii, nu vin in fiecare zi. Vin cateodata. Iar daca stau, depinde doar de noi. De cele mai multe ori le luam in brate, le strangem la piept si le pastram ca pe niste frumoase amintiri. Atat! Si e frumos. E frumos pentru ca ne umplu de energie si ne sunt material de… ganduri bune…
O mica parte din aceste intamplari le transformam in realitate, le luam de mana si incepem un frumos tandem – in doi. Si e din nou frumos, pentru ca ne luam angajamentul sa dainuiasca intamplarea. Nu e usor, nu e nici greu, problema de la o vreme e ca nu mai stim care a fost intamplarea sau in ce s-a transformat.
Si acum ajung la intamplarile fericite si la nevoia de a face ceea ce simtim. Cu ce vin ele? Cu fluturasi, cu zambete, cu ochi patrunzatori si plini de drag… Cu actiune daca vreti. Si, asa cum cred adeptii puterii creative, actionam doar cand simtim. Daca nu avem pasiune si energie pentru a actiona, nu vom actiona. Pana la urma puterea creativa ajunge la fierbere doar cand intalneste energia din fiinta noastra.
Suprimarea propriilor noastre sentimente este ceea ce ne creeaza problemele. Adica ne blocam curgerea lina a energiei unei vieti creative suprimand ceea ce simtim. Trebuie sa intelegem o data pentru totdeauna ca putem aspira la puterea noastra creativa doar daca ne dam ocazia sa facem alegeri. Si putem alege sa facem ceea ce simtim, sa actionam mana in mana cu intamplarile fericite.
Ne place sa credem despre noi insine ca nu suntem simpli spectatori si ca scena vietii ne apartine. La fel si eu. Iar daca joc, daca totul e un teatru sau e real, ei bine, cine esti tu ca sa ma judeci?
19 răspunsuri
sunt frumoase visurile atat timp cat sunt curate,si fac ca viata noastra sa fie implinita,o zi frumoasa
„Intamplarile fericite, asa cum stim cu totii, nu vin in
fiecare zi.”
Nu sînt de acord. Întîmplările fericite ne înconjoară zilnic, însă de cele mai multe ori nu le apreciem valoarea şi trec pe lîngă noi neobservate.
@GHEORGHE,suntem atat de grabiti incat nu avem timp sa admiram ce ne inconjoara,incotro???stim sau nu…..
Ce fericire Gheorghe, inseamna ca am putea actiona mult mai des si semnificativ…in fiecare zi, daca am sti doar sa apreciem…
Stefanna, sunt de acord, ma refeream doar la acele visuri care sunt curate si care ne implinesc :)
@STEFFANA – Aprecierea şi admiraţia survin după observare. Graba nu aduce nimic bun.
@ Sergiu – Bineînţeles că putem acţiona mai des. Din nefericire ego-ul fiecăruia dintre noi ne distrage atneţia şi ne îndeamnă în mod constant spre alte lucruri, cel mai des iluzorii şi lipsite de substanţă. E o bătătlie continuă.
si daca visurile noatre realizate nu aduc intotdeauna ceea ce speram noi????in alte cazuri ele se întâmplă pentru a te doborâ şi a te reconstrui astfel încât tu să fii ceea ce ai fost menit a fi,,ce ar fi cu adevarat bun pt noui,k ele sa fie realizate sau sa ramana la stadiu de visuri??
Am convingerea ca e vital sa fie realizate, tocmai pentru ca asa ne reconstruim…frumos spus :)
perfect adevarat GHEORGHE,graba nu foloseste la nimik,,
STEFANNA, toate lucrurile care ni se întîmplă au un scop precis: ne fac să evoluăm. Mai mult, toate lucrurile ni se întîmplă pentru că noi le atragem. Ca să atragi doar lucruri bune, trebuie să-ţi ţii mintea sub control şi să-ţi canalizezi energia în gînduri pozitive. Asta presupune un volum de muncă la fel de ridicat ca şi cel necesar învingerii propriului ego.
Citeşte articole legate de legea atracţiei şi urmăreşte „The Secret”, e un film foarte bun care te va ajuta să înţelegi mai bine.
iti multumesc,,cunosc acest filmulet,,este minunat ,avem multe de invatat,sau uneori de reamintit,,o zi deosebita va doresc
„Putina fericire, putina durere, un pic de dor si-un pic de suflet.”Ce cuvinte minunate!!!Adesea ocolim visurile pentru a ne tine in siguranta, feriti de orice esec ar putea surveni, in cazul in care lucrurile nu merg asa cum ni ne-am conturat in idealurile noastre.Preferam sa ramanem cu „picioarele pe pamant„ sau, uneori uitam ca avem capacitatea de a ne inalta spre cer, cu aripi ce nu ne-au crescut si nu ne vor creste niciodata in faimoasa realitate ci care se nasc, clipa de clipa, prin dorinta, entuziasm, emotie,speranta…visuri.Ne putem inalta spre cer si ne putem cobori la fel de usor, pentru a nu ne pierde in imaginar si pentru a ne trai propria lume,cum ar spune altii.„Putina fericire, putina durere, un pic de dor si-un pic de suflet.”Nu am putea fi cu adevarat fericiti daca nu ar exista esecul in viata noastra, dorul care sa ne arate si mai mult adevarata valoare a lucrurilor si a oamenilor. Iar sufletul…sufletul nostru ce plange pentru omul care a uitat sa traiasca in adevarata sa esenta.
@Oana…….din dorinta de protejare facem asta,,ne este frica de durere,habar nu avem ca face parte si ea din reconstruirea noastra,din implinirea acelor visuri,adevarata fericire este intregul a tot..adica durere,esec,implinire,realizare….
Cine nu cade nu se poate înălța,cine nu plange nu cunoaste suferinta,cine nu are visuri ramane la acelasi nivel,pt a fi un intreg avem nevoie de toate in viata noastra..
Draga Oana, ai surprins foarte frumos ideea de la care pornisem atunci cand am scris acest articol. Iar fraza pe care ai ales-o, vazand-o asa, afara din articol, ma inspira si mai mult, simt ca e … a mea :) … Putina fericire, putina durere, un pic de dor si-un pic de suflet. Multumesc Oana!
Stefanna, si ce minunat este atunci cand dupa durere, esec sau dificultate, ne ridicam si mai punem inca o caramida in speranta ca vom cladi ceva frumos. Si daca simtim ca totul s-a daramat, ei bine, nadajduiesc ca mai ramane totusi temelia.
Tot plangem de nevoile, lucrurile care nu ne merg bine, lacrimile izbunesc automat cand ne dam seama ca nu mai putem, ca avem prea multe greutati.Greu e razboiul, dar dulce e victoria!Oare cat de mult am pretui lucrurile minunate din viata noastra daca ni s-ar oferi pe tava, fara prea mult efort? Daca nu ar exista pierderi, suferinta, dezamagire? Hmm, cred ca am fi tare multumiti, doar ca nu am cunoaste adevaratul frumos, comoara la care se ajunge prin lupta, prin munca, infrangere si inaltare. Ce simte un copil cand primeste o inghetata oricand o cere, stiind ca dificultatea obtinerii ei sta la un simplu „VREAU”?! O savureaza, nu-i asa? Dar un copil a carui parinti nu isi permit si care trebuie sa o castige cu greu, ajutandu-i la treburi sau fiind cuminte? Cum se simte gustul inghetatei pentru acest copil?Poate e un exemplu nepotrivit dar ideea este una.Ceea ce obtinem cu multa usurinta nu are aceeasi savoare ca atunci cand am depus efort pentru a-l avea.
Tuturor ne este greu sa acceptam ca nu putem evita dificultatile, dar cred ca am privi altfel duritatea lor daca am inceta sa ne plangem in loc sa inarmam cu rabdare si perseverenta pentru a le depasi. Asta nu se poate cumpara, pentru ca zacamantul e chiar in interiorul nostru. Cine stie cand il vom descoperi…
Cat despre tine, Sergiu…am ales aceasta fraza pentru ca in momentul in care am citit-o, mi-a provocat o mare emotie. De mult caut cuvinte care sa treaca dincolo de standardul academic, poate uneori rigid, si care sa ajunga la sufletul omului, sa miste sentimente. Citindu-ti articolul, mi-am dat seama cat de mult ma regasesc in gandurile astenute acolo.
Apreciez foarte mult caracterul original pe care il dai articolelor tale. Tu nu scrii „obisnuit”, tu scrii cu suflet si crede-ma, asta m-a facut sa te citesc in continuare.
@Oana…Toate au un timp de atingere..un moment unic pt fiecare,chiar daca teama este mare,mereu am stiut ca merita efortul de a urca inca o treapta,asa cum adevarat graiesti,este mult mai dulce victoria dupa un razboi greu,implinirea sufleteasca nu o poti compara cu nimik in acele momente,,cine spune ca nu se teme de necunoscut minte amarnic,poate ca teama este de o intensitate mai mica dar tot exista,suntem înzestraţi cu tot ceea ce avem nevoie pentru a ne împlini visele, pentru a fi fericiţi, împliniţi pentru a face din viaţa noastră un tel atins,doar sa vrem acest lucru,este important şi totodată esenţial să ne folosim de ceea ce avem,chiar daca pt moment avem doar frica in gandul nostru,
indiferent de cine eşti, de ceea ce eşti, încotro mergi, sau unde vrei să rămâi,indiferent dacă cineva crede sau nu în tine,trebuie sa faci ceea ce simti,decat sa regreti ca nu ai facut nimik,.
Nu poţi cunoaşte niciodată sentimentul visului realizat, numai dacă contribui la împlinirea lui.
Asa este Stefanna dar parca am uitat sa traim. Ne minunam pe zi ce trece cat de mult ne-am transformat si ca toata lupta asta, despre care vorbim atat de frumos, este o misiune pe care nu mai vrem sa o ducem. Si cat de trist este cand viata noastra isi pierde culoarea, taria si forta de a sculpta o minunata capodopera a ceea ce suntem, ceea ce facem si ceea ce putem schimba in jurul nostru. Cand ne uitam in urma noastra, oare ce vedem?
probabil obosim,,sau trebuie sa ne motivam pt a inainta,este atat de trist cand privesti in urma..nu cred ca ie intelept,pierzi din dorinta de inaintare