Cred ca am intalnit cu totii in viata, cel putin o data, de 10 sau chiar de mai multe ori, oameni sociabili. Sunt cei pe care i-am admirat sau chiar invidiat pentru ca, atunci cand se aflau intr-un grup, stiau cum sa capteze atentia, spuneau numai lucruri sclipitoare si ii faceau pe ceilalti sa se indragosteasca de ei. Despre oamenii acestia se spune ca au carisma, farmec, uneori chiar sex-appeal, ca sunt increzatori in ei si deschisi. Credeti ca este ceva innascut?
De cele mai multe ori da, insa, de celelalte multe ori nu. Am intalnit oameni care la prima vedere nu imi spuneau nimic, sau chiar dimpotriva, mi se pareau respingatori. Insa, pe masura ce incepeau sa vorbeasca vedeam efectiv cum se infrumuseteaza, se metamorfozeaza in fiinte pe care nu ai cum sa nu le indragesti. Iar asta cred ca e ceea ce se numeste frumusete interioara care iese din tine atunci cand comunici prin toti porii si iti schimba complet infatisarea.
Frumusetea nu este neaparat un criteriu pentru ca oamenii sa fie atractivi. Am vazut oameni frumosi care pareau de plastic, sau de sticla, in orice caz facuti din ceva artificial, inexpresivi si fara prea mari prefaceri de constiinta, care, din aceasta cauza, erau mediocrii si, intr-un final, respingatori. Am vazut si oameni cu o figura neutra sau chiar cu defecte vizibile, care insa se cunosteau foarte bine si aveau multe calitati pe care stiau sa le puna in valoare, aveau umor si prezenta de spirit, lucruri care ii faceau absolut fascinanti.
Oamenii sociabili te fac sa ai incredere in ei
Sunt, cum spuneam, deschisi, se apropie repede de oricine si stiu sa spuna exact acele lucruri potrivite momentului si persoanei. Stiu sa fie si autoironici, pentru a nu lasa pe nimeni sa ii vorbeasca de rau. Iar aceste lucruri se invata.
In primul rand trebuie sa te cunosti pe tine, sa te analizezi, sa iti recunosti toate calitatile si defectele, eventual sa le treci pe o foaie. Apoi sa iei cateva puncte tari, pe care sa te axezi, sa le faci excelente si mai vizibile, si cateva puncte slabe pe care sa le imbunatatesti – cele care te deranjeaza, sau iti fac cele mai multe probleme.
Suna usor? Nu este deloc. Oglinda nu este de nici un ajutor. Nici prietenii. Pentru ca poti sa vezi la tine ce vrei, sa te minti frumos, iar prietenilor le poti livra o imagine construita despre tine, care nu are prea multa legatura cu ceea ce esti. Ceea ce poti face insa este sa te pui la un birou, sau in pat si sa te gandesti la lucrurile care te-au facut sa suferi. Sa vezi din ce cauza s-au intamplat, care a fost contributia ta. Apoi sa vezi care sunt acele lucruri care tin de firea ta ce s-au constituit a fi cauza.
Si in ceea ce priveste calitatile la fel. Te pui in pat, eventual in acelasi, si te gandesti la lucrurile care te-au facut fericit, la contributia ta si la aspectele legate de personalitate. Apoi, tragi linie. Asta esti tu. Poti mai mult? Sigur ca da.
Oamenii sociabili sunt acei oameni care se cunosc bine
Atunci cand te cunosti bine poti transmite o imagine cat mai reala si coerenta. Atunci vor incepe sa vina ceilalti la tine, pentru ceea ce esti, daca pana acum tu mergeai la ei daruindu-le cate putin din tine, cat sa te potrivesti cu ei.
Important e sa ramai modest, sa stii sa asculti, fiindca de la fiecare om pe care il intalnesti poti invata ceva care sa te ajute sa te dezvolti personal, chiar daca e o concluzie la care a ajuns el datorita experientelor pe care le-a avut, chiar daca e o observatie pe care o “notezi” in legatura cu un anumit tip de oameni.
O intamplare cu un om foarte sociabil
Nu ne cunosteam, trebuia sa ma ia de la gara sa mergem sa facem niste cumparaturi si apoi sa ajungem la o casa unde erau mai multi prieteni, unde urma sa facem un gratar. La inceput ma suna si spune “Gia? Buna… de cand nu te-am mai auzit”. Moment in care raman blocata incercand sa-mi amintesc cine e, daca ne cunoastem si in ce context. Ne intalnim apoi si mergem la magazim, iar cand intram imi pune banii pe care ii avea in mana. Detasat, ne uitam in continuare la ce trebuie cumparat. Mai incolo imi da si telefonul lui sa il tin, cand am plecat cu plasele.
La casa de marcat vanzatoarea cantarea si cand am crezut ca a terminat am intrebat cat face totul, insa, fiindca mai erau cateva plase de cantarit, mi-a spus ca nu a terminat. Iar el “Pei da, tot timpul se grabeste, si noi i-am spus, dar ce, acum o sa-i spunem tot timpul? O sa invete ea pana la urma…”. Lucru complet adevarat ca ma grabesc, insa inca o data, nu il cunosteam pe acest om pana acum cateva minute. Cert e ca de la prima vedere a reusit sa-mi castige increderea si sa se apropie de mine.
Oamenii pun de obicei multe bariere, care de care mai cu sarma ghimpata si numai cei mai dibace stiu sa treaca de ele si sa ajunga repede sa poarte o conversatie deschisa, placuta, lejera cu acea persoana. Pe unii oameni familiaritatea ii face sa se inchida si mai mult, devin si mai circumspecti.
Depinde insa foarte mult de cum o initiezi si cum o adaptezi celuilalt. Cel de care vorbeam mai sus cred ca este un om care se cunoaste foarte bine si care ii cunoaste si pe ceilalti foarte bine, stand de-a lungul timpului de vorba probabil cu foarte multi.
Este un om sociabil. Ceea ce va doresc si voua.
6 răspunsuri
Foarte frumos articol, ca de obicei, Gia :)
E mult mai usor ca cineva sa te placa atunci cand tu te placi. Cu cat oamenii au mai multe roluri, cu atat mai multe surse de stima de sine pot avea. Iar aspectele astea se observa atunci cand relationezi. Un om deschis si sociabil este intotdeauna o persoana pe care vrei s-o intalnesti cat mai des, pentru tonusul si energia cu care te inconjoara si mai ales pentru faptul ca te stimuleaza sa privesti viata cu mai mult optimism :)
Cam 5 din 10 cazuri cu care m-am confruntat de-a lungul vietii au fost oameni care s-au ariciuit in fata lipsei mele de retinere in fata lor – nu familiarisme, dar o atitudine deschisa din primul moment. Au fost oameni care mi-au atras atentia ca… nu vorbesc de la prima mana cu nimeni, chiar daca nu le adresasem decat un ‘Ma bucur ca va cunosc!’ DAR daca nu m-am departat imediat, categorisind oamenii acestia ‘Cu asta NU!!’, ci am fost amabila, zambitoare, etc., in continuare, cu naturaletze – nicidecum altfel (oricum asta vine…)… ei bine acestia imi sunt oameni de nadejde si azi !!!
Important este sa poti sa crezi ca exista in orice om o parte deschisa si buna – chiar daca ei o arata pe aceea ermetic inchisa…
Si lumea asta se schimba…
Multi oameni ar fi sociabili, deschisi, fara retineri, daca nu ar fi frica de a nu se simti respinsi… sau deziluzionati candva..
Daca se poate trece peste aceste frici cred ca viata pe Pamant ar fi alta !!!
Da si eu simt deziluzii, omeni care pe parcursului inceputurilor arata fatza lor cea cuminte, dar viata nu e facuta numai din cumintenii… Daca stim ca fiecare om are si parti bune si litigii cu sine insusi, si le acceptam caci sunt ale noastre, ale tuturor… fiecare om ar fi fericit.
Caci sunt convinsa ca 50% (daca nu chiar mai mult) din nemultumiri se invart in sfera socialului (restul in sfera creatiei libere)…
Dar cred si eu ca exista un fel de fond innascut de deschidere sufleteasca.. Si mai cred ca el tine de modul in care copilul poate raspunde la atitudinea parintilor, si care formateaza socialul din sinea lui… Eu am fost copil batut, si mi-am jurat ca lumea va fi a mea, ca sa nu mai plang toata ziua…
Si… fara falsitati, ma recunosc azi intr-un om sociabil, pentru ca am vrut sa fiu ASA, am gasit resurse sa fiu asa… pentru ca la anii tai mi-am dat seama ca este un cerc vicios in care femeia care bate – se bate pe ea insasi, inconstient, pentru lipsa ei de caldura la adresa lumii. La anii maturitatii mi-am dat seama ca suntem oameni cosmici (nu mai stiu, prin anii ’70 George Gamow si Carl Sagan mi-au adus aceasta simtire) si am vrut sa arat celor din jur ceea ce voiam de la ei…
La anii intrarii in varsta a III-a… mi-am recucerit mama… Pe care o ‘pierdusem’ de la 10 ani…
FITI PUTERNICI !! CUCERITI LUMEA !! INVATATI-O SA SE CUCEREASCA SI EA – PE EA INSASI !!!
Cristiana, mi-a luat mult sa-ti pot raspunde fiindca m-am gandit mult la ce ai spus si o sa ma mai gandesc :)
Felicitari pentru ce ai realizat prin propria vointa, sunt cele mai valoroase lucruri.
Suntem oameni cosmici si ne putem face si avea grija de constelatia noastra :)
Draga mea… mi s-au umezit ochii…
Mi-am adus aminte de ceva… ceva care mi-a luminat viata la inceputurile ei pline de sfiala..
Totul a inceput prozaic. Parintele Teofil, de la Man. Ctin Brancoveanu – Sambata de Sus stia ca fumez. Doua pachete pe zi. Punct. I-am si spus: nu ma certati, nici de sanatate, nici de credinta… Stia ca facusem un sacrificiu enorm si imi intrezarise sfatos si altele, dar – ca sa reusesc, mi-a spus, in stilul dansului uluitor de bogat in nuantzari sonore: ‘ Bun-intelees… sa nu fumezi! ‘
Am spus scurt – desi cu respect, dar raspicat asa cum imi este felul: Nu promit nimic.
Peste 2 zile i-am spus: M-am gandit indelung la ceea ce mi-ati spus. Dar tot nu promit.
Pe dansul nu poti sa-l minti. Nu te lasa Dumnezeu.
Mi-a raspuns cu un glas ca un suvoi ceresc in bucurie omeneasca:
DAR ESTE MUUULT CA TE-AI GANDIIIT !!!!!
Peste inca 3 zile , in gara de la Fagaras, stingeam ultima tigara din viata mea.
Era 21 mai 1988.
P.S. Ce simplu si frumos ai spus…
‘Suntem oameni cosmici si ne putem face si avea grija de constelatia noastra’ !!
Multumesc pentru exemplu, sa te lasi de fumat inseamna mult – inseamna sa gasesti si alte lucruri care te implinesc, lucruri adevarate, nu facute din fum. Stiai ? Nicotica este un antidepresiv. Nici o persoana cu adevarat fericita nu fumeaza, fiindca nu are nevoie, gaseste in alte lucruri stimulenti pentru ca organismul ei sa se simta bine :)
Felicitari :)
Foarte important ceea ce mi-ai spus acum, Gia… Si imi explica greutatea ingrozitoare prin care am trecut la 2 luni de la momentul parasirii tigarilor… a fost groaznic (m-am lasat de la 2pach. pe zi), numai cu ajutorul tatalui meu am reusit : dar acum imi explic si din punct de vedere emotional cat s-a cramponat subconstientul … caci intr-adevar eram foarte nefericita, desi atunci nu as fi recunoscut in ruptul capului. Nu am vrut ca nefericirea sa ma impiedice sa merg mai departe. Da, aveam multe de facut, de cunoscut, de implinit.. Nu ma gandeam la ceea ce am pierdut – cat la ceea ce imi ramasese…
Nu mi-a placut durerea si nefericirea, iubesc senzatia aceea de libertate…de campuri cu ierburi si campuri cu stele care par a nu se mai termina.. de culmi montane prin care te poti pierde la fel de usor ca si pe valurile marilor… Oameni buni, deschisi, cautatori… Cunoasterea.. stiintele acestea noi care fac din frontiere landuri intinse, desfiintandu-le practic…
Gata, zbor la serviciu!! Si voua, sa va mearga din plin !!!