Sunt intr-o perioada incarcata, trebuie sa iau decizii importante, e o perioada in care e foarte usor sa ma panichez si sa cred ca pana aici a fost totul. Insa eu am incredere, cred in visele mele.
Insa ce ne facem daca reactionam in astfel de situatii complet aiurea si ranim astfel persoanele din jurul nostru? Ce ar fi daca, in ciuda presiunilor pe care le-am simti, ne-am educa modul in care reactionam?!
In cazul in care nu ati auzit de Principiul 90/10 a lui Stephen Covey vi-l relatez eu.
10% din viata este rezultatul a ceea ce ni se intampla, 90% din viata noastra este decisa de modul in care reactionam la ceea ce ni se intampla. Inseamna ca nu avem control asupra procentului de 10% insa avem controlul asupra procentului de 90%. Foarte interesant, nu?
Ne enervam zilnic ca nu vine autobuzul la timp, ca stam prea mult in trafic, ca stam la cozi, ca sistemul nostru este cum este, ca avem politicienii pe care ii avem, ca avem locuinta pe care o avem, ca nu avem sansele pe care ni le dorim si exemple ar fi multe. Daca e o situatia in care nu poti avea controlul gandeste-te cum reactionezi!
Daca cineva iti pune piedici, te lasi antrenat in jocul lor? Daca ti-ai pierdut locul de munca cum reactionezi? Am o prietena care m-a surprins prin reactia ei dupa pierderea locului de munca, e tonica, e optimista, se implica in diverse activitati: face cursuri, se implica in organizarea unor evenimente aniversare si nu se panicheaza.
E convinsa ca viata merge inainte si va aparea si acel job potrivit pentru ea. Si nu va imaginati ca are o situatia financiara buna, ca nu e asa. De multe ori felul in care reactionam in fata unei situatii ne poate face sa pierdem un prieten, sa pierdem un contract, uneori chiar sa ne pierdem pe noi.
Asadar cand incepi sa te agiti in fata unei situatii intreaba-te: oare cum pot reactiona, ce alternative am, am vreun control sau nu am? Aplicarea acestui principiu va poate scimba viata!
Iata o prezentare despre acest principiu
Daca nu vezi prezentarea de mai sus in RSS sau email, intra pe site chiar acum sa o vezi.
5 răspunsuri
Foarte adevarat ceea ce spui in articol.Am realizat si eu asta.Reactiile determina evolutia unei situatii spre bine sau rau, uneori.Problema este ca e greu sa te obisnuiesti sa constientizezi felul in care vei reactiona.E greu sa te schimbi, cind esti deja adult.
@liliana – nu am zis ca e usor… insa se poate. Incearca in anumite situatii sa vezi daca ai controlul sau nu si atunci ALeGI cum sa reactionezi. Eventual fa-ti scenarii: daca ma enervez starea mea o sa fie asta… si o sa afectez si persoanele din jur, insa daca in loc sa ma enervez imi ocup acel timp cu altceva, cum e? Vedeti exemplele relevante din pps.
Iti dau si eu dreptate, Delia! E bine ca ne faci sa constientizam adevaruri stiute(candva) si (rapid) uitate, sub valul problemelor cotidiene.
Bine zis, bine gandit :)
Intr-adevar rezultatele tin de antrenamentul auto/controlului in situatiile de zi cu zi, pana la situatiile complicate sau de criza.
Oricum, merge. Acum mi se pare firesc ceea ce inainte reprezenta un efort de vointa epuizant.
Te imbratisez pentru seninul din tine !
Draga Delia,
Multumesc mult pentru articol si pentru film. Acesta din urma a deschis dimineata de azi si l-am vazut cu mama, care chiar a prins foarte bine tot-tot-tot…
Fara sa fi stiut de el ca „Principiul 90/10 a lui Stephen Covey, am avut parte de aceste lectii din viata mea. Undeva, in filmulet, se spune sa-ti folosesti „energia ingrijorarii” si timpul pentru a gasi un loc de munca, de pilda, cand ai fost concediat. Imi amintesc ca am practicat aceasta „folosire” a energiei cu foarte bune rezultate. Osho spunea chiar ca o anume emotie nu e buna sau rea, ci imi da o stare, o incarcatura energetica de care ma pot folosi in functie de cum decid. Am luat de buna treaba asta si intr-adevar, cand m-am lasat eu pe mine fara servici si de data asta fara sa am un altul la care sa incep treaba, am avut o stare de fara grija de ma speriam eu de mine. Pur si simplu oprisem o chestie care ma storcea de puteri si icepusem sa caut altceva. Daca as fi avut cum, cautam cat eram angajata, dar nu se putea…. In fine, am folosit toata acea neliniste ca sa ma scol de dimi, sa fac tot ce imi statea in putinta si in cap ca sa caut. Si a venit exact ce trebuie, chiar „smooth”, adica repede si bine.
Multe altele mi-au fost la fel. De fapt, e un fel de sistem interior care se formeaza si se antreneaza si care zice:
„Nu ma ingrijorez acum. Poate, „dupa”. Intai tre’ sa-mi folosesc toate fortele ca sa rezolv „subiectul”.
Apoi mai este si acea atentie la ce simt si la ce se intampla. Daca fac un pas inapoi (simbolic, desigur, doar asa, ca marire a perspectivei) si privesc situatia, imediat vad si mai multe posibilitati de raspuns la acel stimul. Si aleg in consecinta… De multe ori, eu aleg in spiritul economiei de efort, recunosc. Sa ma necajesc si sa ma agit mi se parte o mare pierdere de energie, timp si „nervi”. Mai bine o alta solutie, una constructiva…
Bineinteles ca dau si rateuri. Oho, inca destule! Da’ macar ma mai uit pe urma si vad ce am facut. Poate ‘data viitoare” o sa fiu in stare sa am acea clipa de luciditate si sa aleg. Macar „data viitoare”…
Si inca un secret: in acei 10 la suta pe care recunoastem ca nu ii controlam, e ceva ce merita toata atentia si nadejdea noastra. Acolo putem intrezari desenul facut vietii noastre de Mana Care A Scris.