Bine v-am gasit cu ocazia primului articol pe care il scriu aici pe Empower. Din multimea de subiecte care se inghesuiau in mintea mea acum cateva saptamani, am ales sa incep cu cel care vorbeste despre inceputuri.
Nasterea psihologica
In anii ’70, in urma poate celui mai amplu studiu de acest fel realizat de atunci incoace, psihiatra si psihanalista Margret Mahler ajungea la concluzia ca momentul nasterii biologice si cel al nasterii psihologice nu coincid.
Nasterea biologica, cea prin care ne separam biologic de mama este un fenomen precis si spectaculos, pe cand nasterea psihologica, in urma caruia ne definim ca persoane cu un sistem psihic propriu, este rezultatul unui proces pe care il parcurgem in primii trei ani din viata.
Calitatea legaturii pe care o formam cu parintii cat si permisiunea ca dincolo de aceasta legatura sa ne diferentiem si sa crestem ca persoane autonome si separate, ne influenteaza mai tarziu viata in toate aspectele ei. Daca observam ca aceste influente sunt neproductive, avem capacitatea sa le schimbam. Pe masura ce cititi, fiti propriul vostru detectiv si observati daca sunt aspecte sau stadii cu care rezonati mai mult, daca este ceva ce va enerveaza, va sperie sau nu intelegeti. Notati pe o foaie aceste observatii si pastrati-le, reprezinta un demers de autocunoastere important.
Simbioza sanatoasa
Primul stadiu, cel al simbiozei sanatoase, descrie acea perioada de maxima fuziune a copilului cu mama ce dureaza de la nastere pana in jurul varstei de cinci luni. In lumea senzoriala a nou-nascutului, el insusi, mama si mediul sunt un singur obiect. In cazurile fericite, proaspetele mamici descriu sentimente asemenatoare, care pentru cel putin cateva luni le motiveaza si le ajuta sa-si modifice radical stilul si ritmul vietii pentru a raspunde neconditionat nevoilor copilului. (Wallin, 2010)
Obiectivul acestei faze este crearea unei aliante sigure copil-mama si formarea intre cei doi a unui atasament care sa-i dea curaj copilului sa evolueze spre etapele urmatoare care presupun mai multa independenta. Pentru parcurgerea cu succes a acestei etape este esentiala capacitatea mamei de a oferi ingrijire si capacitatea copilului de a o accepta. Prin hranire si imbratisari copilul primeste la nivel corporal empatie si dragoste, sentimente care il vor insoti de acum toata viata.
Primele zambete ale copilului indica interesul lui de a-si directiona atentia catre exterior si anunta finalul simbiozei. In jurul varstei de 5-6 luni copilul incepe sa zambeasca adresat, spre exemplu zambindu-i mamei nu si strainilor, ceea ce denota capacitatea copilului de a-i percepe pe ceilalti ca fiinte separate de el. Acest tip de comportament face trecerea la urmatoarea etapa, aceea a separarii si individualizarii.
Separare si individualizare
Perioada de separare si individualizare este rareori usoara, mai ales pentru parinti. Odata cu aparitia nevoii de explorare a copilului, parintii trebuie sa-si modeleze si ei treptat comportamentul fata de copil, ceea ce uneori provoaca anxietate, confuzie sau tristete.
Pentru copil este o perioada plina de achizitii valoroase: mersul in picioare, vorbirea, jocul cu alti copii care cere nu atat control din partea parintilor cat vigilenta, disponbilitate si respect pentru copilul care creste. Perioada de separare si individualizare are patru etape: diferentierea (6-9 luni), experimentarea (10-16 luni), reapropierea (17-24 luni) si consolidarea individualitatii (pana la trei ani si dupa).
Parcurgerea cu succes a acestor etape conduce la „nasterea psihologica a copilului”.
Dar despre aceste etape in articolul de maine. Va astept!
