Cred ca sunt doar cateva feluri de a gandi o relatie. Poti sa o incepi si sa te adaptezi apoi din mers, sa vezi ce se intampla si sa inaintezi pas cu pas, pur si simplu, doar daca iti place, facand si pasi inapoi sau stand pe loc daca ceva nu este in regula.
Poti sa o incepi cu retineri, sa te apropii abia de la un moment incolo, dupa ce vezi despre ce e vorba, dupa ce l-ai invatat pe celalalt si abia atunci te hotarasti sa te implici. Sau, dimpotriva, poti sa te arunci cu totul inainte, sa faci o saritura lunga si sa ajungi aproape de celalalt, sa te instalezi in sufletul lui, sau ei, si sa nu mai vrei sa pleci. In acest caz, te bazezi pe intuitie sau instinct si alegi sa fii acolo indiferent de ce se va intampla apoi.
Primul fel de a gandi o relatie este echilibrat si al doilea a unui om circumspect ce se deschide mai greu, iar ultimul a unui om plin de curaj dar si de nechibzuinta, ce ia decizii bazandu-se doar pe intuitie. Acum hai sa vedem un pic avantaje si dezavantaje ale ultimelor doua feluri pentru a vedea ce putem retine pentru a aplica.
Sa gandesti o relatie rational
Este un fel de a gandi intalnit in primul rand la barbati, insa si la acele femei de cariera, individualiste, cu multa vointa si ambitie. Poate fi o consecinta a personalitatii sau a unor experiente neplacute, din trecut.
Atunci cand gandesti o relatie rational, cand testezi cu grija terenul fiind atent la fiecare pas pe care-l faci, cand te deschizi cu grija doar cand esti convins ca celalalt merita asta, cand analizezi totul si impui reguli sau limite, inseamna ca ai mereu teama de a te implica. Iar asta poate veni, dupa cum am spus, din personalitate, avand una centrata spre sine, sensibila, care se cere a fi protejata, sau din experienta neplacuta de a te fi deschis prea repede si a fi fost ranit.
Este bine sa gandesti o relatie rational pentru ca o construiesti in timp, cu rabdare si atentie, devenind sigur ca cealalta persoana este cea potrivita. In acelasi timp, pastrezi si pasiunea vie, pentru ca daruiesti cate putin, pastrezi un pic de mister. Este bine fiindca abordezi lucrurile in profunzime, ajungi sa-l cunosti pe celalalt cum este cu adevarat, nu doar la suprafata cum se arata la inceput.
Ceea ce nu este bine este faptul ca cealalta persoana, daca nu intelege ce faci, s-ar putea sa se simta mereu testata, mereu ca la interviu, cateodata respinsa daca a vrut mai mult, daca a vrut sa sara etape pe care tu le vedeai foarte importante. S-ar mai putea sa se plictiseasca sau s-ar mai putea sa pierzi oportunitati de a face ceva frumos avand doar scuza ca nu este inca momentul.
Sa gandesti o relatie intuitiv
Este un fel de a gandi intalnit in primul rand la femei, insa si la acei barbati mai boemi, romantici, care isi doresc afectiune si nu vor sa ascunda asta ci dimpotriva, sa gaseasca pe cineva care sa le-o ofere si sa-i sprijine in ceea ce fac. Poate fi o consecinta a personalitatii deschise sau a experientei pozitive cu oamenii, in trecut.
Atunci cand gandesti o relatie intuitiv te bazezi pe ceea ce simti, corelat cu ceea ce vrei si atat. Daca vrei ceva si ceea ce simti din partea celeilalte persoane coincide, atunci te arunci cu totul inainte si vrei sa o faci jumatatea ta.
Cred ca diferenta dintre cele doua tipuri de abordari este similara cu a doi oameni cand se muta intr-o casa noua. Primul are foarte multe lucruri in posesie – mobile, canapele, dulapuri, asa ca testeaza cu grija noua casa. Masoara, sa vada daca ii vor incapea toate pe care le are, verifica lumina, utilitatile, cu grija, vecinii, pentru a fi sigur ca daca se muta acolo nu va fi dat la un moment dat afara, fiindca va ramane in strada cu toate lucrurile grele pe care le are si ar fi ingrozitor.
Celalalt, pe de alta parte, fiind mai boem, nu are decat un rucsac in spate cu strictul necesar. In rest, cea mai importanta avutie este imaginatia si cunostintele. Prin ele stie ca poate crea orice. Asa ca daca vrea sa se mute intr-o casa noua, o va alege pe cea fata de care va simti o atractie deosebita. Pe care o va indragi din prima, cu totul, asa cum o vede. Bineinteles ca poate gresi, insa el simte ca in ciuda tuturor relelor, acolo poate fi ceva magic si vrea sa mearga pana la capat.
El se va muta imediat, de cand a pasit inauntru, cu tot ce are si greu se va mai da plecat. Spre deosebire de celalalt, care incepe sa se mute dupa un timp, dupa mai multe vizite, aducand cate un lucru si fiind mereu gata sa plece in cazul in care se intampla ceva, pana nu e prea tarziu.
Ceea ce nu este bine, in al doilea stil de viata, boem, este ca poate fi considerat naiv. Sau superficial. Sau irational si deloc intelept. S-ar putea sa nu fie bine pentru ca poate gresi foarte grav. Intuitia, simturile in care crede il pot insela, ceea ce doar foarte rar s-ar putea intampla in felul celui rational de a gandi, pentru ca el analizeaza si isi ia masuri de precautie la fiecare pas.
Am vazut care sunt cele doua feluri de a fi, a vazut si cum ar fi cel ideal, echilibrat intre cele doua, ne mai ramane doar sa ne mai gandim o data la avantajele si dezavantajele rationalizarii, respectiv pretuirii intuitiei si sa vedem daca putem sa luam din fiecare avantajele pentru a le aplica modului nostru personal de a gandi.
6 răspunsuri
A gandi o relatie rational nu inseamna neaparat ca ti-e frica sa te implici, ci pur si simplu se incadreaza intr-un set de reguli ale seductiei care fac ca relatia respectiva sa se consume intens dar la foc mic, pastrand mult mister mai ales la inceput. E foarte binevenita aceasta abordare de exemplu daca suntem foarte indragostiti de cineva dar nu vrem sa-l speriem pe celalalt napustind asupra lui avalansa noastra de sentimente, iar el sa o rupa la fuga. Misterul este ingredientul cel mai important intr-o relatie. Apoi, pretuim ceva cu atat mai mult atunci cand l-am obtinut din greu, de aceea e important la inceput un anumit grad de inaccesibilitate (al femeii, mai ales). Nu cred ca partenerul se plictiseste sau se simte ca la interviu atunci cand gandesti o relatie rational, dimpotriva, cred ca pasiunea creste – spun asta din experienta. Pana la urma cu totii ne dorim ceea ce nu putem avea, e in natura noastra umana. Ai dreptate Georgiana, e necesar sa „personalizam” aceste moduri de a fi intr-o relatie, fiecare dupa cum crede ca i se potriveste. Insa am observat ca femeile in general intrec masura inca de la primele intalniri cu un barbat, vorbind prea mult, dezvaluindu-se prea repede, apoi cerandu-i tot felul de asigurari emotionale in ceea ce priveste viitorul lor (greseala fatala). Saracii barbati :)
Gia, foarte buna ‘punerea problemei’ ! Vero, total de acord.
Adevarul e ca se poate discuta atat de mult despre acest subiect…Oricum, relatia ‘cat mai aproape de ideal’ poate avea loc intre persoane cu abordari asemanatoare cat mai inalte, spirituale ale vietii si compatibilitate fizica. Parerea mea…
da vero, sunt groaznice femeile :) vor ele siguranta, auzi, ce pretentie :)
asta e cheia, marius, sa abordezi la fel lucrurile. fiindca te poti potrivi in toate celelalte si nu intelegi apoi cum de nimic nu merge :)
foarte bun si precis articolul,
fiecare actioneaza conform experientei de viata si perceptiei asupra celuilalt.
Modele nu exista,caci toti ne comportam instinctual mai intai, si doar in functie de ce ne dorim sa obtinem intervine si abordarea partenerului sau relatiei.
Astel ca putem iubi , ne lasam iubiti ,respingem , acceptam sau impartasim .
Asta este pana la urma viata noastra …
Ei, mai conteaza si cum iubim, acceptam, repingem, suntem respinsi, impartasim, etc :) Mai conteaza si ce simtim facand lucrurile astea. Si lucrurile frumoase care se intampla printre ele. Curcubeele :)
e incredibil de „precis” articolul, descrie foarte bine abordarile dintr-o relatie din viata mea. Acuma, a propos de celelalte comentarii…
Ma intreb daca „strategiile” gen sa nu spui prea mult, sa nu te descoperi, sa nu una, sa nu alta… sunt altceva decat expresii de sine ale omului care le scrie ;)Parerea mea e ca nu ar trebui sa existe nicio strategie, niciun fel in care „e bine” sa te porti la inceputul unei relatii, doar ceea ce simti – deci expresie de sine – si atentie si respect fata de celalalt. A da, si MULTA COMUNICARE pornind de la premiza ca celalalt are la fel de multa dreptate ca si noi. Sa iubim deci:)