Drumuri. O mare de posibilitati. Intersectii. Sunt atat de multe directii.
Noi orizonturi
Plecari. Noi orizonturi. Noapte de dinaintea marilor plecari. Dimineti friguroase amortite de frig si intuneric. Sosiri. Zorii dulceagi ai rasaturilor de soare. Noi inceputuri.
Granule de nisip albastru picura grabite in clepsidra timpului. Desi, clipele curg mereu la fel, totusi le percepem atat diferit unele fata de altele.
De ce timpul curge diferit
Ai observat, probabil, ca timpul trece diferit pe drumul de dus fata de cel parcurs la intoarcere.
Uneori, atunci cand te indrepti catre ceva, catre o destinatie, catre o intalnire ai sufletul gol si flamand, ai mintea plina de intrebari si de asteptari… poate te indrepti catre necunoscut sau poate doar spre o noua experienta. Cateodata, te curprinde un sentiment straniu de curiozitate amestecat cu nerabdare ce pare a fi un bun prieten ce te tine strans de mana.
Alteori ai sulfetul plin, atat de plin incat plinatatea lui te copleseste. Iti doresti atat de mult sa daruiesti o parte din tolba ce o porti cu tine, sa eliberezi o alta, sa te descotorisesti de tot ce atarna greu.
La intoarcere
Drumul de intoarcere e intotdeauna lin, se scurge usor prin clepsidra timpului si ca prin vraja distantele devin din ce in ce mai scurte. Cand te intorci, cumva intotdeauna ti se pare ca ajungi mai repede.
Cand te intorci ai sufletul liber, ai daruit ce aveai de daruit, ai primit ce aveai de primit, ai lasat ce aveai de lasat, ai pierdut ce aveai de pierdut, ai umplut ce aveai de umplut. Gandurile iti sunt limpezi si clare, fara conflicte interioare. Fulgi de armonie. Un zambet fugar pare sa-si fi gasit culcusul pe buzele tale.
La intoarcere linistea se lasa in sufletul tau poate pentru ca ti-ai mai indeplinit o dorinta sau un vis. Oare dupa fiecare vis implinit se lasa linistea? Primul moment de fericire autentica se produce in tacere. Surprinderea te lasa fara cuvinte.
Fara cuvinte. Azi nu am cuvintele la mine. Le-am lasat acasa aruncate in dezordine pe un raft din noptiera. Faceau atat de multa galagie incat le-am redus volumul la tacere.
O zi fara intelesuri si fara sensuri. Iti arunc o provocare. Traieste o ora doar observand si observa fara a da o forma observatiei. Cu ce viteza trece timpul?
6 răspunsuri
Foarte frumos scris! Felicitari!
Suntem atat de obositi,stresati,neatenti….chiar si atunci cand suntem in fata unuilucru frumos ne grabim sa il imortalizam ca sa il aratam si altora in loc sa il admiram si sa il intiparim in memoria retinei…
Felicitari pentru tema de gandire pe care ne-ai dat-o!
Felicitari!Mi-a placut f mult ceea ce scrii si felul cum gandesti!Este perfect!Cand citeam parca si „simteam” totul…acele etape ale …trecerii…Bafta!
Multumesc
Superb descris…. vream doar sa adaug,daca imi este permis, uneori la „intoarcere” te poti simti si dezamagit…altceva asteptai,altceva ai gasit,altceva lasi in urma….
Mi-a placut mult si commentul lui Bibi….