Am ajuns la cel de-al patrulea principiu care caracterizeaza viata, activitatea si opera lui Leonardo da Vinci, via Michael Gelb – cel care si-a dedicat o parte importanta din timpul sau studiului marelui maestru.
Sfumato reprezinta dorinta de a trai intru ambiguitate, de a imbratisa paradoxul si nesiguranta.
Pe masura ce ne trezim puterea curiozitatii, pe masura ce ne probam profunzimile experientei si ne ascutim simturile, vom ajunge sa dam nas in nas cu… necunoscutul. :)
In aceasta “ipostaza”, secretul cel mai mare al dezlanturii potentialului creativ este a mentine starea de receptivitate, “open mind” cum zic englezii, iar cheia acestei descatusari este Principiul Sfumato.
“Sfumato” inseamna “transformat in fum/ceata”, “fumat”
Criticii de arta folosesc acest termen pentru a descrie un stil – acel aer misterios care reprezinta una dintre calitatile prin care se disting picturile lui Leonardo da Vinci. Acest efect, obtinut prin pictarea in multe straturi foarte fine (circa 30, daca nu ma insel), este el insasi o metafora foarte sugestiva pentru Leonardo omul.
Extraordinara abilitate a lui Leonardo de a mentine tensiunea extremelor, de a imbratisa nesiguranta, ambiguitatea si paradoxul, constituie o caracteristica esentiala a geniului sau.
Intr-o lume in care schimbarile accelerate fac din (senzatia de) siguranta doar o iluzie, toleranta pentru ambiguitate trebuie sa devina parte din viata noastra si constituie o conditie a sanatatii noastre. Pe cat te-ai situa pe o scara de la 1 la 10 a ambiguitatii? Ce crezi ca ai putea sa schimbi ca sa poti urca pe scara aceasta cu un punct?
Iata cateva exercitii care pot ajuta in acest sens:
1. Intoarce-te la lista intrebarilor tale cele mai importante de la discutia despre Principiul Curiosita! Care dintre ele iti genereaza senzatia cea mai puternica de nesiguranta ori de ambivalenta? Incearca sa desenezi, sau macar sa schematizezi, in agenda ta, acest sentiment de nesiguranta pe care ti-l da intrebarea respectiva! Ai putea improviza un dans sau macar niste gesturi care sa exprime sentimentul? Ce melodie ai alege pentru un asemenea dans?
2. Descrie in agenda, pe scurt, 3, 4 sau 5 situatii cu care te-ai confruntat sau te confrunti si in care musteste ambiguitatea! Descrie sentimentul in agenda si localizeaza-l in corp! Daca ar avea o forma, o culoare, un gust, un sunet, care ar fi acelea?
3. Monitorizeaza-ti intoleranta pentru abiguu prin a numara de cate ori folosesti cuvinte ca “niciodata”, “intotdeauna”, “totul”, “nimic”, “sigur”,”trebuie”. La sfarsitul conversatiilor observa daca termini cu o afirmatie sau cu o intrebare!
4. Cauta o reproducere dupa Mona Lisa si observ-o detasat, fara sa analizezi! Ii poti capta esenta? Ii poti reproduce zambetul, gestica? Noteaza-ti ideile si sentimentele in agenda! Acum intoarce-te la intrebarile si situatiile care te fac sa te simti anxios (cele de la pct. 1 si pct. 2), numai ca – de aceasta data – raspunde la fiecare intrebare si situatie cu surasul pe care l-ai invatat de la Mona Lisa! Cum se schimba modul tau de a gandi cand privesti din perspectiva ei? Inregistreaza-ti observatiile audio, sau in agenda!
Sfumato inseamna, in acelasi timp, si dezvoltarea intuitiei si a incubatiei. Un proverb, asiatic cred, spunea ca “si in spita si in gol sta roata”. Pauzele dintre notele muzicale, spatiile din jurul operelor, repausul dintre reprizele de munca, toate acestea sunt la fel de importante ca si notele, sculpturile/picturile si munca insele.
Un mod de viata creativ presupune atat folosirea eforturilor constiente cat si valorificarea “pauzelor” dintre ele. Aceste spatii permit perceptiilor, sentimentelor, senzatiilor, ideilor, experientelor trecute, sa incubeze si sa rasara sub forma insight-urilor.
Dupa cum se stie, Leonardo da Vinci alterna perioadele de munca asidua la operele sale cu perioade de repaus. Evident, celor care il plateau pentru lucrarile respective nu le conveneau deloc aceste pauze si li se parea ciudat sa-l vada ore intregi (sau chiar zile!) privind opera neterminata pierdut in ganduri.
Celor care i-au pus la indoiala stilul si obisnuintele, Maestrul le-a raspuns asa: “Cateodata, marile genii reusesc mai mult atunci cand muncesc mai putin.”
:) S-ar putea sa nu-i placa sefului vostru daca ii veti spune maine acest lucru si sa nu accepte asa ceva, dar incubatia este esentiala realizarii si implinirii potentialului vostru creativ! Aproape toti am realizat ca noaptea este un sfetnic bun si ne-am trezit cu solutia, nu-i asa?
De retinut este faptul ca incubatia este eficienta numai atunci cand alternam perioadele de munca si concentrare intense cu perioade de pauza. Fara munca si fara concentrare intensa nu exista nimic care sa poata fi incubat! :) Degeaba sta o gaina closca, daca sub ea nu se afla un ou, sau nu este unul fecundat!
In ce priveste intuitia, acordati in fiecare zi timp si atentie banuielilor si presentimentelor voastre! Notati-le si verificati-le apoi acuratetea!
Pentru a ne dezvolta un sistem de ghidare interioara deosebit de precis, trebuie sa stim sa surprindem si sa ascultam semnalele corpului nostru. Cere timp petrecut cu noi insine si incredere. Pana la urmatoarea “intalnire”, va doresc o saptamana plina de idei!
3 răspunsuri
Mmmm… Draga Octav,
Ma “aduci acasa” :) Sfumato. Misterul, pauza dintre gandiri si actiuni. Aici e locul din care incepem, in fine, sa fim… lasand deoparte pe “sa facem”.
Locul atat de drag mie, exprimat in fantasticul, nemarginitul si atat de cuprinzatorul “este si nu este” din taoism. Acolo unde incepem sa ne largim intelegerea catre acceptarea neintelegerii, catre non-analiza, catre simtit si “inghitit” in totalitate, ne deschidem spre mister.
Aici e scanteia intuitiei! Mi-ai amintit de o vreme in care lucram ceva nou pentru mine, intr-o viteza nebuna, si cand nu aveam nici timp si nici pe cine sa intreb. In acea nebunie se nasteau intuitii si solutii fantastice, caci pusesem la bataie toate rezervele mele de aceptare a situatiilor noi si de luare a lor ca intreg. Nu erau bune sau rele, nu aveam timp de analiza, trebuiau solutii. Prin “aruncare in vid”, in nestiut, mi-au venit idei de care pe urma si eu ma minunam. Stiam insa ca nu erau “ale mele”’, caci veneau de acolo de unde vine inspiratia. Era inspirul, InSpiritum. Asa am invatat ca aceasta trecere in mister este o “trebusoara” foarte practica, nu e doar o frumusete poetica. E super-practica, pentru viata de zi cu zi!
Asa se largeste experienta datatoare de satisfactii. Un iubit de-al meu, Neale Donald Walsch, are o vorba tare draga mie: ”Asa va fi, doar daca nu va fi asa”. Asta ma face sa accept si variante pe care nu le pot prevedea acum. Ma deschide spre varietate. Ma scoate din asteptari si imi da relax-ul primirii noului, al neprevazutului.
Cat despre pauze, ce sa mai vorbim! Desigur, Messer Leonardo era un artist desavarsit si in asta! Respirul de dinainte, asteptarea cu mentinerea spatiului in care Fara-Forma se toarna in forma. Ca la nastere, asteptand sa prinda in palme copilul ce tasneste din burta mamei!Tot procesul ata eu il numesc chiar “gestatie”.
Asteptarea, cu atentia catre ascultarea launtrului, simtit in corp, asa cum spui si tu, Octav.Este intrarea noastra in magie. E Sfumato!
Grazie, Magister!
doar sa nu ajungem, cu lenea noastra caracteristica, sa alternam perioade lungi si intense de repaos cu perioade scurte si plate, de munca :P
:)))))))))))))))))
Stefan, coltul asta nu are oameni care alterneaza asa ceva!
Mikka, iti multumesc foarte mult pentru experienta pe care mi-ai impartasit-o! Am sa retin vorbele lui Neale Donald Walsch. Mi-au placut foarte mult.