Stateam la rand la casa la… (completeaza tu numele unui supermarket) si am vazut, pe un ecran aflat deasupra casieriei, o stire subtitrata „Un pensionar din Satu Mare cere eutanasia pentru ca nu isi gaseste un loc de munca.” M-am intors spre sotia mea si i-am spus: „Uite o stire despre care pot scrie un articol!”
Primul lucru pe care l-am facut, cand am venit acasa, a fost sa caut sursa initiala a stirii. Mi s-a parut ca e vorba de un caz simplu, dar pe masura ce ma adanceam in cautare si in „poveste”, lucrurile au inceput sa se complice.
Iata pe scurt detaliile:
- persoana in cauza are 62 de ani;
- este absolvent de institut superior (Institutul Tehnic Minier din Baia Mare);
- de doi ani este in somaj, dupa ce a fost disponibilizat, odata cu inchiderea firmei la care lucra, din cauza crizei;
- se spune ca „Are 35 de ani de vechime in munca, dintre care trei in stagiul militar; ani pe care casa de pensii nu ii recunoaste„;
- spune ca a trimis peste 30 de CV-uri la firme si nu il angajeaza nimeni;
- un patron de spalatorie auto i-a spus ca „nu e bun nici la spalat masini”;
- nici sotia lui nu lucreaza, deci nu au surse de venit;
- si-a vandut masina pentru a achita restantele la credit;
- vinde verigheta sotiei pentru ca nu mai au ce manca;
- a cerut sa fie eutanasiat, intr-o audienta la prefectul judetului, pe motiv de „boala grava de sistem (social, statal, nu se dau detalii, dar nu e vorba de o boala a organismului sau)”;
- spune ca „prin gestul sau nu vrea spectacol, ci doreste sa atraga atentia asupra situatiei dificile in care se gasesc persoanele care mai au putin pana la pensie si nu se pot angaja”.
Concluzii?
Pe masura ce analizezi aceasta lista de informatii, ajungi la concluzii interesante.
- Domnul in cauza „asteapta pensia”, dar e departe de varsta de pensionare… cum vine asta?
- Este om cu studii superioare. Ma indoiesc ca lui Badea Gheorghe, tractorist la CAP, timp de 30 de ani, i-ar fi venit ideea cu eutanasia… si cu mersul la prefectura… povestea asta suna a campanie media care nu se invata la CAP.
- A trimis peste 30 de CV-uri. Cunosc un prieten care lucreaza in IT si a trimis 120 de CV-uri cand isi cauta de lucru. 30 de incercari mi se pare o cifra minora, mai ales in ziua de azi.
- Cea mai ciudata stire este: „casa de pensii nu ii recunoaste vechimea”. In primul rand nu se specifica daca nu ii recunoaste toata vechimea sau parte din vechime. Curios, pentru ca domnul a lucrat ca director la firma de la care a fost disponibilizat, ma indoiesc profund ca lucra la negru si nu i s-a trecut vechimea in cartea de munca… iar daca nu i s-a trecut, e partial si vina lui, pentru ca nu l-a interesat problema. Ca persoana cu studii superioare, trebuia sa verifice daca firma care il angajeaza i-a operat in cartea de munca, anii petrecuti in firma… iar daca nu a facut-o, poate sa dea in judecata persoanele vinovate (pentru ca firma oricum nu mai functioneaza).
- Nici sotia nu lucreaza… de ce? nu ni se spune.
- A vandut masina pentru a achita restantele la rate… credite vechi, poveste incurcata, nu comentez…
- S-a dus la prefect pentru a face acest gest teatral, dar pretinde ca „nu vrea spectacol”, ci „sa atraga atentia”.
M-am uitat la fotografia Domnului Vasile Apati, care apare intr-un ziar, cu o hartie in mana. Este un domn bine facut, imbracat intr-o haina de piele, bine infofolit intr-un fular de matase. Nu e slab, nu e anemic, in plus are un zambet pe buze. Nu pare sa fie depresiv.
Ca atare, nu e genul care vrea sa moara. Lucrurile incep sa arata a show de stiri de la ora 5.
Solutii?
Cu permisiunea publicului cititor, ii voi sugera Domnului Apati cateva solutii care pot sa-l scoata din situatia financiara in care se afla.
- Sa caute in continuare de lucru. La un search lejer (la data la care scriu acest articol) pe jobcrawler.ro am gasit 184 de locuri de munca in Satu Mare. Ii recomand D-lui Apati sa nu tinteasca job-uri „de top”, ci sa se orienteze spre cele pentru care este supracalificat pentru ca are mari sanse de a primi de lucru.
- Sa-si vanda apartamentul in care sta. E renovat recent (pentru asta are creditul la banca), deci se va vinde.
- Din banii obtinuti sa stinga creditul la banca.
- Sa-si cumpere o garsoniera pentru el si sotia. Fata lui este in Franta, deci nu are nevoie de spatiu, nici macar pentru nepoti.
- Daca ii raman bani, sa-si cumpere o casa la tara si sa inchirieze garsoniera. Garsoniera va produce venit rezidual, la tara nu plateste intretinerea si isi poate cultiva cel putin parte din hrana de care are nevoie.
- Daca nu vrea la tara, sa caute, atat dansul cat si sotia sa, de lucru in oras.
Solutii sunt, atat timp cat vrei sa rezolvi o problema. Cred ca in situatia de fata sunt solutii, dar nu se doreste folosirea lor. Avem de-a face cu un domn care are (inca) resurse financiare si posibilitati de angajare, dar probabil considera ca e sub demnitatea sa sa se mute la tara sau sa se angajeze pe o slujba pentru care este supracalificat.
Vreau sa fiu inteles clar: ce se intampla cu multi dintre cei care au varsta Domnului Apati si sunt in somaj este o tragedie. Este deosebit de greu sa te angajezi, este deosebit de greu sa gasesti surse de venit. Dar acest lucru nu inseamna ca nu exista solutii sau ca trebuie sa faci cascadorii in presa.
Poate fi rezolvata problema Domnului Apati altfel decat atragand atentia asupra sa printr-o campanie media condusa cu mijloace socante? Ramane sa decideti singuri…
Surse:
Nu mai poate sa traiasca asa. Un pensionar din Satu Mare a cerut sa fie eutanasiat.
Satu Mare: Vasile Apati, fost director 11 ani, a amanetat verigheta sotiei ca sa achite intretinerea.
8 răspunsuri
Fain articolul!
Dar sunt multe de spus… adaugat.
Intr-un fel sunt in situatia lui. Nu-mi fac campanie media :) deci nu voi da foarte multe detalii.
Am 42 de ani. De mai mult de o luna, firma la care lucram, m-a trimis in contract part-time, munca de acasa… salar PAUZA!
Lucrez in IT, programator, fac si site-uri web.
Am fost la vreo 4-5 interviuri. E problema mare pentru cei mai in varsta. La mai multe interviuri sau pre-interviuri mi s-a spus in fata: „cautam oameni tineri”.
La un interviu telefonic, care a durat peste 30 min, mi s-a spus: „observ din tonul dvs. ca sunteti o persoana foarte serioasa, noi vrem tineri dinamici, cu zambetul pe fata.” – parca ar fi fost un interviu pentry un job de animator de discoteca :) !
@Radu
in primul rand tin sa te felicit!
desi ai probleme in a te angaja, AI FACUT CEVA, ai inceput sa lucrezi pe cont propriu. esti mult deasupra domnului din articolul de fata, care a ales calea protestului.
tocmai aici este problema. societatea de azi ne „invata” ca cel mai bine este sa ceri, iar daca nu obtii, sa protestezi, in ideea ca vei obtine.
sunt doua alternative:
-sau intelegem ca nu vom mai obtine mare lucru daca cerem (si vom suporta consecintele sau vom ajunge „in lumina reflectoarelor” precum domnul in cauza)
-sau vom porni pe drumul anevoios, deosebit de greu, al initiativei personale, dar care, dupa parerea mea, este singura solutie viabila pentru iesirea din criza economica in care ne aflam.
Radu, multumesc pentru comentariu :)
Mai comentez inca o data :) !
Simt (ma bazez mult pe ceea ce simt – inteligenta emotionala – scuze ca ma laud :) ma consider inteligent emotional) ca societatea va suferi o mare schimbare: vor incepe sa dispara acele traditionale „locuri de munca” de 8 ore, cu munca la sediul firmei angajatoare.
Simt ca va avea loc un fel de intoarcere in timp. „Meseriasul”, isi va face „atelier”, la el acasa. Nu se va duce el sa caute contracte, vor veni cei interesati la el.
Un exemplu din trecut: fierarii… aveau atelierele lor si veneau oamenii sa le dea de munca (sa le faca potcoave pentru cal).
Un exemplu din zilele noastre: cabinetele medicale particulare… nu se duce medicul sa caute pacienti. Se duce omul/pacientul/clientul sa-l contacteze pe medic.
Mentionez inca odata: acestea nu sunt parerile mele… simt aceste lucruri si incerc sa la inteleg. Accept critici de orice fel :) !
In aceasta perioada de criza simt anumite chestii incredibile.
Vom trai si vom vedea!
ar mai fi de adaugat cateva aspecte ce tin de mass-media si de felul in care isi redacteaza articolele: nu intotdeauna fotografiile puse de presa, pt ilustrarea unui articol sunt autentice, de aceea nu reprezita un reper obiectiv. chiar daca ar fi asa, imbracamintea domnului este de model vechi, oamenii sunt obisnuiti sa pastreze tot.
in al doilea rand, obisnuinta de a pune CVuri de la 100 in sus este strategia oamenilor tineri sau a celor care sunt f adaptati, nu e cazul aici.
in al treilea rand, sursa de informare citata nu e demna de incredere. spun asta din pricina ca, deunazi am pus un coment pertinent si bine argumentat la un articol din care razbatea manipularea si a fost sters, desi pagina era plina de comentarii pline de cuvinte din mediul suburban.
ceea ce mi se pare remarcabil in acest articol, dincolo de realism si observatia pertinenta ca toata p[ovestea seamna ca campanie, este faptul ca pune o problema la zi: existenta unui esantion de populatie nepregatit pentru realitatea actuala, care are nevoie de consiliere si suport competent pt adaptare, dar si pentru a nu mai putea fi speculat si manipulat politic si, uneori economic: VEZI MUNCA LA NEGREU.
de asemnea, problema victimizarii. si alte popoare au trecut prin crize majore si in loc sa reactioneze negativ, au actionat pozitiv. intrebarea ce decurge din aceste aspecte sugerate de articol este: cum ajutam , ce e de facut pt ca acesti oameni sa isi foloseasca potentialul si sa renunte la o atitudine defensiva.
@ Cami
sunt perfect de acord :)
tocmai de aceea am adaugat posibile solutii in articol, altfel acesta ar fi devenit doar o re-subliniere a senzationalului.
intr-adevar, este un intreg segment de populatie care nu stie ce sa faca in conditiile actuale si, poate dintr-o frustrare dusa la extrem, alege asemenea gen de protest, care nu face decat sa duca lucrurile spre senzational si, poate, ridicol. pentru ca ma intreb, evident retoric, ce ar fi facut D-l in cauza, daca, prin reducere la absurd, Prefectul i-ar fi „aprobat” cererea de eutanasie?
dupa cum vezi, intram in plin roman de Kafka, ceea ce ne arata ca metoda folosita nu este deloc constructiva si nu reprezinta o solutie.
Ce ii lipseste este inteligenta emotionala.
Ce l-a adus aici dupa parerea mea este boala secolului 21 , comoditatea si speranta ca cineva TREBUIE sa aiba grija de mine.
O sa am pensie, o sa ma ajute statul , nu are cum sa ma lase sa mor de foame…
Nu a facut pasul atunci cand trebuia in cadranul banilor, sa sara din angajat macar in Liber Profesionist….
@Seremi Eu care ma laud ca sunt inteligent emotional :), simt total invers. Simt ca nu trebuie sa ma bazez pe nimic, ca nu trebuie sa cer nimanui nimic… simt ca trebuie sa ma ridic prin propriile mele eforturi.
Simt ca asa a facut Dumnezeu lumea.
Pai exact asta am spus eu :)