Nu inteleg cum pot unii oameni sa aiba o personalitate atat de bine definita si din aceasta cauza sa respinga tot ceea ce nu este in acord cu ea. Stiu ca acest lucru este bun, ca ii individualizeaza, ca se focalizeaza pe anumite lucruri renuntand la altele, insa stiu ca este si rau pentru ca ii face sa aiba limite.
Religia
Poate ati observat ca atunci cand se scrie un articol, o recenzie, o carte, cand se face un film, cu tenta religioasa, in care cineva si-a exprimat o viziune proprie asupra subiectului, apar nenumarate comentarii si critici, mai multe decat la oricare alte teme. Oamenii, atunci cand este vorba de religie, pentru ca adera la ea inconstient din anumite motive personale si cred in ea cu tarie, tind sa nu accepte nici o alta parere.
Un crestin ortodox nu poate fi de acord cu un confucianist, un hindus nu poate fi de acord cu un protestant si nici un musulman cu un catolic. Inteleg ca au paradigme total diferite ce se exclud una pe alta ca si filosofie, insa oamenii insisi sunt diferiti, avand paradigme de viata diferite, provenind din clase sociale diferite. De ce nu ar putea accepta si religii diferite?
Stilul de viata
Vad in fiecare zi oameni cu un stil farte bine delimitat. Femei care se imbraca doar intr-un anumit fel, care prefera doar anumite locuri, care prefera muntele sau marea. Barbati care, la fel, au acelasi tip de activitati, de discutii, de locuri pe care le frecventeaza, de ziare pe care le citesc. Sunt oameni pe care daca ii cunosti si le pronunti numele, in minte ti se formeaza o imagine clara. Stii de unde si pana unde sunt, ce ii defineste, stii la ce sa te astepti de la ei, cum sa ii abordezi. Stii si ce cadou sa le iei de ziua lor, pentru ca stii cu precizie ce gen de lucruri le plac.
Iar oamenii de felul acesta, bine delimitati, am observat ca nu se inteleg aproape deloc cu cei care au alt stil. Fiecare ii cauta pe cei ca el si traieste in lumea lui, unde regulile sunt aceleasi pentru toti. Inteleg ca si ei au paradigme diferite care se exclud, insa si oricare doi oameni sunt diferiti, au alte temperamente, calitati si defecte diferite. De ce nu ar putea accepta si stiluri diferite?
Toate au o explicatie
Eu intotdeauna am incercat sa imi explic credintele, opiniile sau stilul unui om prin ceea ce este el ca individ si prin prisma vietii pe care a avut-o. Nu pot sa condamn un “fanatic” religios care are idei foarte fixe si incearca sa le transmita si altora, pentru ca sunt de acord cu el ca i s-a intamplat la un moment dat ceva grav in viata, religia ajutandu-l sa treaca peste acea problema si acum in mod evident, crede cu tarie in ea.
Nu pot sa condamn nici un ateu convins ca este ignorant, pentru ca il cred daca imi spune ca singur a trecut prin toate problemele si nu crede ca exista un Dumnezeu care l-ar putea ajuta in vreun fel. Iar diferentele dintre religii le pot accepta, pentru ca le vad ca filosofii diferite de viata. Unii oameni cred in viata de apoi, altii in reincarnare. Unii oameni se imbraca numai cu haine de firma si beau cocteiluri, altii se imbraca cu haine hand-made si beau ceai.
Unii oameni cred ca in viata tot ce e important sunt banii, altii dragostea. Unele femei cred ca toti barbatii sunt nesimtiti, unii barbati cred ca toate femeile la un moment dat te vor insela. Unii oameni sunt mai reci si se deschid mai greu, altii sunt mai calzi si mai prietenosi mai repede. Unele femei nu concep viata fara fustite si pantofi, unii barbati nu concep viata fara bere si fotbal.
Nu vad nimic rau in nici una dintre pozitiile adoptate. Sunt convinsa ca toate au o cauza, data de experientele prin care acei oameni au trecut, si ca altfel nu pot fi, nu pot gandi. Si nu se pot ierarhiza aceste stiluri. Nu se pot ierarhiza nici muzica clasica, jazz-ul, rock-ul, pop-ul si manelele. Sunt la fel de diferite, pentru oameni diferiti, fiecare cu lumea lui si stilul propriu.
Toleranta vine din cunoastere
Daca vom incerca sa le intelegem, le vom accepta. Nu va trebui sa le adoptam, daca nu sunt in acord cu personalitatea noastra, insa puteam sa nu luptam impotriva lor. Pentru ca de fapt asta inseamna democratia.
Optiuni. A treia cultura – nici a ta, nici a mea, ci a noastra cu elemente din fiecare, cele pe care le alegem pentru a ne intelege. Toleranta vine din cunoastere. Iar cunoasterea se poate realiza mult mai bine apoi daca suntem toleranti cu ceilalti si invatam de la ei. De la oricine.
12 răspunsuri
Toleranta este ca osmoza prin membrana permeabila a celulei. Daca o ai, te hraneste, te creste si te imbogateste. Daca nu o ai, mori. Te usuci si mori. Sau pur si simplu, traiesti in lumea ta rigida, unde toti rad si plang ca tine, sau doar te imita pentru ca astfel profita de pe urma ta.
Se spune ca triunghiurile sunt inevitabile in relatiile de orice tip. Niciodata, nici chiar in relatiile care merg rau cei doi implicati nu sunt doar ei. Sunt trei, ca multe lucruri importante (cei trei purcelusi :P , cele trei zari…):el, celalalt si ce reusesc sa faca impreuna, relatia dintre ei. Si aici se vede toleranta.
Imi place cum te gandesti tu la toate cele, Gia :) Chiar se vede ca te preocupa mult subiectele despre care scrii.
Foarte frumos, ca de obicei Gia!
Daca imi permiti, voi completa cu cateva idei personale.
Reactia vine de la ganduri, iar raspunsul este intelegere.
Reactia vine din trecut; raspunsul este intotdeauna in prezent. Insa, in mod obisnuit, noi reactionam de parca s-ar apasa pe un buton. Cineva te critica si te superi – asta s-a intamplat si inainte, se intampla la fel tot timpul. Nu astepti nicio clipa si nu analizezi faptul ca situatia ar putea fi diferita.
Persoana care te critica s-ar putea sa aiba dreptate, nefacand altceva decat sa-ti dezvaluie un adevar. Sau s-ar putea sa n-aiba deloc dreptate si sa fie o persoana rautacioasa. Daca persoana are dreptate, a demonstrat ca iti este prieten spunandu-ti un adevar; s-ar putea ca adevarul sa doara, dar asta nu e vina lui.
Sau s-ar putea sa fie ignorant; fara sa stie nimic despre tine, i-a scapat ceva. In cazul asta n-ai de ce sa te superi, omul n-are dreptate. N-ai de ce sa te superi; poti doar sa razi de absurditatea si de ridicolul afirmatiilor lui.
Sau, daca persoana este rautacioasa si insulta pe toata lumea inseamna ca de fapt nu are ceva special cu tine; este pur si simplu ea insasi; asa ca nu trebuie facut nimic.
Supararea e un foc care mistuie. De ce sa iti arzi sufletul ? daca alt om a comis o greseala fata de tine, de ce sa te pedepsesti pe tine ?
Toleranta presupune sa constientizezi toate astea.
Frumos, frumos ! :)
Foarte frumos si foarte adevarat. Ma gandesc ca e bine sa luam in seama ca prim pas, sa fim toleranti cu noi insine, sa ne impacam si sa ne acceptam pe noi si cred ca abia apoi putem trece la urmatorul pas: sa fii tolerant cu ceilalti. Practic cunoasterea trebuie sa inceapa cu noi, cu „ciobul” din ochii nostri……….
la religie ai generalizat cam mult; eu stiu multe exceptii, mai ales de ortodocsi,care inteleg perfect celelalte religii si n-au nicio problema cu ele. Ca o paranteza, ortodoxismul cel putin este si despre toleranta, deci un ortodox adevarat ar trebui, cel putin in teorie, sa fie tolerant indiferent ca e vorba despre statul la coada la paine sau alte religii.
Personal, consider toleranta asta exagerata si cred ca este o limita foarte fina intre a fi tolerant si a fi un preş pentru ceilalti, un om care doar crede ca are personalitate.
In ceea ce priveste stilurile de viata, e in natura umana sa ii cautam pe cei la fel ca noi, e normal si perfect uman. Cred ca in general n-avem probleme cu a accepta stiluri diferite, problema apare doar atunci cand ni se cere sa acceptam stiluri OPUSE. E altceva. Toti suntem diferiti, insa nu toti suntem la extreme diferite.
toleranta se doreste un panaceu care nu se aplica in tot si toate.
va invit sa cititi un articol de Steve Pavlina despre toleranta si acceptare. Deosebit de interesant!
Daniela, tu spui de toleranta intr-o relatie fata de celalalt cand iei in calcul relatia in sine, Da, e si asta o situatie cand poti fi tolerant :) Multumesc frumos, in general scriu despre lucrurile la care ma gandesc mai mult timp, care ma preocupa la un moment dat.
Da, Gabi, astfel ca toleranta e o buna metoda de a nu te enerva si de a merge pe drumul tau indiferent de drumurile celorlalti.
Mihai, sa ne impacam si sa ne cunoastem pe noi, insa sa nu fim neaparat toleranti cu cea ce suntem pentru ca vrem sa ne si dezvoltam personal :)
Andrei, cred ca toleranta nu este buna atunci cand ai de luat decizii: era si o anecdota despre asta cu un om care merge la un rabin sa se planga si rabinul ii spune ca are dreptate. Vine apoi la el si cel cu care primul se certase, se plange si el, rabinul ii spune ca are dreptate. Atunci sotia rabinului il intreaba – cum de le-ai spus amandorura ca au dreptate, cand ceea ce au spus se contrazicea? Atunci rabinul i-a spus si sotiei ca are dreptate :)
Toleranta te face uneori sa nu mai iei decizii, daca consideri orice varianta buna, in sistemul ei. Toleranta nu este buna nici cand nu te lasa sa spui nu. Este insa buna atunci cand te ajuta sa nu te enervezi, sa-i intelegi pe ceilalti si sa inveti de la ei, indiferent de felul in care sunt.
:) de acord
Personal mi-a placut articolul, iar concluzia este adevarata. Totusi n-as folosi termenul de toleranta (ingaduinta, indulgenta). Raporturile dintre oameni indiferent de rasa, cultura, religie si orice mai vrei,ar trebui sa depaseasca stadiul de toleranta (perecep ca fiind un gest nu de acceptare ci de ingaduinta din partea unei persoane care este mai sus pe scara sociala sau ca varsta -sef fata de sublatern ,parinte- copil)Cred ca ar trebui sa constientizam ca avem nevoie de intelegere si ca la randul nostru trebuie sa acordam intelegere celorlalti. Asta cred ca este ceea ce aduce omului armonie si impacare (intai cu sine si apoi cu ceilalti). Din pacate nu reusim intotdeauna, dupa cum nu ne simtim intotdeauna intelesi. Mai avem putin de lucrat…
Multumesc Ioana,
Pei cred ca vorbim de acelasi lucru numai ca l-am numit diferit. Toleranta. Intelegere. In general, in functie de experietna fiecaruia un termen poate capata alte sensuri, poate fi inteles altfel, insa putem fi toleranti :)
asa-i
multumesc mult ..:*:D…