Mi s-a intamplat de multe ca intrand in licee sau scoli sa aud pe coridoare expresii de genul: „Ia mai dute-n p…a mea!”, „Ba p…a vino aici!” adresate de catre elevi, prietenilor lor. La randul lor, prietenii sau chiar prietenele le raspundeau cu aceeasi moneda verbala.
Nu am sesizat exprimarea verbala „din prima”, dar dupa o multime de repetitii mi-am dat seama ca e ceva uzual si nimanui nu i se pare neobisnuita o astfel de adresare. Bineinteles ca nu se poate generaliza acest comportament, dar e… foarte frecvent.
Invatam, invatam, dar de la cine?
Din fericire am avut ocazia sa stau de vorba personal sau sa vorbesc unei clase din care faceau parte si copiii pe care ii auzisem exprimandu-se plastic mai devreme.
Sunt copii exceptionali, destepti, dar care din pacate nu au fost invatati sa comunice cum trebuie. E mai usor sa il copiezi pe tata care injura la televizor cand… „nu baga Steaua gol”, decat sa iti formezi propriul limbaj ceva mai soft.
Mi-am dat seama ca majoritatea comportamentelor verbale ale tinerilor sunt copiate de acasa unde, in foarte multe dintre cazuri, mama tipa si tata injura. Atunci, de ce ma mir? De ce mi se pare ciudat sa ii aud pe multi tineri toata ziua cu… injuratura pe buze?
„Educarea” limbajului incepe de timpuriu si se face in mare parte acasa sau in grupul de prieteni. De fapt acasa nu se prea face deloc sau nu se face in mod constient.
Nu e suficient un: „Nu mai injura!” spus sec sau un „Nu ridica vocea la mine!” spus in treacat sau spus pe un ton ridicat. Copilul face exact ce vede si spune ce aude, cum aude.
Cand tanarul creste, influenta grupului este tot mai mare. Acum nu mai asculta de mama si de tata, altii sunt cei care ii influenteaza personalitatea si limbajul. Daca toti prietenii injura sau vorbesc trivial si vulgar acesta este modelul pe care il va adopta oricare membru al grupului pentru ca altfel… „grupul il va exclude”.
Exista printre tineri un mit care spune ca vorbitul trivial ii face cool, macho si ii scoate in evidenta. Daca este sau nu asa, ii lasam pe cei de la Mythbusters sa afle, noi putem sa facem altceva.
Tinerii se plac unii pe altii, dar nu stiu sa si-o spuna. Ar vrea sa le explice profesorilor de ce nu au inteles lectia sau de ce nu au invatat, dar nu stiu sa se exprime. Ar vrea sa discute cu parintii, dar le este frica de reactii. De ce? Pentru ca nu ii invata nimeni sa se exprime, sa comunice.
Oare se poate mai mult?
Ma intreb in cate scoli din Romania au fost adusi la orele de dirigentie specialisti in comunicare. Cati diriginti, dintre cei deschisi la nou (pe ceilalati ii scot din start din discutie) au considerat ca mai multe notiuni de comunicare verbala si nonverbala spuse tinerilor, ar ajuta copiii si implicit si profesorii in relatia dintre ei?
Daca ar fi dupa mine, una dintre materiile de baza in scoli ar fi comunicarea cu toate laturile ei. Din pacate… nu este „dupa mine”. Totusi… pot face ceva si fac!
Un pas mic poate aduce schimbari mari
M-am hotarat sa tin un seminar dedicat comunicarii si destinat tinerilor intre 9 si 14 ani.
Este foarte important ca notiunile de limbaj verbal si nonverbal, de exprimare si interrelationare sa fie spuse copiilor inca de la varste mici, atunci cand intra in adolescenta si comunicarea devine tot mai importanta.
Tinerii trebuie motivati si mobilizati sa isi exprime parerile, sa isi spuna dorintele si pasurile, sa fie stimulati sa se exprime, nu sa fie redusi la tacere si trimisi in camera lor sau pusi de catre dascali in banci.
Seminarul „Vorbesc, ma exprim, comunic!” care va avea loc in Timisoara in 12-13 decembrie, vrea sa aduca in fata participantilor primele notiuni de teorie si practica in ceea ce priveste comunicarea.
Prin jocuri si interrelationare si cu ajutorul notiunilor primite, tinerii cursanti vor incepe incet-incet sa faca primii pasi in exprimarea propriilor pareri. Vor invata sa nu le fie teama de public, sa isi invinga teama de a tine un discurs in fata clasei sau a colegilor sau teama de a discuta cu parintii si profesorii.
Fie ca sunteti parinti si sunteti interesati de seminar pentru copiii vostri, fie ca sunteti tineri si aveti frati sau prieteni mai mici, va astept sa comentati pe marginea acestui subiect. Va stau la dispozitie cu detalii si lamuriri.
10 răspunsuri
Eu vad limbajul ca un ambalaj pentru o idee. Iar limbajul agresiv e precum tehnicile de marketing agresiv, gata sa atraga atentia cu orice pret.
In plus, comunicarea verbala reprezinta un procent mic in ansamblul comunicarii. Cu alte cuvinte ai exagerat importanta unor cuvinte vulgare si cred ca nu ai inteles care e cauza.
1.In liceu de exemplu mai vorbesti foarte urat si pentru ca simti nevoia sa mai iesi din rigorilor de limbaj de la clasa. Pentru mine era un fel a-mi manifesta frustrarea; pentru ca practic ma simteam legat de maini si de picioare;
nu puteam sa ii comunic(chiar daca, WOAAAW, puteam sa ma exprim coerent, si chiar asertiv) dobitocului de mate parerile mele vis-a-vis de capacitatile lui pedagogice.
2.Esti intrebat:”ce mai faci?” R:”p……a mea” Se poate dovedi mult mai eficient decat sa spui”Frate, nu fac nici rau, da’ nici foarte bine, daca vrei iti povestesc, daca nu, nu.” copyright:teo.
Si problema cu comunicarea nu se rezolva cu seminarii. Teoria ca teoria practica ne omoara. Problema comunicarii se rezolva cu elevi mai putini in clasa si cu dascali mai pasionati. Si cum nu poti fi pasionat cand stomacul iti ghiortzaie, greu.
Si cand zic elevi mai putini stiu ce zic. Am fost atat ala care acapara ora, cat si cel care nu mai avea loc de altii. Profesorul vrea sa isi predea lectiile asa ca e nevoit, cu toata ingaduinta, sa opreasca setea de exprimare a elevilor daca exista. Ignoram cazul cand aceasta sete nu exista, nici nu poate fi vorba de a fi cultivata.
Succes!
Deja e ridicol. Acum vrem sa nu mai vorbeasca urat copiii. Ce urmeaza? Castrarea? Cred ca acorzi atentie unor detalii care au fost valide de cand lumea si care efectiv NU au nicio influenta negativa asupra omului care se frmeaza. Sunt miliarde de oameni care injura si vorbesc urat cand sunt in grupul lor, dar aceeasi oameni iti vorbesc frumos cand intri in contact cu ei sau apelezi la serviciile lor.
Este deja o manie pe care o fortam copiilor: nu face aia, vino devreme acasa, invata tampeniile inutile de la scoala, fa ce iti zice profa, fa ce iti zice mama, fa ce iti zice societate. Cum naiba sa nu se tampeasca tineretul daca noi credem ca stim ce e mai bine pentru ei si ii transformam in roboti.
Citind articolul, mi-am spus: „Daca ar fi fost si pe vremea mea oameni care sa-mi deschida mintea spre comunicare si sa ma incurajeze in acest sens…”
Cred ca injuratura isi are locul ei, ca poate fi o supapa de descarcare si poate impiedica un conflict sa ajunga in plan fizic (violenta), dar am inteles acest lucru abia dupa ce m-am casatorit si am vazut ca in familia sotului functioneaza. Cum eu nu injur, atunci cand am incercat sa aplic metoda ca sa potolesc un conflict am starnit rasete… si conflictul s-a stins de la sine.
Dincolo de asta, ma impresioneaza intotdeauna placut oamenii care se exprima printr-o vocabular mai bogat decat media, dar inca si mai mult cei care au curajul sa se exprime (chiar daca mai putin ortodox) si am ceva de invatat de la fiecare.
Draga Simona,apreciez atat articolul cat si initiativa de a tine un seminar pentru adolescenti. Am lucrat in medii cu adolescenti si cred ca e nevoie de ceea ce tu doresti sa initiezi. Am avut ocazia sa merg si la un liceu din Suedia, sa intalnesc si liceeni de prin alte parti ale lumii. IMi dau seama ca cei din romania sunt sau par mai agresivi decat cei din afara. si eu sunt unul din generatia careia i s-au interzis sa se exprime, sa vb, sa aiba initiative si orice convingere exprimata in contradictoriu era socotita ca si un act major de neascultare si nesupunere. Nu cred ca limbajul vulgar si agresiv este supapa pentru detensionare. Este o mare amagire sa credem ca dupa o injuratura ne-am revenit. Incurajarea mea este sa continui sa faci micii pasi pe care ti i-ai propus. Poate intr-o zi ne unim fortele sa facem pasi mai mari in acest sens.
O idee excelenta Simona. Se poate exprima frustrarea, supararea, sau bucuria si in cuvinte care nu sunt triviale. Sa ii ajuti insa pe adolescenti sa se exprime, sa comunice este un lucru deosebit si cu cat vei merge mai mult pe acest drum cu atat vei avea mai mult succes. Asa cum spun „clasicii” o calatorie de 1000 de mile incepe cu primul pas…. Mult succes!
@ Incarcator
Ma bucur ca introducerea articolului ti-a starnit interesul inseamna ca si-a atins scopul.
Iti dau dreptate in ceea ce spui: „… problema cu comunicarea nu se rezolva cu seminarii. Teoria ca teoria practica ne omoara. Problema comunicarii se rezolva cu elevi mai putini in clasa si cu dascali mai pasionati”.
Cat despre un seminar nonconformist, care nu seamana cu lectia la clasa, care ajuta copilul sa invete sa isi invinga temerile de „cei mari” si sa aiba curajul sa se exprime, cred ca este binevenit.
Da-mi voie sa cred ca daca ii spui profului de mate:” Nu va suparati, puteti sa mai imi spuneti o data ca nu am inteles cum ati explicat!” are un rezultat mult mai bun decat: „Esti un bou de profesor si nu inteleg nimic atunci cand explici!”
Spor in toate si cred ca am avem multe de invatat unii de la altii!
@ fabw
Seminarul va fi o alternativa la scoala, va fi ceva diferit din care inveti ca poti sa te exprimi, ca poti sa iti spui parerea, ca poti sa faci ce vrei, ca poti sa gandesti cu propria ta minte ca esti unic si irepetabil si nu trebuie sa fii condus de altii.
Pacat ca de cele mai multe ori suntem invatati de altii :) (multi dintre noi putem vedea si partea buna a unui lucru) sa gandim negativ si sa criticam „din prima”.
Cat despre castrare… stai linistit! Femeile din viitor au nevoie de barbati vigurosi!
@ Dana
Ai dreptate! Tuturor ni se poate intampla sa injuram, ne mai scapa… si din gura si de rele :)
@ Catalina si Miahi B.
Va multumesc mult pentru sustinere. Voi merge mai departe pentru ca am incredere in ceea ce fac, copiii si tinerii apreciaza, parintii la fel, asa ca am doar o directie… inainte.
Scuze Mihai, ca ti-am stalcit numele! :(
Nici o problema :). Mult succes in ceea ce ti-ai propus!
Vreau sa știu dacă mai continuati aceasta inițiativa
Buna ziua, Mugurel!
Seminariile de comunicare si cursurile de comunicare si leadership continua. Acum cursurile se adreseaza adolescantilor dar si copiilor mai mici, de la 7 ani in sus, adaptand d tematica varstei lor.
Mai multe detalii ai pe site-ul:
http://educatiecomplementara.ro/