Cand descriem succesul vorbim mult despre legea atractiei, vizualizare, forta gandului si despre entuziasm. La fel, valorizam energia initiala, increderea, “gandirea pozitiva”…
Multe scoli de dezvoltare personala ne indeamna sa actionam ca si cum ceilalti “natural” ar fi de acord cu noi, ne-ar sustine, am fi intr-un mediu total prietenos si fara bariere. Avem senzatia de forta fara limita, credem ca stim totul (sau putem invata totul repede si fara efort). Nu ne poate sta nimic in cale si vom obtine tot ceea ce ne dorim.
Proba realitatii
Dar pentru a ne trai visele avem nevoie de “proba realitatii”. Iar realitatea externa este de obicei prozaica, mai degraba in tonuri de gri decat in tuse groase de alb sau negru. Avem proiecte care reusesc si altele care esueaza, avem relatii bune si relatii tensionate, sunt oameni care ne ajuta, oameni indiferenti si oameni care ne impiedica.
Este un echilibru foarte fin in a avea (si proiecta) asteptari pozitive si a anticipa potentialele riscuri. Avem nevoie de ambele “competente”. Si cum rareori “lucrurile au succes” din prima, avem nevoie puterea de a crede in reusita si dincolo de obstacolele initiale.
Sau dupa cum paradoxal sustinea Churchill, sa intelegem ca “Succesul este abilitatea de a trece de la un esec la altul fara pierdere de entuziasm”!
Sprint versus maraton
Entuziasmul, mai ales in faza de inceput pentru un proiect, este esential. Sau, mai bine spus este necesar… dar nu suficient! Mai avem nevoie de ceva. Ceva mult mai prozaic si mult mai putin spectaculos. Un ingredient pe care toti cei care au reusesc il stiu – perseverenta.
Exemplul cel mai bun pentru a lauda aceasta virtute este sportul. In sport, exista talent, exista noroc, dar pe langa acestea exista disciplina de a exersa zi de zi. De a nu intrerupe antrenamentele. De a intra din nou pe teren, chiar daca ai fost infrant.
Cei care isi implinesc visele se definesc nu doar prin capacitatea de a visa ci si prin puterea de a continua. De a merge mai departe. De a nu se lasa deturnati. De a nu se lasa influentati de criticile si scepticismul celor din jur. De a trece peste indoielile proprii…
Pentru a continua paralela cu sportul, obiectivele importante din viata noastra presupun de obicei energie de tip maraton si mai putin “zvacniri” de tip sprinturi. Cand ne stabilim un obiectiv – sa obtinem un nou loc de munca, sa castigam un maraton sau sa atingem un numar de kilograme dorit – atitudinea optima ar fi sa avem incredere ca totul va merge bine, dar sa fim pregatiti pentru ce poate fi mai rau.
In filosofia chineza se spune ca o miscare ampla nu poate fi si rapida, ea este obligatoriu lenta. Si astfel, marii pasi inainte ai vietii noastre sunt mai degraba lenti, cu opriri, cu blocaje, cu intoarceri… dar important este sa continuam sa mergem.
8 răspunsuri
Un articol excelent! Apreciez in special abordarea temei „proba realitatii” care lipseste de cele mai multe ori din formula succesului descrisa de multi autori.Este contraintuitiv sa „limitezi” viziunea de succes tracand-o prin filtrul realitatii, insa este esential sa faci in fiecare zi cate ceva real, ceva ce te poate aduce mai aproape de succesul planificat.Iar asta inseamna perseverenta.
Nu este deloc spectaculos sa faci mici pasi in mod constant; toata lumea doreste sa realizeze „quantum leaps”,sa obtina succesul peste noapte,fara prea multa munca, sa gaseasca „glontul de argint” trecand rapid prin diverse cursuri de dezvoltare personala.
Insa cei care implementeaza acele cursuri in mod consecvent sunt extremi de putini.La fel si cei care obtin succesul.
Felicitari inca odata pentru conceptele prezentate!
Foarte frumos ! ‘Perseverare humanum est’ – foarte bun !
Ideea e sa perseveram indiferent de cate esecuri am avut – insa sa invatam din greselile trecute facand mereu altele noi pana ajungem la ‘perfectiune’ (la asta lucrez de mult – si cred ca toti facem la fel…). In cele din urma vom ajunge la ‘destinatie’…
Un articol realist si la obiect, exact cum imi place mie! :)
Ce usor pare spus in cuvinte …
@ Andrei – Multumesc pentru cuvintele frumoase! Si eu cred intr-adevar in „transpiratie” si puterea „pasilor marunti”.
@ Marius – Poate ca de fapt calatoria este destinatia :-)
@ Iulia – Multumesc!
@ Andrei – Da, e un drum lung (si nu neaparat) usor de la vorbe la fapte.
Va multumim scumpa doamna pentru imbold! Este de departe mult mai indicat sa primesti in viata un imbold decat un sut in fund…te ajuta sa mergi in ritmul tau.
Raluca, ai scris foarte frumos!
Asa e, ca sa obtii ceva repede, construieste intr-un ritm sustinut, in fiecare zi.
@ Cristina – Da, avem nevoie de imbolduri, poate mai delicate :-)
@ Ioan – Multumesc, si repede si sustinut, e foarte bine…